44,964 matches
-
Kiev circa 60,000 evrei, restul de peste 100,000 luând parte la război sau fuseseră evacuați. Mulți din cei rămași în oraș erau oameni vârstnici, femei și copii. La ora fixată s-au prezentat la apel circa 30,000 de evrei, precum și unele persoane din familii mixte. Mulțimea a fost dirijată de-a lungul străzii Malinkovski în direcția cimitirului evreiesc care împreună cu Babi Iar a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată și era păzit de polițiști și soldați Waffen SS, din Sondernkommando
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
urmau să fie împușcați, lângă râpă. Când unii aflați în drum au auzit focurile de armă, și au înțeles care e soarta ce li se rezerva, nu mai aveau cale de intoarcere. Accesul la întoarcere prin poartă nu era permis evreilor. Grupuri de 10 persoane erau duse de fiecare dată spre fruntea rândului, printr-un coridor creat de două șiruri de soldați naziști care le băteau și le sileau să se dezbrace de toate hainele și să se prezinte la marginea
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
se dezbrace de toate hainele și să se prezinte la marginea râpei, unde erau împușcate și se rostogoleau în vad. Potivit raportului nr.101 al Einsatzkommando, în zilele de 29-30 septembrie 1941 au fost masacrați la Babi Iar 33,771 evrei. Copiii sub trei ani ce fuseseră omorâți și ei, nu erau puși în această socoteală. Acesta a fost după câte se pare, operația de exterminare cea mai rapidă din cursul Holocaustului, dar cu ea nu s-au incheiat masacrele la
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
pare, operația de exterminare cea mai rapidă din cursul Holocaustului, dar cu ea nu s-au incheiat masacrele la Babi Iar. Măcelurile următoare au avut loc la 1,2, 8 și 11 octombrie 1941, ele vizând încă circa 17,000 evrei adunați din suburbiile Kievului și regiunile limitrofe. În cursul anilor 1941 si 1942 au mai fost împuscați aici, în masă, numeroși prizonieri de război ce fuseseră deținuți in lagărele Sarețki și Darnițki și al căror număr exact nu este cunoscut
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
executați în lagăr și nu la Babi Iar. Se estimează, ținând seama de mărturille unor lucratori care au fost forțati să ardă cadavrele, ca la Babi Iar au fost omorâte între 70,000-120,000 persoane, din care peste 50,000 evrei. În cazul evreilor și al romilor, execuțiile au vizat și femeile, bătrânii și pruncii. Procurorul sovietic L.N. Smirnov, bazându -se pe materiale ale Comisiei Extraordinare create de autoritățile sovietice după eliberarea Kievului în 1943, a susținut la Tribunalul de la Nürnberg
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
și nu la Babi Iar. Se estimează, ținând seama de mărturille unor lucratori care au fost forțati să ardă cadavrele, ca la Babi Iar au fost omorâte între 70,000-120,000 persoane, din care peste 50,000 evrei. În cazul evreilor și al romilor, execuțiile au vizat și femeile, bătrânii și pruncii. Procurorul sovietic L.N. Smirnov, bazându -se pe materiale ale Comisiei Extraordinare create de autoritățile sovietice după eliberarea Kievului în 1943, a susținut la Tribunalul de la Nürnberg că la Babi
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
în 1989) "a adoptat un regim hibrid quasi-democratic, condus de foști comuniști...”" (Vladimir Tismăneanu,). Campania de negare a Holocaustului din România a fost lansată simultan cu declanșarea unei propagande antisemite care, aparent lipsită de substrat într-o țară golită de evrei, ar fi putut fi considerată inutilă dacă se face abstracție de cei doi vectori care o acționează: Interesul României de după 1989 de a se integra în NATO și în Uniunea Europeană s-a izbit de refuzul statelor democrate de a se
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” () [Corola-website/Science/327040_a_328369]
-
făcute calendarului seleucid: Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul de altul. Spre exemplu, restaurarea templului din Ierusalim de către Iuda Macabeul, în aproximativ 15 decembrie 164 î.Hr., a căzut în anul 148 al erei seleucide după evrei (și Babilon), dar în anul 149 pentru instanțe. a fost folosită atât de mult că în secolul al VI-lea d.Hr., de exemplu, în inscripția Zebed din Siria, din data de 24 a Gorpiaios 823 AG (24 septembrie 512
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
a unit cu încă două așezări la 1 noiembrie 1964, pentru localitatea nou creată a fost ales numele propus de către Dov Rozen, un funcționar al Ministerului de interne: Hod Hasharon. Așezarea Magdiel a fost întemeiată în august 1924 de 12 evrei așkenazi reuniți la Tel Aviv, care s-au adresat Companiei de colonizare conduse de Yehoshua Hankin pentru a cumpăra 4000 dunami (400 ha) în zona satului arab Bir Ades. Terenul a fost cumpărat de la șeful tribului de beduini Abu Kishk
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
mai 1990 localitatea, având 26,000 locuitori, a primit statutul oficial de oraș. Primul ei primar a fost Ezra Binyamini (1989-2004). El a fost urmat de primarul actual, Hai Adiv. În anul 1929 au izbucnit atacuri ale arabilor palestineni împotriva evreilor pe tot cuprinsul Palestinei. Așezările evreiești Magdiel și Ramatayim, care se temeau de atacuri cu arme de foc dinspre localitățile arabe vecine Qalqilya, Abu Kishk și Bir Ades, au hotărât să evacueze femeile și copiii într-un loc considerat mai
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
în timpul nopții focul și-a croit drum până la portic, iar romanii au de lucru până peste cap pentru a stinge focul. Asediații au folosit acest moment favorabil pentru o acțiune violentă. Într-un masacru necruțător legionarii îi împing înapoi pe evrei, se iau după ei, îi urmăresc prin atrii. Într-un tumult sălbatic luptătorii roiesc în jurul sanctuarului. Agitat și surescitat „unul dintre soldați, fără să aștepte un ordin și fără să se îngrozească de aceasta sau, mai degrabă, ca împins de
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
cu bețe pe soldații care se opun și să le arate care le e locul. Dar pe cât era de mare entuziasmul lor pentru Cezar și teama de ceea ce el le interzisese, pe atât de mare era și ura lor împotriva evreilor și pasiunea de a lupta cu ei. În plus, pe mulți îi împingea înainte speranța unui jaf. Aveau impresia că toate aceste încăperi erau pline de aur înăuntru, și vedeau că totul în jurul lor era din aur pur... Și astfel
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
și vedeau că totul în jurul lor era din aur pur... Și astfel a ars casa sfântă până la temelii fără acordul lui Cezar.” În luna august a anului 70 d.Hr. legionarii romani și-au înălțat drapelele în zona sacră a evreilor și au adus jertfe în fața lor. Deși jumătate de Ierusalim se află în mâinile dușmanului, deși - asemenea unor semne prevestitoare de rău -din Templul arzând se ridică sumbre coloane de fum, zeloții nu se predau. Ioan din Ghisala scapă, cu
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
de gimnastică din Viena"). În 1887, Franz Xaver Kießling a introdus Pragraful arian în actele statutare ale clubului. Noua lege excludea non-arieni din asociație. Prin urmre numărul asociației sportive s-a înjumătățit. Inițial erau 1100 de membri din care 480 evrei și alți 20 non-germani. Membri evrei au fost determinați să fondeze o nouă asociație numită Deutsch-Österreichischen Turnverein Wien (Clubul de Gimnastică Germano-Austriac Viena). Mai târziu, în 1897 în cadrul acestei asociații, se va fonda secțiunea de fotbal: Wiener FC 1898. Încă
Wiener FC 1898 () [Corola-website/Science/327134_a_328463]
-
antiteatru)”, având ca temă misterul descoperirii Spiritului. Cercetătorii literari au evidențiat valoarea literar-artistică a acestei nuvele, definind-o ca „o artă poetică, ca formă a metadiscursului, a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
viu al unui popor fără acces la o «limbă universală», dar cu intuiția directă a marilor adevăruri elementare și veșnice”. Nuvela „O fotografie veche de 14 ani” a fost analizată cu mai multe prilejuri de către eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia. Comentarii cu privire la semnificația nuvelei sunt realizate în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) și în eseul „Predică la Duminica Ortodoxiei” din volumul " Dăruind vei dobândi - Cuvinte de
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
engleză și străină și ca "Revolta de la Zidul Plângerii" sau "Masacrele din 1929" au fost o serie de manifestații și acte de violență dezlănțuite în august 1929 în rândurile arabilor din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei lor, iar pentru musulmani
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
Masacrele din 1929" au fost o serie de manifestații și acte de violență dezlănțuite în august 1929 în rândurile arabilor din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei lor, iar pentru musulmani devenit în ultima vreme „Zidul Al Buraq”, denumit astfel deoarece
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
violență dezlănțuite în august 1929 în rândurile arabilor din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei lor, iar pentru musulmani devenit în ultima vreme „Zidul Al Buraq”, denumit astfel deoarece, după tradiția islamică, acolo și-ar fi legat profetul Mohamed (Muhammad) animalul
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
devenit în ultima vreme „Zidul Al Buraq”, denumit astfel deoarece, după tradiția islamică, acolo și-ar fi legat profetul Mohamed (Muhammad) animalul fantastic Al Burak (Fulgerul), înaintea „Călătoriei nocturne” în rai. Tulburările au luat forma unor atacuri ale arabilor asupra evreilor și ale bunurilor lor. În cursul unei săptămâni ,între 23-29 august 1929 au fost uciși de către arabi 133 evrei, iar alți 339 au fost răniți. 110 arabi au fost omorâți si 232 răniți,majoritatea - de către poliția britanică. În urma actelor de
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
Mohamed (Muhammad) animalul fantastic Al Burak (Fulgerul), înaintea „Călătoriei nocturne” în rai. Tulburările au luat forma unor atacuri ale arabilor asupra evreilor și ale bunurilor lor. În cursul unei săptămâni ,între 23-29 august 1929 au fost uciși de către arabi 133 evrei, iar alți 339 au fost răniți. 110 arabi au fost omorâți si 232 răniți,majoritatea - de către poliția britanică. În urma actelor de teroare, mai multe așezări și cartiere evreiești si-au încetat existența. Comisia Shaw, întrunită ulterior de autoritățile britanice a
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
găsit că principala cauză a violenței și «fără de care, în opinia noastră, tulburările ori nu s-ar fi declanșat, ori ar fi fost nu mult mai mult decât o dezordine locală, este sentimentul de animozitate și ostilitate al arabilor față de evrei, urmare a dezamăgirii aspirațiilor lor politice și naționale și a temerii pentru viitorul lor economic» Tulburările au fost la acea vreme fără precedent în istoria conflictului arabo-evreiesc din Palestina, atât ca durată și întindere geografică, cât și ca amploare a
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
durată și întindere geografică, cât și ca amploare a pagubelor în vieți și bunuri. Pentru a recâștiga încrederea maselor de musulmani, muftiul a amplificat propaganda concentrată pe primejdia în care se afla, după opinia sa, sanctuarul islamic din Ierusalim din partea evreilor și conducerii lor sioniste. Agitația în jurul acestui subiect avea drept scop și recrutarea mai intensă a statelor arabe și musulmane în favoarea luptei arabilor palestineni Drept consecință a crizei economice acute din anii 1926-1927 moneda se devalorizase, în anul 1927 circa
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
revendicările arabe. Forțele de care dispunea erau foarte reduse: 300 polițiști și circa 100 soldați, 6 care blindate și 6 avioane. Întăririle, care au dublat aceste forțe, au sosit abia după izbucnirea răzmerițelor, spre sfârșitul zilei de 24 august. Conducerea evreilor din Palestina se afla în acel moment la congresul sionist care se desfășura la Zürich. Organizația evreiască de autoapărare Haganá era încă relativ slabă, avea un buget restrâns, dispunea de arme vechi și experiență puțină. Slăbiciunea ei se datora calmului
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
Moscheea Al Aqsa, Cupola Stâncii și alte edificii auxiliare, s-au aflat în centrul politicii conducerii arabe palestinene de mobilizare a opiniei arabe și islamice în jurul locurilor sfinte musulmane din Ierusalim ca o contrapondere în fața revendicărilor religioase și naționale ale evreilor în Palestina și Ierusalim. În noaptea de Iom Kipur 23 septembrie 1928 câteva sute de evrei religioși s-au adunat pentru rugăciune în spațiul îngust din fața Zidului și au ridicat un paravan despărțitor între femei și bărbați, în contradiție cu
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]