4,773 matches
-
Zeului și a Zeiței. Percepția dualistă a Zeiței și a Zeului este deseori extinsă în așa fel încât devine un fel de panteism dualist. În cuvintele ocultisului Dion Fortune, "toți zeii sunt un singur zeu, toate zeițele sunt o singură zeiță". Pe scurt, zeii și zeițele din toate religiile sunt de fapt manifestări ale unui singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
dualistă a Zeiței și a Zeului este deseori extinsă în așa fel încât devine un fel de panteism dualist. În cuvintele ocultisului Dion Fortune, "toți zeii sunt un singur zeu, toate zeițele sunt o singură zeiță". Pe scurt, zeii și zeițele din toate religiile sunt de fapt manifestări ale unui singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
panteism dualist. În cuvintele ocultisului Dion Fortune, "toți zeii sunt un singur zeu, toate zeițele sunt o singură zeiță". Pe scurt, zeii și zeițele din toate religiile sunt de fapt manifestări ale unui singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
zeii sunt un singur zeu, toate zeițele sunt o singură zeiță". Pe scurt, zeii și zeițele din toate religiile sunt de fapt manifestări ale unui singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
zeii și zeițele din toate religiile sunt de fapt manifestări ale unui singur Zeu și, respectiv, ale unei singure Zeițe. De exemplu, un wiccan poate considera că zeița germanică Eostre, cea hindusă Kali și Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
Fecioara Maria sunt forme ale aceleiași Zeițe supreme. Prin analogie, zeul celtic Cernunnos, cel grec Dionisos și Dumnezeul iudeo-creștin pot fi priviți ca aspecte ale unui singur Zeu. Alte abordări înclină mai mult spre politeism și consideră că zeii și zeițele sunt entități separate. Abordările panteiste văd zeitățile nu ca persoane ad litteram ci ca arhetipuri metaforice sau ca forme de energie. Deși aceste concepte asupra divinității par a fi foarte diferite una de cealaltă, ele nu se exclud reciproc. Unii
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
benefic să adopte una sau alta în funcție de circumstanță. este la bază o religie care crede în imanența esenței divine, iar pentru unii wiccani acest lucru implică și elemente de animism. O credință foarte importantă în unele tradiții wiccane este că Zeița și Zeul (sau zeițele și zeii) se pot întrupa, cel mai adesea prin intermediul Preoteselor sau a Preoților în cadrul unor ritualuri specifice. Părerile despre viața de apoi sunt diversificate. Totuși, o accepțiune larg răspândită este cea a reîncarnării. Raymond Buckland susține
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
sau alta în funcție de circumstanță. este la bază o religie care crede în imanența esenței divine, iar pentru unii wiccani acest lucru implică și elemente de animism. O credință foarte importantă în unele tradiții wiccane este că Zeița și Zeul (sau zeițele și zeii) se pot întrupa, cel mai adesea prin intermediul Preoteselor sau a Preoților în cadrul unor ritualuri specifice. Părerile despre viața de apoi sunt diversificate. Totuși, o accepțiune larg răspândită este cea a reîncarnării. Raymond Buckland susține că sufletul se reîncarnează
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
care sugerează faptul că wiccanii ar fi reîncarnările altor wiccani. De obicei, wiccanii care cred în reîncarnare cred că, înainte de a reveni în lume, sufletul se odihnește puțin în Cealaltă Lume sau Lumea Verii, pe care Gardner o denumește "extazul Zeiței". Mulți wiccani cred că pot vorbi cu spiritele morților din Cealaltă Lume prin intermediul mediumurilor sau a tablelor ouija, mai ales de sărbătoarea Samhain. Unii însă condamnă aceste practici; de exemplu, Marele Preot Alex Sanders a spus "Morții sunt morți, lăsați
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
aceste legi au fost cel mai probabil inventate de Gerald Gardner însuși în limbaj arhaic ca urmare a conflictelor interne în coven-ul său din Bricket Wood. Inițial Gerald Gardner a dat dovadă de animozitate față de homosexualitate, susținând că atrage "blestemul Zeiței", însă în prezent aceasta se bucură de acceptare în rândul tuturor tradițiilor wiccane. Wiccanii cred în existența celor cinci elemente în mod metaforic (nu literal ca în Grecia antică). Elementele sunt considerate reprezentări ale stărilor de agregare ale materiei. Multe
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
ritualic un cerc magic. Pregătirea cercului implică de obicei invocarea "Paznicilor" punctelor cardinale, împreună cu elementul corespondent fiecăruia: aer, foc, apă și pământ. Odată cercul pregătit, se poate trece la efectuarea unui ritual potrivit anotimpului, la adresarea de rugăciuni Zeului și Zeiței sau la magie. Ritualurile wicca presupun utilizarea unor unelte magice speciale. Printre acestea se numără un cuțit neascuțit numit "athame", o baghetă, o amuletă și o cupă. În plus, de multe ori se folosește și o mătură, un cazan, lumânări
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
o mătură, un cazan, lumânări, tămâie și un cuțit mai mic cu lama curbată, denumit "boline". În cercul magic se află de obicei un altar pe care se așază aceste unelte. Aici se pot pune și obiecte reprezentând Zeul și Zeița. În unele tradiții se obișnuiește ca, înainte de intrarea în cercul magic, practicanul să țină post în acea zi și/sau să se îmbăieze ritual. După terminarea ritualurilor, se adresează mulțumiri Zeului, Zeiței și Paznicilor, iar apoi se închide cercul magic
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
se pot pune și obiecte reprezentând Zeul și Zeița. În unele tradiții se obișnuiește ca, înainte de intrarea în cercul magic, practicanul să țină post în acea zi și/sau să se îmbăieze ritual. După terminarea ritualurilor, se adresează mulțumiri Zeului, Zeiței și Paznicilor, iar apoi se închide cercul magic. Un aspect controversat al wicca, mai ales în tradiția gardneriană, este obiceiul unor practicanți de a fi goi când efectuează ritualuri. În limba engleză se folosește termenul "skyclad" ("înveșmântat doar cu cerul
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
dăinui dragostea", spre deosebire de varianta creștină "până când moartea ne va despărți". Copiii născuți în familii wiccane pot fi supuși unui ritual asemănător botezului (în engleză în original "wiccaning"). Scopul acestui ritual este de a pune copilul sub protecția Zeului și a Zeiței. Copilul nu este însă obligat să se alăture religiei dacă nu dorește acest lucru atunci când crește mare, având în vedere importanța liberului arbitru în wicca. În wicca nu există un set de scrieri sfinte asemănător Bibliei creștine sau Coranului islamic
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
acestea este pentagrama, ale cărei cinci colțuri simbolizează cele cinci elemente, precum și ideea că ființa umană, cu cele cinci extremități, este o reprezentare la nivel microcosmic a universului. Alte simboluri întâlnite în wicca sunt triquetra și cele trei Luni reprezentând Zeița Întreită.
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
fratele său. Acesta adună o armată formată din greci din toate părțile (de la Ithaca la Creta și Tesalia) și porni la război împotriva Troiei. Mai întâi, Agamemnon trebui să-și sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vânt prielnic de la zeița Artemis. Însă zeița o luă pe Ifigenia și o duse în Taurida (Crimeea), unde deveni preoteasă a cultului ei. Războiul a fost unul dezastros, dar aheii au învins și Agamemnon s-a întors acasă în triumf. Însă soția sa, Clitemnestra
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
adună o armată formată din greci din toate părțile (de la Ithaca la Creta și Tesalia) și porni la război împotriva Troiei. Mai întâi, Agamemnon trebui să-și sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vânt prielnic de la zeița Artemis. Însă zeița o luă pe Ifigenia și o duse în Taurida (Crimeea), unde deveni preoteasă a cultului ei. Războiul a fost unul dezastros, dar aheii au învins și Agamemnon s-a întors acasă în triumf. Însă soția sa, Clitemnestra, împreună cu Egist (fiul
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ziua în care îi așteptau pe copii și pe nepoți să vină din străinătate. </strong> Mulțumiri: Ana Maria Pălăduș</strong> Cum vă numiți și câți ani aveți?</em> Am 48 de ani și mă cheamă Lenuța. Porecla mea e Venus - zeița Frumuseții. Unde ați fost plecată la muncă?</em> În Spania am fost la muncă, si nu mi-a fost deloc ușor, dar ce zic ușor, mi-a fost greu de tot! Că am stat cinci ani singură cu copiii. Prima
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
În lumea homerică, zeii se amestecă liber printre ființele umane, luând partea diferitelor personaje, complotând și luptând unii împotriva altora. Aceasta se întâmpla mai ales în Odiseea, în care eroul, Odiseu (cunoscut și sub numele de Ulise), este ajutat de zeița Atena, dar stânjenit la fiecare pas de Poseidon, zeul mărilor. Având reputația celui mai înțelept dintre greci, se presupune că Odiseu a fost cel căruia i-a venit ideea calului de lemn. Odiseea relatează călătoriile și aventurile prin care a
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
trecutul mitic, dar era și plină de referiri la splendidul prezent imperial în care trăia. Eneida urmează în mod deliberat tradiția homerică în care zeii (de data aceasta zeii romani) intervin în treburile oamenilor. Eroul său hoinar este tulburat de zeița Junona, dar protejat de mama lui, Venus. În cel mai faimos episod, el naufragiază aproape de Cartagina, unde Venus o face pe regina Didona să se îndrăgostească de el. Însă Jupiter, regele zeilor, îi ordonă lui Eneas să-și îndeplinească destinul
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
submerse dimprejur, a unor zăcăminte de petrol și gaz natural. În antichitate, este menționată „la gurile Dunării” o insulă numită de către greci Λευκός ("Leucos": „insula Albă”), denumire care apare pentru întâia oară în secolul VI înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Poseidon (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Ahile, erou al Iliadei. Potrivit versiunei lui Arctinos din Milet a Iliadei, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Ahile, erou al Iliadei. Potrivit versiunei lui Arctinos din Milet a Iliadei, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse în insula "Leucos" sau "Leuke" de către zeița Thetis, pentru a fi păstrate într-un mausoleu. Nu putem fi absolut siguri că "Leucos" este chiar insula Șerpilor, dar există indicii concordante. În anul 1823, căpitanul rus Krițki descoperă aici ruinele antice ale unui templu și alte vestigii, ruine
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
renașterea periodica a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole și de apărare a gospodăriilor și recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl investesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l "Marmar", "Marmor", "Berber". Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
Epoca Bronzului și guvernată până în jurul anului 1000 î.Hr. de regi ionieni. Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Grecia Antică, numele Atenei era "Ἀθῆναι" , la plural, fiind legat de numele zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ și în cel ionic, Ἀθήνη ), cu înțelesul „atenienii”. În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în forma de singular ("Ἀθήνη") apoi a luat forma de plural, ca și Θῆβαι ("Thēbai"), Μυκῆναι ("Mukēnai") și Δελφοί
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]