8,047 matches
-
am avut parte, rar, ce-i drept, de asemenea momente. Un asemenea moment de glorie l-a constituit anul 1600, când Mihai Viteazul a reușit să realizeze cea dintâi unire politică a românilor. Vorbind despre figura glorioasă și tragică a Viteazului, Nicolae Iorga, nu numai că-i fixează locul în istoria națională, dar mai spune că „nimeni n-a mai putut gândi unirea fără el, fără sabia lui ridicată spre cerul dreptății”. Ce nu i se iartă lui Mihai Viteazul, atât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a Viteazului, Nicolae Iorga, nu numai că-i fixează locul în istoria națională, dar mai spune că „nimeni n-a mai putut gândi unirea fără el, fără sabia lui ridicată spre cerul dreptății”. Ce nu i se iartă lui Mihai Viteazul, atât de către străini, cât și de unii pământeni cu aplecare spre minimalizarea și bagatelizarea a tot și a toate? Nu i se iartă că el, valahul mămăligar a cutezat să refacă vechea Dacie. I se spune că a fost un
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
puține și în condiții de opoziție a marilor puteri de atunci (Poarta Otomană, Imperiul habsburgic și Polonia) țara românilor? O gândiseră și alții, au vrut și ei s-o pună pe hartă, dar vremurile le-au fost potrivnice. De la Mihai Viteazul până la Alexandru Ioan Cuza, conștiința de neam s-a transformat în conștiință națională la care au migălit cronicarii și Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și Școala Ardeleană și toți pașoptiștii. Când îi vezi pe Simioni Dascălii și Misaili Călugării
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
toate acțiunile lor se subsumau acestei idei mărețe. Exilați, interziși în țara lor, n-au încetat să spere la realizarea idealului național. Bălcescu moare departe, la Palermo (Italia) în 1852, după ce lăsase moștenire, printre altele, „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” și fixase, încă din 1847, la Paris, ținta pașoptiștilor: unitatea națională a românilor. La fel ca și pe timpul lui Mihai Viteazul, au fost lansate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea idei de unitate a românilor atât în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
național. Bălcescu moare departe, la Palermo (Italia) în 1852, după ce lăsase moștenire, printre altele, „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” și fixase, încă din 1847, la Paris, ținta pașoptiștilor: unitatea națională a românilor. La fel ca și pe timpul lui Mihai Viteazul, au fost lansate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea idei de unitate a românilor atât în memoriile boierilor autohtoni, cât și la curtea țarilor ruși. Ideea de unire a românilor din Moldova și Țara Românească este cuprinsă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ianuarie, la București, tot pe Alexandru Ioan Cuza. Dubla alegere era „un fapt împlinit”, dar nu era unirea deplină și administrativă, Cuza făgăduind poporului că o va îndeplini, ceea ce s-a întâmplat trei ani mai târziu. La fel ca Mihai Viteazul, Cuza a fost dușmănit și în viață și după moarte. Mihail Kogălniceanu avea dreptate: nu i se pot ierta faptele lui cele mari. Pigmeii își agită otrava, dar acea Românie Mică a lui Cuza ă statul național român ă a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Să te întorci sub scut, sau pe scut”, viu ori mort adică, dar să nu fugi de pe câmpul de luptă, să nu arunci oprobiul și dezonoarea asupra familiei și cetății. Nu mă îndoiesc că se vor afla o samă de viteji văzduhiști care vor zice că adică, de ce să nu le dăm noi cu tifla rușilor? Păi, dacă te ține bricinarul, de ce n-o faci? Ar fi grozav, și mi-ar plăcea și mie, să-ți dea mâna să faci gestul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
exploatare? Nu. Iar Patriciu, cu arhitectura lui băgată-n păcură, nici nu concepe că poate fi exploatare, că de acolo are el miliardele. După cum bine știți, domnul Boc tocmai cu patronii s-a consultat, cu cei mai cinstiți și mai viteji dintre români, ca să afle calea, adevărul și salvarea capitalismului românesc, dar și a capitalului străin, stăpân pe 70% din economia din România. Încurajat de patroni, îmboldit de la Cotroceni, Boc nici nu-și dă seama că este un personaj de bâlci
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
economici. Păstrându-ne în același registru al asemănărilor societății românești cu Roma antică, să mai spunem că, în perioada decăderii Imperiului roman, tronul era scos la mezat sau era oferit, din greșeală, și unor oameni capabili. Unui asemenea patrician lucid, viteaz și drept, i s-a oferit tronul, dar l-a refuzat, pentru că a spus el o sentință rămasă în istorie: „Ar trebui să vă răstignesc pe toți”. Era bine? Era rău? Să ne gândim ce-ar fi însemnat suprimarea violentă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i s-a oferit tronul, dar l-a refuzat, pentru că a spus el o sentință rămasă în istorie: „Ar trebui să vă răstignesc pe toți”. Era bine? Era rău? Să ne gândim ce-ar fi însemnat suprimarea violentă, de către Mihai Viteazul, a nobilimii maghiare trădătoare din Ardeal, la 1600? Desigur, sunt milenii de istorie coborând de pe Capitoliu pe Dealul Mitropoliei, dar, în esență, lupta pentru putere este aceeași, patimile politice sunt identice, limbajul politic cu promisiuni a evoluat foarte puțin, și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
formare a caracterelor. De creștere a elitei. Tot ce-și poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înălțător, mai drept, mai puternic, mai înțelept, mai curat, mai muncitor și mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea Școala legionară! Un om în care să fie dezvoltate până la maximum toate posibilitățile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru.” „În Mișcarea Legionară rolul de pregătire a tineretului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Oficial s-a spus că erau prea multe și, deci, prea mulți absolvenți care n-au plasament. Am fost risipiți la Buzău, Galați și Iași. Unitatea noastră, Frăția de Cruce Horia, a fost destrămată. Făceam o analogie cu zdrobirea trupului viteazului martir pe roată. Duhul lui, care nu a putut și nu poate fi zdrobit de nimeni, trăia în noi mai viu și mai puternic peste veacuri; așa nici duhul Frăției de Cruce n-a pierit. În prigoană se mențineau greu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai mare osândă: „Căci celui ce i s-a dat mult, i se cere mult” (Evanghelia după Matei). Toată istoria neamului românesc, de la voievozi la domnitori și regi, luminați prin investitură harică, este o mărturisire de credință stropită cu sângele vitejilor acestui pământ. Expresia lui Țuțea: „Istoria reprezintă pașii lui Dumnezeu pe pământ”, este frumoasă ca metaforă, ca figură de stil, dar numai ca metaforă! Dacă Dumnezeu calcă așa de strâmb și împleticit uneori, însemnează că Dumnezeu nu prea merge bine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vulcanică cu pante domoale, ca niște căciuli dacice, țâșnesc impetuos cele două Detunate, Golașa și Flocoasa, contrastând cu împrejurimile liniștite, provocându-ți imaginația. Vezi aievea lupta din basme dintre zmei și Făt-frumos: doi zmei, împietriți sub paloșul de fulger al viteazului zămislit din pântecele cugetului românesc. Apa Geoagelui, cu valea largă, pe care cețurile se scurg aproape permanent în trâmbe zbuciumate ca un balaur rănit de moarte, desparte culmile calcaroase de cele vulcanice. Satele se înșiră ca mărgelele pe firul pâraielor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
său Petrică, un haiduc de om, îi spuse întâmplarea în două vorbe. Nea Petrică dădu un chiot haiducesc ca în pădure, și de pe ulițe se strânseră douăzeci de bărbați tineri și feciori, gata de luptă. Părintele, în fruntea cetei de viteji, se îndreptă spre moară. Apoi s-au împărțit, unii au mers spre podul morii, unde se auzeau lovituri în ușă, iar ceilalți spre cramă, unde se auzeau cântece și joc pe lângă butoaie. Rușii n-au avut timp să-și dea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngrijiți ce veți răspunde când veți fi duși înaintea dregătorilor... căci vă voi da o gură și un duh, cărora nimeni nu le va putea sta împotrivă”. Niște pescari simpli, neînvățați, îndoielnici din fire s-au înțelepțit și au devenit viteji în mărturisire, întărindu-se prin credința în Hristos, umilind înțelepciunea păgânilor și biruind armatele imperiilor lumești. Eram conștient de acest lucru. Când m-au trimis la închisoarea Târgșor, mi-a descoperit Dumnezeu, Căruia mă rugam să-mi descopere intenția stăpânitorilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că Neamțu nu e vinovat de actul participării la rebeliune sau ședințe legionare. Da’ Neamțu a participat? Da, am fost!, răspunse Neamțu înaintea celui întrebat. Domnule președinte, onorată instanță, Neamțu n-a fost, dar în tinerețea lui impetuoasă face pe viteazul, motivă avocatul. Nu, domnule președinte, am fost, dar domnul avocat vrea să-și onoreze suma de bani, încasată de la părinții mei. No, atunci ai fost, zise avocatul, disperat că nu poate clinti hotărârea lui de copil. Este cunoscut și cazul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
protectoare ca să-i apere, românii au dat dovadă de realism. Aceasta nu înseamnă că îi agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din scenă. Tot ceea ce
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ultima lui piesă, Iorga a sărit imediat în apărarea lui, stabilind astfel o relație valoroasă 47. Urmînd cursurile Universității din Iași timp de un an și ceva, Iorga și-a prezentat teza (sub îndrumarea lui Xenopol) asupra politicii lui Mihai Viteazul. Doi dintre profesori s-au opus acordării titlului, considerîndu-l prea tînăr. În ciuda intrigilor din toate părțile, Iorga și susținătorii lui au reușit să asigure absolvirea lui triumfătoare în decembrie 1889. S-a organizat un banchet în cinstea cuiva pe care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
i-au vorbit despre destinul Germaniei "de a fi pe mare și pe oceane". În 1899, Iorga a plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în arhive. Apoi la Innsbruck, unde a scris "practic dintr-o suflare" istoria Chiliei și a Cetății Albe, clarificînd istoria medievală a gurilor Dunării 93. De la Innsbruck, Iorga a plecat la Haga. A făcut apoi o vizită la arhivele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Au intervenit însă liberalii și Politicianismul, susținînd că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția lui în cadrul Universității era periclitată. A cerut să fie primit în audiență de Take Ionescu, ministru Învățămîntului. Întrevederea lor a avut un caracter încordat. Take Ionescu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
foarte pronunțate în istoriografia lui Iorga. El susținea că feudalismul nu a fost un produs organic al societății românești, care era bazată pe răzeși, fiind adaptat sub influența dezbinătoare a Ungariei, Poloniei și Bizanțului. Nu fusese nimeni altul decît Mihai Viteazul cel care a introdus iobăgia în România, lucru care îl întrista pe Iorga. El vorbea cu dispreț despre toate procesele istorice din România de după 1800, deoarece era convins că influențele străine dăunaseră modelelor și proceselor organice. Iorga a condamnat "Regulamentul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască un luptător generos, care nu a renunțat la drepturile sale și nu s-a plecat în fața nimănui... Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
naționale și trebuie să descopere idei care să călăuzească națiunea, dînd un exemplu celor tineri". În timpul discuțiilor, Xenopol și-a exprimat deschis admirația pentru calitatea realizării fostului său student 229. Tot în mai 1911, Iorga a scris piesa istorică Mihai Viteazul. Pe lîngă ținerea cursurilor la Universitate, a plecat în Transilvania ca să conferențieze în cadrul sesiunilor Societății Culturale Române "Astra". Grație scrierii istoriei armatei române 230, Iorga va fi numit profesor de istorie la Academia Militară Română. Bătrînul rege a apreciat atât
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
începutul unei relații nefericite dintre Iorga și studentul său, viitorul rege. Iorga a scris unele dintre cele mai bune lucrări ale sale între 1900 și 1914. În această perioadă și-a stabilit el reputația 231: Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul (București, 1900) i-a făcut pe academicieni să-l atace pe Iorga, acuzîndu-l că "insultase memoria lui Mihai Viteazul"; de fapt, intenția lui Iorga era să-l glorifice. În Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (2 volume, București
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]