45,675 matches
-
mesele alea acolo am stat. N-aveai cum, n-aveai unde. Țin minte că pe 25 dimineața eu nici nu știam că e Crăciunul, dar am văzut pe unul din tancuri un brad împodobit cu câte ceva, pus de un locotenent-major, parcă Rotaru îl chema. Cam de pe 25 viața a intrat oarecum în normal. Și noi am început să ne mai organizăm. Am făcut curățenie între tancuri, am măturat zona, ne-am organizat, ne-am adus mâncare. Dă-i, servește-l cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Cu marmidele, cu tot ce trebuie. M. M.: Sigur că da. Dar, în toată nebunia aia, te gândeai la lucruri, știu eu, vitale, imediate? Nu te gândeai. Doar odată, când ziceai: "Stai, băi, azi n-am mâncat nimic, parcă mi-e foame!" S. B.: Da, că timpul trece foarte repede. M. M.: Pentru că a fost o acțiune neorganizată. Când te duci într-o acțiune de asta, cum era la aplicație ... S. B.: Ei, acolo se știa: ora mesei era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să mergi ca pieton și alta este să mergi să bagi tancuri pe acolo. M. M.: Așa e, pe străduțele alea, vă dați seama? Mai erau și mașini parcate. Nu mai realizez, vă spun sigur, nu realizez ce-a fost. Parcă este o perioadă în care, știu eu cum să spun?, s-a scurtat timpul. Adică, trăită atât de intens încât, practic, timpul s-a comprimat și nu îmi mai dau seama cum a fost posibil să faci o multitudine de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mâncare, de țigări, uită de tot. Eu eram fumător înrăit. Nici nu știu când mi-am aprins prima țigară. Nu mai țin minte. Pentru că mintea îți era ocupată cu alte chestiuni mult mai importante. Și, pur și simplu, practic, timpul parcă s-a scurtat. Eu nu mi-am dat seama că am stat zece zile în Piață. S. B.: Dar altfel de abateri ale militarilor s-au înregistrat: dezertări, plecări, altercații...? M. M.: Am avut un episod, ce a devenit distractiv
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață, locotenentul Harabagiu Marius (acum e general, e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
e șeful Direcției Doctrină) era cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție la ele?" "Nu". "Atunci, stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune ce-a fost. Dar, iar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu tancurile chiar în fața Palatului, a intrării. Și la un moment dat mi-a spus: "Tovarășe zice parcă văd niște umbre. Îmi dați voie să trimit doi oameni?" Zic: "Băi, băiete, fii atent la mine. Parcă, sau le-ai văzut?" "Parcă". "Deci, prima chestiune: nu te duci! Doi: ți-au făcut ceva umbrele alea? Ai văzut vreo intenție la ele?" "Nu". "Atunci, stai mă-ntr-un loc!" Deci, nu pot spune ce-a fost. Dar, iar, nu vreau să fiu rău
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
el era într-o frizerie, acolo. Chiar acolo este o frizerie și-acum. În rest, alți vecini n-am avut. S. B.: Cât ați stat în Piață ați avut vreo inspecție? A venit cineva dintre superiori în dispozitiv? M. M.: Parcă, a venit odată colonelul Costin, șeful Cercetării Armatei. În rest, nimeni. S. B.: Și ați ținut legătura numai cu Comandantul Diviziei. M. M.: Comandant pe timpul misiunii era Șeful de Stat major. Și, culmea, l-au adus pe generalul Cheler să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ce e vorba!" Am trimis pe cineva și a venit și mi-a spus: "Sunt niște militari de la Regimentul de Geniu al Aviației și li s-a părut ceva suspect" "Gata, terminați cu minunile astea!" Am luat legătura cu Ștefănescu, parcă era, nu mai știu... S. B.: Ei, atunci, înainte de a ajunge în Piață, au venit, au stat la noi în curte, drept la intrarea dinspre baza sportivă. Și, de la noi, s-au cerut două mașini de voluntari. Atunci eu m-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o moară. Acum nu mai este. M. M.: Mi-o amintesc. S. B.: S-a făcut o grupă condusă de Dumitrescu de la Geniu. M. M.: Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu. S. B.: Încă trei militari erau de la Geniu. În total, eram
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
erau ei? M. M.: Naiba știe. S. B.: Erau ofițeri de securitate. M. M.: Atunci s-a luat o măsură, un fel de arest preventiv. Noi am fost încunoștiințați să pregătim locul de cazare. S. B.: Când a fost asta? Parcă a fost în ianuarie, nu? M. M.: la începutul lui ianuarie, după ce ne-am întors din Piață. Ne-au adus la cunoștință să pregătim un telefon în cap de hol, să pregătim un minichioșc, dar să fie izolați complet, să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Comandamentului și nici nu a intrat. M. M.: Păi, nu am zis că a venit când cu întâmplarea cu mustăcioșii? S. B.: Probabil că altă dată. Pe atunci, ofițer de serviciu era un locotenent-major inginer, era ofițer pe tehnică, Purcaru parcă îl chema. M. M.: Îl știu. Era inginer de asigurare tehnică cu armanent și muniție. S. B.: Era un mustăcios și cu căpitanul Andrei, alt mustăcios. Voinea a venit, a întors mașina și a stat de vorbă cu cei doi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de care să fiți mândru cum au trecut prin Revoluție? M. M.: Foarte mulți. S. B.: Colegi de școală militară de care să fiți dezamăgit? M. M.: Amândouă. Vă dau două exemple. S. B.: Care-s mai mulți? M. M.: Parcă cei buni. În 2000, am revenit la Ministerul Apărării de la Interne, prim locțiitor al șefului SMG. Din 92 de absolvenți de promoție 17 eram generali, colegi. Am fost comandant de armată la Buzău. Primul meu locțiitor, generalul Palaghia, coleg de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aia e altă treabă. Și, bineînțeles, le-a transmis și i-au eliberat. Erau niște aventurieri care vroiau să pună mâna pe niște funcții. Și-atunci l-au determinat pe Ministrul Apărării, nu mai știu cine a fost ministru, Stănculescu parcă. S. B.: Nu, Stănculescu a fost la Industrie. Ministrul Apărării era atunci Militaru. M. M.: A apărut un ordin, Ordinul M1, în care la unul dintre puncte se preciza că acest Comitet de Acțiune pentru Democratizarea Armatei trebuia să meargă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
neamul românesc, Dan C. Mihăilescu observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Radu Stanca, Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de Necropolă pe care-l va evoca într-un minunat eseu, „Sibiu, cetatea umbrelor” publicat în România nouă (an XII, nr. 88, 22 decembrie 1944). Scrisorile reiau parcă în ecou reflecțiile din acest eseu, precum cea din 11 mai 1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate ca acum doi ani, trei ani, o sută de ani ! Cu absența ta, care l-ai golit dintr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din tradiția răs- tignirilor unui Matthias Grünewald. Discursul lacrimogen al amicului este însoțit de rumegatul placid al unei vaci. Imaginea care-i adună pe principalii actori epuizați ai unei dramolete obscure, într-o tristețe mahmură, are ceva din eteroclitul unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zid de piatră, între dealuri aride, măcinate de soarele nemilos. Anul trecut am venit pe jos până în apropiere. Era 1 septembrie, duminică. Mai aveam câteva zile și ne întorceam acasă. Acum suntem de 17 zile la Athena. Totul se consumă parcă mai lent decât anul trecut când, după ce i s-a furat pașaportul și 500 de dolari lui Liviu (17 august, sâmbătă - Piața Sitagma, la Posta), am plecat în insula Patmos. Acolo am trăit o săptămână de încântare, liniște și uimire
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iar, din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
oraș imens, față de ce-am văzut până acum înconjurând un golf. Ce-o fi? Sub noi un avion. Al doilea. A dispărut. Din ce în ce mai senin. Poate o să avem vreme bună. Alt avion. Și alt desen al pământului e sub noi. Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doilea. A dispărut. Din ce în ce mai senin. Poate o să avem vreme bună. Alt avion. Și alt desen al pământului e sub noi. Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar fi nodurile unei plase pescărești. Da! Da! Chiar așa. E cea mai bună comparație. Eu cred că nu mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar fi nodurile unei plase pescărești. Da! Da! Chiar așa. E cea mai bună comparație. Eu cred că nu mai avem mult. Și e senin. Ca-n vis (un vis de bun augur). Doamne! Ce mult aș vrea ca Liviu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
avem mult. Și e senin. Ca-n vis (un vis de bun augur). Doamne! Ce mult aș vrea ca Liviu să se simtă mai bine cu mine, și să-i treacă spaima înstrăinării. Cred că suntem deasupra Spaniei. Oare? Avionul parcă începe să coboare. Dar discret. Am emoții. Acum le simt. Vreau ca zilele să fie lungi și pline. Să nu treacă prea repede. Să se dilate timpul. E ceață. Nu mai văd nimic. Mi-e somn! Aterizarea a fost cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca și mine consumându-și emoțiile între cei patru pereți ai camerei de hotel. Un hotel ca toate celelalte hoteluri ale României post revoluționare, murdar, neîngrijit, lipsit de ambianță plăcută. Miercuri 25 mai 1994 - Bacău În prima parte a recitalului, parcă am avut „chietroaie” legate de picioare, la suflet și la minte. Medeea (al doilea monolog) care, Doamne! îmi este atât de drag și căruia-i sunt atât de recunoscătoare pentru că (în fond) m-a băgat în Institut; Medeea a fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cei ce-mi sunt superiori. Comportamentul meu a fost hilar pentru ziua de azi. Roxi mă asculta și râdea punându-și plapuma peste față. Dar de ce n-am reușit totuși să fiu așa cum fusesem la repetiții? Să fi fost emoțiile?... Parcă nu le aveam. Poate că a fost spaima mea dintotdeauna în timpul nenumăratelor eșecuri (a se citi examenele de admitere și cele două Festivaluri de la Costinești). Nu, ce-a fost? Ce-a fost în mintea mea. La un moment dat, în timpul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]