45,675 matches
-
până acasă în timp ce tovarășul meu de drum avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă la căderea amurgului. Ai mei, adunați de pe unde munciseră se aflau în jurul mesei parcă mă așteptau să le țin tovărășie, bucuroși că mă văd, eu spunându-le că mi-a fost dor de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Mama s-a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i împartă, fiind sărbătoare religioasă în calendar. Când să plecăm, mama ne roagă să mai zăbovim un pic ca să ne dea colaci calzi pentru drum. Parcă mă zorea ceva sau cineva să plec cât mai repede și-i spun mamei că voi găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plăceau oamenii acelor locuri și tot ceea ce era legat de existența lor, colindam acele prea frumoase locuri, cunoscând vecinătățile imediate. Facem apoi o vizită la Sibiu și la complexul din „Dumbrava Sibiului”, am vizitat Rășinarii cu acei gospodari respectabili care parcă veneau de pe Columna lui Traian. Mai mult încă, am făcut o vizită în satul Poplaca din vecinătate, fiind musafiri ai fostului meu profesor de desen din anii anteriori. În acest fel mi-am încărcat sufletul cu frumusețile întâlnite. Revenim la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
momentului, ceea ce nu prea i-a convenit. Aveam o așa încredere în steaua mea, încât nimeni nu mă putea convinge de contrariu! Împreună cu majoritatea colegilor mai rămânem pe lângă școala noastră dragă, pregătindu-ne să plecăm la Galați pentru examenul final. Parcă am fi pornit la război și nu se putea să nu avem și unele neliniști. În ziua de marți 13 iunie 1937, însoțit de colegul de bancă Mardare Ilie pornim spre gară, de unde luăm trenul spre Galați. Întâmplător văd pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i însoțesc, spunându-mi că în Buciumeni are un coleg căsătorit și că are o gospodărie frumoasă și o bună stare materială. Vizitez fugitiv mănăstirea și tot la îndemnul aceluiași tânăr ne abatem pentru o oră pe la gospodăria prietenului său. Parcă văd și acum o casă spațioasă, cu cerdac, aflată la capătul unei pante, frumos și chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Apoi am revenit acasă, dar cu teamă. Afurisită situație mai era pe atunci, când neîncrederea în oameni era politica generală a orânduirii comuniste ce se întărea în detrimentul vârfurilor noastre politice și intelectuale. În vară am din nou musafiri dragi, dar parcă nu mai era aceeași dispoziție din vara trecută. Ne simțeam tot mai mult supravegheați, suspectați! Intrăm în anul școlar 1949-1950. Directorul nou instalat terorizează cadrele și întocmește dosare pe care știe unde să le trimită. Parcă și numărul comuniștilor din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nou musafiri dragi, dar parcă nu mai era aceeași dispoziție din vara trecută. Ne simțeam tot mai mult supravegheați, suspectați! Intrăm în anul școlar 1949-1950. Directorul nou instalat terorizează cadrele și întocmește dosare pe care știe unde să le trimită. Parcă și numărul comuniștilor din sat a mai crescut. Sunt tensiuni și în viața internațională de care aflăm cu întârziere. 1 octombrie 1949 - ziua Republicii Populare Chineze. O zi de toamnă, cu o ceață groasă, încât s-o tai cu cuțitul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
duși au fost! Apoi, cu meșterul local stabilim prețul lucrării și data de 20 decembrie 1951 ca finalizare. Achit integral costul, meșterul lucrează spornic și totul e gata conform înțelegerii. Prin această lucrare schimbasem oarecum aspectul exterior al școlii, care parcă râdea în soare cu noua haină ce o înveșmânta! Sărbători de iarnă decente, cu mulțumirea că procesul de învățare din școală era mult mai ușor ca în anul anterior și mult mai spornic! Amândoi cei doi învățători ai școlii ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
viitoare reîntâlnire peste cinci - doar se lucra atunci pe cincinale. Propunerea aparținea colegului Dobre. Nu prea s-a înțeles, momentan fiind multă animație, însă pe loc prof. Todicescu ne atenționează cu voce sonoră spre a fi auzit de cei prezenți. Parcă-l văd cu statura lui impozantă zicându-ne: „Măi băieți! S-a făcut o propunere pentru o nouă adunare în 1977! Fiți atenți! Anatema! să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani!” Omul propune și Dumnezeu dispune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să știe, ca și când toți am fi luat parte la masa de la... înmormântarea ei. A făcut tot ce trebuia la o asemenea ocazie, a rezistat până au plecat toți, apoi mi-a spus, oarecum zâmbind, că nu se simte tocmai bine. Parcă voia să nu mă alarmeze... În ziua următoare, colegul Coșulschi de la Craiova a revenit să ne revadă, a găsit-o bolnavă, am discutat mult cu el, și-a luat rămas bun, a dat să plece, dar a revenit ca să transmită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1945. Patru luni de luptă, cât aproape patru ani de război la 20-21 de ani cât avea atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
așa și atunci când se întâmpla. De exemplu, la noi în Baterie, Fane (un oltean din Breasta, de lângă Craiova, magazionerul nostru) s-a încurcat cu formula. Pe serviciul lui, i-a prins dimineața dormind locotenentul major Ionescu (fostul fotbalist de pe la Rapid, parcă) pe doi camarazi și le-a făcut raport. Când a venit Panait (care deja aflase din Comandament isprava), Fane a dat raportul astfel: "Tovarășe locotenent major, pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!" "Chiar nimic?!" "Decât că-i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a împușcat în timpul serviciului. Era ajutor de ofițer de serviciu și s-a împușcat acolo. Dar, fiindcă respectam legea, nu ieșeam din litera ei, n-am avut probleme. Nu știu dacă atunci când ați venit ați auzit că avusesem (prin '86 parcă, sau în '87) o mașină la munci agricole care, seara, când s-a terminat lucrul, a luat 16 copii să-i aducă din câmp cu învățătoarea. La calea ferată, subofițerul Cârjan n-a acordat prioritate și a intrat trenul în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că-și făceau rău lor? S. B.: Știți ce era impresionant la băiatul acela? Un vaiet n-a scos. Dădeau în el ca-ntr-un sac. Se uita și sfida. N-am văzut nici până atunci și nici după așa ceva. Parcă nu avea simțuri. A doua zi a fost scos și dus. Probabil că a ajuns la Batalionul disciplinar. M. M.: Da, înseamnă că avea antecedente. S. B.: Cred că el avea jurământul depus, era sub incidența legii militare. Acesta a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca un soldat de la "munci" care a făcut infecție din lipsă de igienă și medicii i-au "imputat" piciorul. Cu perla asta a rămas în mintea noastră. Dar, Badea nu a rămas mult în funcție, că a venit căpitanul Scărlătescu. Parcă era din alt film. Badea era pus și el acolo, oamenii îl acceptau, dar el era un tip mai comic. N-avea autoritate în fața celorlalți, pe când Scărlătescu avea autoritate în fața ofițerilor. M. M.: Câștigată prin altceva. Partidul era tare. Eu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
carburant, n-avem muniție de cutare, n-avem nu știu ce, n-avem!" Ne asculta și la sfârșit ne spunea: "Măi băieți, v-ați descărcat, mi-ați dat mie grijile voastre, mergeți înapoi la unități și munciți!" Nu știu cum să vă explic, dar parcă pentru noi era o satisfacție când vedeam că ei ne ascultă și încearcă să ne ajute. Și atunci se făceau minuni, în sens bun. Dar munca era muncă. S. B.: Da, se muncea în continuu. M. M.: Eu îmi amintesc
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
scris pe hârtie și ce se întâmpla practic. Era trecut acolo să punem muniția în tancuri în nu știu câte ore; ne-au trebuit două zile. Ăsta-i adevărul. S. B.: Așa s-a întâmplat și la Divizion. M. M.: Da, dar parcă erau calculele făcute fără nicio bază practică. S. B.: Eu nu sunt militar de carieră, dar am observat, trecând prin experiența unei alarme reale, inutilitatea alarmei de exercițiu. Alarmele de exercițiu se dădeau, de regulă, când militarii dormeau, când se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
suna alarma și la Regiment a fost pentru noi o dovadă că nu era alarmă de exercițiu (alarmele de exercițiu erau doar pe unitate sau subunitate), ci una ce privea cel puțin microgarnizoana. Erau trei semnale lungi și trei scurte, parcă. M. M.: Da, da. Șuierau prin cazarmă. S. B.: În acel caz, amicul Jorj a trebuit să fugă în PC, la post, iar eu în Baterie, unde aveam misiune la alarmă. În momentul acela, ofițer de serviciu era locotenentul major
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de acele echipamente. Mai bine că nu le-am scos, că munceam degeaba. Apoi ni s-a dat muniție. Am avut 300 și ceva de cartușe. Nu știu câte cutiuțe, că nu mai țin minte câte cartușe avea o cutiuță. M. M.: Parcă 300 era unitatea de foc la un pistol mitralieră. S. B.: Ceva pe-acolo. Am încărcat cele patru încărcătoare, unu-n armă și trei în port-încărcător, la brâu. Restul erau în sacul de merinde, alături de două grenade: una ofensivă, alta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cele patru încărcătoare, unu-n armă și trei în port-încărcător, la brâu. Restul erau în sacul de merinde, alături de două grenade: una ofensivă, alta defensivă. Asta ni s-a dat. Am fost înarmați până în dinți. Nu mai rețin momentul zilei. Parcă spre seară ni s-a dat muniția. M. M.: Nimeni nu mai știe ce era atunci pentru că era o tensiune enormă. Sinopticelea alea, vă dați seama?, acolo scria tot. Noi aveam niște planuri, le ziceam "Sinopticul activităților". Și erau: în stânga
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost o înțelegere. A fost o precauție atâta timp cât nu aveam o certitudine. S. B.: Ceaușescu a constituit, pe 21 decembrie, un comandament unic militar. Știați de existența lui? M. M.: Da, condus de Gușă în sediul CC al PCR, parcă. S. B.: Dumneavoastră nu ați primit vreun ordin de la acest Comandament? M. M.: Nimic. Eu am discutat doar cu Comandantul Diviziei până s-a terminat "războiul". El era șeful meu ierarhic. S. B.: Cred că asta v-a scos din
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să ne apere!" Cum să vină să te apere cu mâna goală? S-a încercat să se creeze confuzie și aglomerări de mase pentru a se justifica ce? În fine, știu că se însera, era cinci și ceva sau șase parcă atunci când am plecat. S. B.: Era întuneric, vă spun că era Iadul pe Pământ. Știu că eram afară, în post, în planton la colțul Divizionului. A început huruiala aia de nedescris a șenilatelor pe piatra cubică de pe strada laterală. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să-i vezi în atâta lume, că era un puhoi de civili între tancuri? S. B.: Făceai o manevră cu tancul și îi zdrobeai. M. M.: Îi zdrobeai. La un moment dat, vine cineva de la Batalionul 2, locotenent-major Marian Ștefan parcă, și zice: "Dom' maior, se trage de deasupra mea!" "Cum, băi, să se tragă de deasupra ta?" Era Biblioteca Națională. L-am trimis sus să verifice, unde l-a găsit pe director, care strângea cărțile. Dar ajungem și acolo și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prea am mâncat. Pe 23 sau 24 decembrie au venit țiganii din blocul în care stăteam și mi-au adus de mâncare și portocale și nu mai știu ce. Mai țin minte că peste drum de croitorie lucra un ziarist, parcă la România liberă... S. B.: România liberă era ziarul Frontului Democrației și Unității Socialiste. Era un pic mai relaxat decât Scânteia, dar tot pe linie. M. M.: Era un ziarist Manole. M-a invitat odată la masă și odată am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]