5,116 matches
-
dreaptă bâta pe care o găsise mai devreme, hotărât să o folosească fără nici o ezitare în cazul în care dădea peste cineva în pădure. Era cumplit de speriat și în ciuda tuturor eforturilor sale de a se liniști, inima i se zbătea nebună în coșul pieptului. Nu mai era dispus să riște nimic, drept pentru care decisese să atace el primul, indiferent de consecințe, pe oricine ar fi încercat să-l împiedice să ajungă la tabără. I se părea că merge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe. Cam așa cred eu că ar trebui să arate. La unul din capete, îi facem un capac basculant, acționat de un arc foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-a apucat să despice
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
multă durere pentru asta, îi loveam cu sete în timp ce voiam să-mi demonstrez mie că nu contează chiar așa de mult cum arăt. Mă hrăneam cu uimirea lor și le savuram nelămurirea din ochi, privindu-i de sus cum se zbat la pământ. Învățasem, ducându-mi traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul ca mine. Într-o lume sărăcită de vise, unde valorile în care puteai să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tot plimba printre bănci ca să ne cunoască. Nu se cere prea multă carte și tot ce trebuie să învățați pe aici e cum să faceți timpul să meargă constant, după ceas. Vremea uită uneori se treacă de parcă am găsi-o zbătându-se într-o capcană, alte ori se grăbește nebună și ne lasă în urmă.Vreau să vă văd cum învârtiți de cheiță și cum ceasurile toate din clasă merg pe același cadran.Ticăitul din palmele voastre e viață. Ceasul trăiește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-am luat mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă ascund, eram eu însumi, cu grijile mele mărunte, cu iubirea mea neîmpărtășită, dar plin de speranță și de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de suflet. Nepăsarea ne șterge din peisaj și neiubirea ne transformă în umbre. Mă gândeam în acele momente că lumea e împărțită în unii care visează și în alții care știu să construiască visele prin propriile forțe. Visul meu se zbătea printre gene, ca un fluture care a fost atins de un deget. Fără acel praf special de pe aripi născut din frământarea de stele, nu puteam să cunosc nimic despre zbor. Poate că mă născusem să fac figurație într-un decor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
albe de gheață. Când simți că nu mai aparții nimănui, începi să te dărui tuturor fără să-ți pese de tine, așa îmi spusese într-o seară Erjika. Nu poți trăi cu adevărat ascuns doar în propria lume. Te-ai zbate între limitele tale și te-ai usca, așa cum pomul se pierde fără sărutul ploii. La ce e bună fericirea dacă nu poți să o împarți cu cei care-ți sunt dragi? Oare există fericire pentru cei singuri? Înțelegeam cuvintele ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să o sun pe Angela, am spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită fată din lume. Aveam să fac parte din spectacol, așa cum fusese menit. Fusta neagră de mătase mi se zbătea În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pleci de la ușa mea, am spus răspicat. Victor scutură dezaprobator din cap. ― Îți pot dovedi că nu-i așa. ― Pleacă, acum. În clipa aceea Victor Își apăsă buzele pe ale mele. După primele secunde de șoc, am Început să mă zbat. El Însă mă ținea cu o forță mult mai mare decât a mea. Era inutil. Când În sfârșit mă lăsă din nou să respir, de-abia dacă mă puteam mișca. Eram paralizată din cauza șocului. Îmi luară câteva secunde să realizez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mult. În felul acesta spațiul dintre crengi se mărea văzând cu ochii, dar bietul băiat nu putea trage lanțul. Înțelesese că dacă eliberează o mână nu va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să țipe de furie și se zbătea puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în apă nu mai contează cât de bine înoată. Totul este să iasă la mal căci altfel se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să vreau am fost impresionat. Parcă simțeam o forță violentă care se zbate în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce o să se întâmple. Apoi am apucat un ciob de cărămidă, l-am înfipt printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a rotit gâtul, apoi a încremenit. I s-a mai zbătut o vreme pielița ochilor, apoi a încetat. Priveam deschizătura adâncă de unde ieșiseră la iveală toate chestiile acoperite până mai odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
scamatorul. Deci avea reprezentații de două zile. Nu l-au lăsat să-și facă numărul cu focul, să nu se aprindă perdelele, dar publicul a fost încântat și așa. Consumau și erau mulțumiți. Privesc totul din nou. Inima mi se zbate în stânga și-n dreapta prin piept, apoi se oprește de parcă nici n-ar fi existat. La sfârșit îl invit la masa mea. Se așază. Nu scoate o vorbă. Acum se așteaptă să-l felicit, îmi spun. — Habar n-aveți, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tulpină de culoare închisă care se tot târa pe pământ. Când a ajuns la Viorela, care se afla în fața lui la câțiva metri, i-a legat picioarele, apoi mâinile și la urmă i-a astupat gura cu frunze. S-a zbătut Viorela, dar nu prea mult timp, corpul i-a fost complet imobilizat și nu mai putea mișca, ajutor nu putea cere, gura fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-o dădu lui Norocel, zicându-i: -Ai grijă de această cheie, să n-o pierzi, apoi nu uita că este grea, să nu-ți cadă cumva peste picior. Deschide poarta aceea și vei scăpa de nevoia în care te zbați de atâta vreme împreună cu mama ta. Îndreptându-se către poarta către care arăta leprosul, Norocel se gândea; „oare ce o fi vrând să spună să nu pierd cheia și să n-o scap peste picior? Poate știe mama”... A ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mulți spini numită șerhac. Era unealta cu care ei se apărau atunci când erau atacați de ceva sau cineva. Angela nu era la fel de puternică dar făcea și ea ceea ce putea. L-a ajuns din urmă pe tânărul în brațele căruia se zbătea Adela, i-a prins acestuia părul ce se revărsa pe umeri și i l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât de distins și de înălțător, precum este literatura, bunăoară. Însă pe cine dintre noi toți nu mișcă - sufletește vorbind - un astfel de om, care se zbate așa de vârtos împotriva conștiinței sale și care are inima înțesată doar de regrete și de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în vigoarea vârstei sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]