45,675 matches
-
din căruță, nu cumva să se piardă ceva pe drum, când treceau peste vreun hop sau vreo groapă . Emilia privea cu ochii triști dealurile Pungeștiului, pădurea lui Jac Marcopol, islazurile și pădurea statului. Soarele reapăruse printre norii ce se fugăreau, parcă ușurați de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a născut în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus treizeci și patru, fac șapte zeci și patru de ani. De-ar da Dumnezeu să trăiască și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
săpată ce-i aghe începută, la chetruit. Nefiind împrejmuită a chicat în ea. A tot încercat el să iasă cățărându-se pe chetrele care aghe se țineau și a stat acolo până dimineață, când l-au scos băieții lu’ Costache, parcă Dumitru, care se ducea cu caii la păscut pe islaz. De asta e așa julit, ai înțeles ? * − Dumitre, vino oleacă la poartă să vorbim ceva amândoi, îl chemă Gheorghe pe văru-său, vrând să-l întrebe amănunte despre scoatere din fântână
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la ele, pe coadă aveau literele M și J, cred că erau de la Jac Marcopol. Atâta știu, bădie Gheorghe, trebuie să plec că mă așteaptă mama, spuse Dumitru și o zbughi spre casă. Capitolul XIII La cules de struguri − Gheorghiță, parcă am auzit că azi nu mergi la brutărie, la Iosub, de aceea spun că ar fi bine să ne pregătim pentru culesul strugurilor, la Bogdana, să vedem vasele în care punem strugurii, mai întâi cada cea mare apoi butoaiele, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum că somnul celor din târg ar fi mai dulce decât al celor din sat. Dar cu una, cu alta, înainte de prânzul mare, cele trei vii răsunau de glasurile voioase ale culegătorilor, mulțumiți că rodul era îmbelșugat. Chiar și soarele parcă se bucura, nu era umbrit de nici un norișor, cât de mic. Pe la prânzul cel mare iată că sosi și Maria cu Maricica aducând hrana culegătorilor. Aceștia au cinstit cum se cuvine mămăliga nelipsită moldovenilor cu o mâncărică de cartofi cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vecine Costache, trebuie să vedem cum o fi vremea, dacă amenință bruma, trebuie să dăm foc la bălegar ca să nu atingă poama; da’ eu voiam săți spun altceva, mi-a mers la suflet cum ați cântat și ați spus poezii, parcă ați fi fost la serbare; − îmi pare bine că ți-a plăcut, da’ acuma noi trebuie să ne gândim cum facem mai departe; se întoarse spre vie și întrebă: „Ei, copii, sunteți gata cu culesul? Atunci Gheorghiță, mergi și înhamă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite de Gheorghiță ca și poeziile recitate de el azi, la culesul viei, parcă îi deschideau noi înțelesuri de dragoste, de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate că mă apăr eu de toate” rostise odată Costache după ce se înzdrăvenise în urma bătăii ce o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să urce în căruță apoi luând hățurile îndemnă caii la drum. Ajunși în Rediu au cerut găzduire la unii gospodari, cu case mai răsărite , dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că avea un gust mai rău decât al unui castravete. Aruncă o privire în jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească cum să scape de afurisitele de bucăți de pepene, care parcă rânjeau cu sâmburii pe jumătate înegriți, ca dinții unui fumător. Primul gând: să zvârle bucățile în iaz ca să se ducă la fund și-și duse la îndeplinire gândul, speriind toate broaștele ce pluteau la suprafața apei; dar feliile de pepene
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe care-l învoise de la școală, erau la arat în Bogdana, unde trebuiau să samene grâu pe a treia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba, spuse Maria, parcă ghicind gândurile care-l munceau pe bărbatu-su. Costache întoarce în minte situația pe toate părțile, îi dă dreptate Mariei dar se gândește că poate dacă și-ar fi găsit un cal și, ajutat și de fecioru-său Dumitru, care părea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de grase, tocmai bune cum le caută negustorii. și mergem și pe la soră-mea Maria să-i spunem ce am pus la cale. Ce zici, nu-i bine așa? Deși era în iulie, cu vreme foarte călduroasă, în târg era parcă mai răcoare pe la ora opt dimineața, când au ajuns ei. Soarele se înălța sprinten și vioi, ca un cavaler ce merge la însurătoare, spre dealurile îngemănate și împădurite ale boierului Jac Marcopol. în târgul din Pungești era mare forfotă. Organizat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
reformați și 4 mânji crescuți fără iepelemamă, duse și ele pe front. Războiul se simțea și în scăderea veniturilor primăriei, mult mai mici decât în anii ’38’39 și chiar față de anul 1940. Din învălmășeala de vânzători și cumpărători ce parcă se sfădeau când își lăudau produsele sau se tocmeau la preț, se auzi o voce bucuroasă: − Tinca! − Aaa, Ileană! Ce faci pe aici? − Ca și tine, soro; am venit la târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu ne înțelegem, dacă amândoi vorbim românește și avem interes de a vinde și cumpăra, răspunse și Ileana, cam tot în șagă; − Apăi bărbatul matale, Toader, a fost adineauri în prăvălia mea, vrea să cumpere haine pentru celălalt fecior, Mihai parcă a spus că-l cheamă. Nu avea bani destui, a spus să-i vând pe datorie că aduce banii mai târziu. Pesemne se gândea că ai să vinzi matale găinile; nu sfârșește bine vorba că hop, apare Toader Gâză. Până la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mamă-sa îi povestește întâmplarea cu buhaiul dar fata se uită mirată, cum poate să capete așa răni de la o căzătură într-o groapă, chiar dacă fugea după buhai. Văzând-o pe maică-sa atât de supărată, nu spune nimic, însă parcă nu credea în povestea spusă de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el, atât de mult o iubește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
permisia mea e pe terminate și mai trebue să trec și pe la Emilia, la Galați, încheie discuția Mihai. Capitolul XXVII Spovedania − Marie, ți-a mai scris Mihai pe unde mai merge? știam că face serviciu pe un vas de război, parcă, îi spune „Mărășești”; − Da, bădie Costică, tot pe el este. Am primit scrisoare de la Emilia și spune de el că tot acolo este, numai că umblă mult și greu ajung scrisorile de la dânsul; − Da Emilia ce face, tot la Galați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a înghițit atâtea vieți și de care neam săturat și noi; fie ce-o fi, că pentru noi nu cred c-a fi mai bine, am dus-o din rău în mai rău; − Auzi, Marie, auzi? − Ce s-aud bădie? Parcă-s tunete, poate că vine oleacă de ploaie și pe la noi; − Ce tunete, Marie, ce tunete? Aestea nu-s tunete de ploaie, că nu ne-ar strica un chic de ploaie că s-o uscat tare pământul; 2 − Da’ ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
militare iar alții în haine civile, dar purtând arme. Spuneau localnicilor că până în seară sar putea să apară tancurile rusești iar coloanele lor se retrag pe alte poziții, ce le va hotărî comandamentul militar. Spre seară era o liniște adâncă, parcă toate viețuitoarele așteptau încordate să afle ce se întâmplă. „Noi copiii, continuă Maricica Gheorghiu, ne-am adunat în jurul părinților, ca puii lângă cloșcă iar mama l-a legat pe tata cu un prosop la cap, auzise că rușii se tem
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pâine sau chiar de mămăligă care era primită în loc de pâine. Efectele secetei se simțeau și acolo la Sibiu, deși nu fusese atât de grea precum cea din Moldova. Răspunsurile la scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările lui, erau încurajări vagi, care nui potoleau dorul de casă și mai ales foamea de care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile unde cei mai avuți elevi își țineau rezervele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce să zic. Vara asta a avut vreo trei-patru pretendenți dar fiecăruia i-a găsit câte o chichiță, câte o meteahnă, deși, cinstită să fiu, păreau oameni destoinici și la locul lor. Ba erau chiar chipeși, unul din Valea Hogii, parcă Bușilă îl chema, știa să cânte din mandolină. Ba Emilia l-a luat oarecum în râs spunând în versuri, că se pricepe și la astea: Când n-om avea făină/ Cântăm la mandolină» și așa mai departe. Eu ce să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
an cu an la zestrea vieții mele. Nu știu și nu mi-l amintesc pe tata la vremea când s-a întors din război. Prima mea amintire o am de la patru ani, cu ocazia botezului surorii mele, născută după război. Parcă văd și acum pe acei care stăteau la masă în curte, sub umbra unui zarzăr uriaș, la o masă încărcată de bunătăți și stropită cu un pahar de vin bun. Nașul de botez cânta de zor un cântec popular al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea. Pentru prima dată am pășit sfios pragul școlii, aflându-mă într-o mare de copii de vârste diferite. Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne-a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu o pălăriuță și jachetă roșie, tânără și frumoasă, îndrăgostită de copii și de meseria ce-și alesese, nerăbdătoare să ne învețe tainele abecedarului și ale științei de carte. I-am dezvăluit că știu să citesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și surori, adio copilărie! Acum nu mă mai aflu sub paza ocrotitoare a mamei, atât de blândă și de bună cu mine... Adio jocuri și pozne copilărești care m-ați făcut să simt că trăiesc intens tot ceea ce am făcut! Parcă și soarele, care-mi luminase pașii vieții până atunci, nu mai era același! Orizontul larg al meleagurilor natale rămas departe se diminuase în așa măsură, încât mă văd condamnat să trăiesc între zidurile mari ale școlii pe care mi-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata atâta pedagogie și psihologie pentru momentul greu în care mă aflam?!?... Parcă-l aud și acum spunând blajin, moale: „De! Dragul tatii, ai vrut carte și te-am dat la carte, ca să nu-mi bănuiești mai târziu că nu te-am dat la școală. Nu-i nimic! Nu se poate? Să fim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari, încât la sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început! Acum, parcă și lumea din jurul meu era alta! În ultima zi de cursuri a venit și tata de acasă pentru unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]