43,699 matches
-
suplimentară cu două agregate. Pe brațul secundar Gogoșu este amplasat, în mijlocul albiei, un baraj din șapte câmpuri deversoare și, alăturat, pe partea dreaptă a brațului, o centrală suplimentară cu două agregate. Cele două centrale de bază de la cu 2x8 agregate (centrala românească și centrala sârbă), de pe brațul principal al Dunării și cele două centrale suplimentare cu 2x2 agregate de pe brațul principal și de pe brațul Gogoșu sunt identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
baraj din șapte câmpuri deversoare și, alăturat, pe partea dreaptă a brațului, o centrală suplimentară cu două agregate. Cele două centrale de bază de la cu 2x8 agregate (centrala românească și centrala sârbă), de pe brațul principal al Dunării și cele două centrale suplimentare cu 2x2 agregate de pe brațul principal și de pe brațul Gogoșu sunt identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de agregat, bulb orizontal de 27 MW și aceleași tipuri de echipamente hidromecanice. Caracteristicile
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
principal și de pe brațul Gogoșu sunt identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de agregat, bulb orizontal de 27 MW și aceleași tipuri de echipamente hidromecanice. Caracteristicile generale sunt identice pentru cele două centrale românești (centrala de bază și centrala suplimentară Gogoșu): zece hidroagregate, fiecare cu câte o putere de 27 MW; căderea netă de calcul este de 7,45 m; debitul de calcul este 425 m/s; turația nominală este 62,5 rot
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
de pe brațul Gogoșu sunt identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de agregat, bulb orizontal de 27 MW și aceleași tipuri de echipamente hidromecanice. Caracteristicile generale sunt identice pentru cele două centrale românești (centrala de bază și centrala suplimentară Gogoșu): zece hidroagregate, fiecare cu câte o putere de 27 MW; căderea netă de calcul este de 7,45 m; debitul de calcul este 425 m/s; turația nominală este 62,5 rot/min, iar
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
identice ca dispunere interioarș și ca soluții constructive și sunt echipate cu același tip de agregat, bulb orizontal de 27 MW și aceleași tipuri de echipamente hidromecanice. Caracteristicile generale sunt identice pentru cele două centrale românești (centrala de bază și centrala suplimentară Gogoșu): zece hidroagregate, fiecare cu câte o putere de 27 MW; căderea netă de calcul este de 7,45 m; debitul de calcul este 425 m/s; turația nominală este 62,5 rot/min, iar diametrul rotorului este de
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
aferente. Construcția fiecărui hidroagregat este pe patru lagăre, trei radiale si unul axial. Având în vedere dimensiunile și puterea unitară, aceste hidroagregate au constituit o premieră națională și europeană, exceptând Federația Rusă, în ceea ce privește dimensiunile și puterea instalată pe un grup. Centrala hidroelectrică SHEN Porțile de Fier II este cea mai mare centrală europeană echipată cu hidroeagregate de tip bulb, atât în ceea ce privește puterea instalată, cât și dimensiunile hidroagregatelor. La Porțile de Fier II se află una din cele mai mari hidrocentrale din
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
unul axial. Având în vedere dimensiunile și puterea unitară, aceste hidroagregate au constituit o premieră națională și europeană, exceptând Federația Rusă, în ceea ce privește dimensiunile și puterea instalată pe un grup. Centrala hidroelectrică SHEN Porțile de Fier II este cea mai mare centrală europeană echipată cu hidroeagregate de tip bulb, atât în ceea ce privește puterea instalată, cât și dimensiunile hidroagregatelor. La Porțile de Fier II se află una din cele mai mari hidrocentrale din România, ea ocupând locul II în România după Porțile de Fier
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
Porțile de Fier II se află una din cele mai mari hidrocentrale din România, ea ocupând locul II în România după Porțile de Fier I. Amplasată la kilometrul fluvial 863+358, acest obiectiv hidroenergetic, în componența căruia, actualmente, există o centrală de bază echipată cu opt hidroagregate cu turbine tip bulb, cu puterea inițială instalată de 27 MW fiecare, aceasta fiind ridicată cu 4,4 MW după modernizare. Cele opt hidroagregate ce echipează centrala românească a SHEN Porțile de Fier II
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
hidroenergetic, în componența căruia, actualmente, există o centrală de bază echipată cu opt hidroagregate cu turbine tip bulb, cu puterea inițială instalată de 27 MW fiecare, aceasta fiind ridicată cu 4,4 MW după modernizare. Cele opt hidroagregate ce echipează centrala românească a SHEN Porțile de Fier II au fost puse în funcțiune în perioada 1985-1986; din cele opt hidroagregate, două sunt de fabricație rusească (L.M.Z. și Electrosila) și șase sunt de fabricație românească (U.C.M. Reșița S.A.). În anul
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
de fabricație rusească (L.M.Z. și Electrosila) și șase sunt de fabricație românească (U.C.M. Reșița S.A.). În anul 2004 a început modernizarea grupurilor de către firma VA TECH HYDRO & CO VIENA SRL SUCURSALA PORTILE DE FIER II. Grupul 1 de la centrala Porțile de Fier II, ce a fost scos din exploatare în luna iunie, pentru lucrări de mentenanță, urmează să fie pus în funcțiune în iulie 2009, iar Grupul 8, oprit în martie 2009, urmează să fie repornit în martie 2010
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
mare al scriitorului Jean Băileșteanu. A urmat școala elementară în comuna Sălcuța (1954-1961), Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961-1965) și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971-1981), cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1949-1953), obținând licența în 1953. După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
vedea pe Carter, viceamiralul său, care era într-o poziție avantajoasă alături de Shovell dincolo de linia franceză, așa că înaintă: el continuă să se îndrepte spre Escadra Albastră franceză, care se afla la Nord de acțiunea principală. 5pm La ora 5 escadrele centrale au reintrat în luptă; Russell a folosit bărcile pentru a-și tracta navele înapoi în acțiune. Ceața s-a ridicat, curățată de o briză ușoară. Pe măsură ce vântul se întețea, Tourville se îndrepta spre Nord-Vest către Carter, pentru a ieși din
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
acestor schimbări importante, casele mamelucilor își găsesc forma matură și expresia cea mai avansată, din perioada otomană, în casele cairote. Camera qa’a, parte formală a casei cairote, este compusă din două elemente, legate de o ierarhie puternică: duraqa’a centrală și două sau patru iwan-uri, situate de-a lungul axelor longitudinal. De obicei, duraqa’a are o formă pătrată sau dreptunghiulară. De multe ori, în mijlocul duraqa’a, se afla o fântână arteziană cu rol estetic, care asigură împrospătarea aerului și
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
nucleare, care construiește în prezent cel mai mare experimental al unui reactor de , adiacent infrastructurei Cadarache din sudul Franței. Proiectul are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei în fizică, la producerea de electricitate la scară largă în centrale de energie de fuziune. Proiectul este finanțat și gestionat de șapte entități membre — Uniunea Europeană, India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Uniunea Europeană, ca parte gazdă a complexuli ITER, contribuie cu aprope 45 de procente din costul total, celelalte
ITER () [Corola-website/Science/334043_a_335372]
-
și cu titlul dorit de autor. Romanul SF conține mai multe elemente științifice. Muribundul președinte Pi (referire la numărul cercului Pi, scris în grecește π) a lucrat până de curând la producerea de energie prin fuziunea nucleară. Mai mult, o centrală mareemotrică este menționată chiar la începutul romanului (4 generatoare electrice sunt alimentate de valurile oceanului), precum și un disc cu imagini ca un fel de videofon: "„Și pe discul de argint, învârtindu-se cu o viteză care-l preschimbă în oglindă
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
) a fost o zonă din Alsacia centrală apărată de Armata a 19-a Wehrmacht din noiembrie 1944 până în februarie 1945 în fața atacurilor Grupului de Armată al 6-a SUA în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Punga a fost formată după ce americanii au eliberat sudul și nodrul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pat pliant, care ziua devenea fotoliu și nu a avut masa ei de lucru. La școală nu s-a distins la învățătură, în schimb a scris versuri în limba ebraică încă din copilărie. Serviciul militar ea l-a efectuat la centrala nucleară de la Dimona, dupa care a studiat literatura la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. La 19 ani și jumătate s-a măritat pentru scurtă vreme. După divorț ea s-a mutat la Ierusalim, unde a studiat pedagogia și literatura
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
panicule terminale, dese. Crește în țările mediteraneene și în regiunile sudice ale României. Este o specie caracteristică pentru sudul Europei. Crește în sud-Estul Europei: Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Italia (inclusiv Sicilia), România; sud-vestul Europei: Franța (inclusiv Corsica), Spania; Europa Centrală: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria, Turcia. În România se întâlnește în regiunile sudice pe un areal restrâns la pădurile de deal și câmpie, de-a lungul văii Mureșului, de la Lipova până la Gura Arieșului, Munții Poiana
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
Belsize Park, Chalk Farm, Camden Town, Seymour Street, Euston Road, Tottenham Court Road, Oxford Street, Agar Street, Euston și King's Cross. Deși nu fusese luată o decizie cu privire la folosirea tracțiunii pe cablu sau electrice, a fost prevăzută construirea unei centrale electrice în apropierea unei alte centrale ce avea un depozit de cărbune. Promotorii HStP&CCR erau inspirați de recentul succes al City and South London Railway (C&SLR), prima cale ferată subterană. Aceasta fusese inaugurată în noiembrie 1890 și avusese
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Seymour Street, Euston Road, Tottenham Court Road, Oxford Street, Agar Street, Euston și King's Cross. Deși nu fusese luată o decizie cu privire la folosirea tracțiunii pe cablu sau electrice, a fost prevăzută construirea unei centrale electrice în apropierea unei alte centrale ce avea un depozit de cărbune. Promotorii HStP&CCR erau inspirați de recentul succes al City and South London Railway (C&SLR), prima cale ferată subterană. Aceasta fusese inaugurată în noiembrie 1890 și avusese un număr mare de pasageri în
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Bătălia de la Sibiu s-a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului I Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu anihilarea încercării trupelor Puterilor Centrale de a trece Carpații pe văile Oltului și Topologului. Bătătlia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
decorate în jurul geamurilor și a demisolului, căptușit cu piatră tăiată. Fațada principală este orientată spre strada Mihai Eminescu și care include intrarea principală. Compoziția este simetrică, alcătuită din șapte axe, în șase dintre care sunt amplasate ferestre, iar în acea centrală intrarea de onoare. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc ogival, conturate cu o arhivoltă din muluri, cu timpanul opac. Reliefurile care completează ferestrele sunt dominate de motive orientale: lanțul selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt aliniate
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
Hidrocentrala reversibilă de pe Nistru (în ) este o (CHR) aflată în construcție pe cursul superior al Nistrului, lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care creează rezervorul inferior al hidrocentralei, a fost finalizat. Aprobarea construcției CHR de pe Nistru a avut loc
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]
-
în construcție pe cursul superior al Nistrului, lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care creează rezervorul inferior al hidrocentralei, a fost finalizat. Aprobarea construcției CHR de pe Nistru a avut loc în 1988, construcția începând în același an. Trei ani mai târziu, în 1991, construcția a fost
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]