43,993 matches
-
îl cheamă pe Ben pe care îl apucă cu cealaltă mână. Împreună, toți trei merg pe stradă pentru a construi un viitor nou împreună. Filmul se încheie, nu cu "Sfârșit" ci cu [un nou] "Început". Fiind o reflecție cu privire la pericolul nuclear dar și al rasismului, filmul oferă imagini surprinzătoare cu un New York pustiu. În acest scop, filmările au trebuit să aibă loc în zori, prin blocarea traficului, metodă care a fost folosită din nou în 1997, la o scenă celebră din
The World, the Flesh and the Devil (film din 1959) () [Corola-website/Science/327063_a_328392]
-
film american științifico-fantastic postapocaliptic din 1959. Se bazează pe românul omonim din 1957 scris de autorul britanico-australian Nevil Shute. Filmul prezintă momente din viața ultimilor oameni în urma unui al treilea război mondial în care s-au lansat mii de bombe nucleare în emisfera nordică. A fost regizat de Stanley Kramer care a câștigat premiul BAFTA din 1960 pentru cel mai bun regizor. În rolurile principale joacă actorii Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire și Anthony Perkins. Ernest Gold a câștigat premiul
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
2000, filmul a fost refăcut pentru televiziunea australiană de către "Southern Star Productions". Povestea are loc într-un viitor an 1964, la câteva luni după terminarea celui de-al treilea război mondial. Conflictul a devastat emisfera nordică, poluând atmosferă cu precipitații nucleare și ucigând toate fiintele vii. În timp ce bombele au căzut doar în emisfera nordică, curenții de aer duc spre sud radiațiile mortale încet dar sigur. Singurele zone locuibile care încă mai există se găsesc în emisfera sudică îndepărtată, cum ar fi
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
mai există se găsesc în emisfera sudică îndepărtată, cum ar fi în Australia. În Australia, supraviețuitorii detectează un semnal de neînțeles în codul Morse care provine din Sân Diego, Statele Unite. Cu speranța că cineva este acasă în viață, ultimul submarin nuclear american, USS "Sawfish", aflat sub comanda Marinei Regale Australiene, este obligat să navigheze spre nord de Melbourne pentru a încerca să ia legătura cu expeditorul semnalului. Căpitanul Dwight Towers (Gregory Peck), isi părăsește bună să prietena, pe alcoolică Moiră Davidson
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
misterios este rezultatul unei sticle de Coca-Cola care s-a agățat de draperia unei ferestre: atunci când vântul bate sticlă apasă o cheie a telegrafului. Dezamăgiți, se întorc în Australia pentru a-și petrece ultimele zile înainte de a-i ajunge radiațiile nucleare. Ei fac toate eforturile pentru a se bucură de fiecare clipă înainte de a muri. Omul de stiință Julian Osborn (Fred Astaire) împreună cu altii organizează o cursă de mașini în care mor mai mulți participanți. Moiră nu vede care este sensul
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
cercetare și dezvoltare. Programul a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada postbelică, după ce Uniunea Sovietică a aflat de proiectul american Proiectul Manhattan de construire a bombei atomice. Această cercetare științifică a fost regizat de fizicianul nuclear sovietic Igor Kurchatov, în timp ce eforturile militare de logistică și inteligență au fost realizate și gestionate de către directorul NKVD, Lavrenti Beria. Uniunea Sovietică a beneficiat de un spionaj foarte eficient din partea spionajului militar (GRU). În timpul mijlocului celui de-al doilea război
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
a fost demarat de către Iosif Stalin , care a primit o scrisoare de la fizicianul Georgi Fliorov îndemnându-l să înceapă cercetarea, așa cum Fliorov a suspectat de mult dintre Aliați multe aveau în anul 1939 în secret mare avans în descoperirea fisiunii nucleare. Cu toate acestea, din cauza sângerosului război cu Germania pe Frontul de Est, eforturile militare și economice pe scară largă i-au împiedicat pe sovietici să dezvolte bombă atomică, dar au accelerat programul după se America a efectuat bombardamentele atomice de la
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
dezvolte bombă atomică, dar au accelerat programul după se America a efectuat bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, punând astfel capăt războiului cu Japonia. Proiectul atomic sovietic a fost acuzat că a spionat eforturile germane și americane în domeniul energiei nucleare. După raidurile atomice asupra Japoniei și ulterior capitulării japoneze în 1945, Uniunea Sovietică a extins facilitățile sale de cercetare, reactoare militare, și a angajat o serie de oameni de știință, inclusiv spioni în domeniul atomic, care au penetrat cu succes
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
și ulterior capitulării japoneze în 1945, Uniunea Sovietică a extins facilitățile sale de cercetare, reactoare militare, și a angajat o serie de oameni de știință, inclusiv spioni în domeniul atomic, care au penetrat cu succes cercetările americane în domeniul armelor nucleare. Spionajul sovietic eficient i-a ajutat pe sovietici ca în cele din urmă la 29 august 1949 să detoneze prima lor bombă atomică la Semipalatinsk, RSS Cazahă.
Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice () [Corola-website/Science/327254_a_328583]
-
mai multe dispozitive dealungul lumii, pe care o va activa și va cuceri lumea. Președintele comandă un atac aerian asupra insulei. Toate avioanele au fost distruse de tunurile anti-aeriene de pe insulă, însă unul din ele s-a prăbușit în reactorul nuclear al insulei, iar dispozitivul a rămas fără energie electrică.
Command amp; Conquer: Yuri's Revenge () [Corola-website/Science/327281_a_328610]
-
au fost asanate numeroase zone mlăștionase din regiune pentru a fi transformate în terenuri arabile. Asanarea a dus la modificarea dramatică a mediului ambiant de-a lungul întregului curs al râului Pripeat. Aceasta regiunea a fost puternic afectată după accidentul nuclear de la Cernobîl - arii întinse au fost poluate cu elementele radioactive și sunt considerate improprii locuirii umane până în zilele noastre. Regiunea Polesia nu a fost cuprinsă într-o singură unitate administrativă de-a lungul istoriei. A existat un Voievodat Polesie în cadrul
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
seama că - deși similar în multe privințe - acesta nu este același care vizitase sistemul solar în trecut. Câteva accidente, precum și un complot pus la cale de câțiva membri ai echipajului determină abandonarea misiunii și încercarea distrugerii cilindrului cu ajutorul unor focoase nucleare. Sabotajul eșuează, iar "Rama II" părăsește sistemul solar având la bord trei oameni, care intră în contact cu o altă rasă aflată la bordul vehiculului spațial, aviarii. Cei trei oameni rămași la bordul lui Rama - Nicole, Richard și Michael - sunt
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
orice fel. Această interdicție constituie o influență-cheie asupra naturii universului imaginar al lui Herbert. În "Dune", la zece mii de ani după acest "jihad", măi persistă încă mantra lui esențială: "Atomicele" este termenul utilizat pentru a se face referire la arme nucleare în Universul Dune. Că și armele nucleare din lumea reală, atomicele derivă probabil din forța lor distructiva produsă de reacții nucleare, si Herbert notează că „radiația persistă” după ce au fost folosite. Totuși, autorul nu se adâncește în detaliile tehnologiei sau
Tehnologia universului Dune () [Corola-website/Science/330902_a_332231]
-
asupra naturii universului imaginar al lui Herbert. În "Dune", la zece mii de ani după acest "jihad", măi persistă încă mantra lui esențială: "Atomicele" este termenul utilizat pentru a se face referire la arme nucleare în Universul Dune. Că și armele nucleare din lumea reală, atomicele derivă probabil din forța lor distructiva produsă de reacții nucleare, si Herbert notează că „radiația persistă” după ce au fost folosite. Totuși, autorul nu se adâncește în detaliile tehnologiei sau explorează cum ar fi putut evolua în
Tehnologia universului Dune () [Corola-website/Science/330902_a_332231]
-
acest "jihad", măi persistă încă mantra lui esențială: "Atomicele" este termenul utilizat pentru a se face referire la arme nucleare în Universul Dune. Că și armele nucleare din lumea reală, atomicele derivă probabil din forța lor distructiva produsă de reacții nucleare, si Herbert notează că „radiația persistă” după ce au fost folosite. Totuși, autorul nu se adâncește în detaliile tehnologiei sau explorează cum ar fi putut evolua în viitorul îndepărtat din "Dune". În românele inițiale, Marile Case ale Landsraadului dețin "atomice de
Tehnologia universului Dune () [Corola-website/Science/330902_a_332231]
-
a descoperit undele de șoc elctromagnetice. Omul de știință Grehov a elaborat teoria radiației induse electromagnetice în sisteme neliniare, precum și în problema generării și amplificării undelor electromagnetice de către fluxuri de oscilatoare niisocrone excitate. Aceste lucrări au contribuit la crearea reactoarelor nucleare, precum și la elaborarea sistemelor de urmărire a obiectelor cosmice. Începănd din anul 1976 conduce Instuitutul de fizică aplicată al Academiei de științe din Rusia, pe care l-a condus până în anul 2003. Din 2003 este conducător științific al acestui institut
Andrei Gaponov-Grehov () [Corola-website/Science/330128_a_331457]
-
absolvit și Facultatea de Fizică, secția de Fizică Teoretică Universitatea București unde a fost student în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele aproape de București. Inginerul Dorin N. Poenaru a devenit doctor în electronică nucleară la Universitatea Politehnica din București în 1968, iar fizicianul Poenaru a susținut doctoratul în fizică teoretica la Institutului Central de Fizică București în 1980. 1958-1962 Inginer Electronist, Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române, Magurele aproape de București. 1962-1969 Inginer principal
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
aproape de București. 1962-1969 Inginer principal, IFA, Măgurele. 1966-1968 Asistent (cumul) la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Universitatea Politehnica din București: seminarii de Radio-Electronică. 1969-1977 Cercetător principal gradul 3, IFA, Măgurele. 1977-1990 Cercetător principal gradul 3, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN --- vechiul IFA reorganizat), Măgurele. 1981-1986 Conferențiar (cumul) la Facultatea de Fizică Universitatea București: structură nucleară și reacții nucleare. 1990-1996 Cercetător principal gradul 1, IFIN, Măgurele. Este cea mai înaltă poziție în cercetarea științifică, echivalentă cu profesor universitar. 1996-2000 Director
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Universitatea Politehnica din București: seminarii de Radio-Electronică. 1969-1977 Cercetător principal gradul 3, IFA, Măgurele. 1977-1990 Cercetător principal gradul 3, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN --- vechiul IFA reorganizat), Măgurele. 1981-1986 Conferențiar (cumul) la Facultatea de Fizică Universitatea București: structură nucleară și reacții nucleare. 1990-1996 Cercetător principal gradul 1, IFIN, Măgurele. Este cea mai înaltă poziție în cercetarea științifică, echivalentă cu profesor universitar. 1996-2000 Director Științific al IFIN-HH - cel mai mare institut de cercetare din România. Începând cu anul 1996, Cercetător
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
București: seminarii de Radio-Electronică. 1969-1977 Cercetător principal gradul 3, IFA, Măgurele. 1977-1990 Cercetător principal gradul 3, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN --- vechiul IFA reorganizat), Măgurele. 1981-1986 Conferențiar (cumul) la Facultatea de Fizică Universitatea București: structură nucleară și reacții nucleare. 1990-1996 Cercetător principal gradul 1, IFIN, Măgurele. Este cea mai înaltă poziție în cercetarea științifică, echivalentă cu profesor universitar. 1996-2000 Director Științific al IFIN-HH - cel mai mare institut de cercetare din România. Începând cu anul 1996, Cercetător principal gradul 1
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Măgurele. Este cea mai înaltă poziție în cercetarea științifică, echivalentă cu profesor universitar. 1996-2000 Director Științific al IFIN-HH - cel mai mare institut de cercetare din România. Începând cu anul 1996, Cercetător principal gradul 1, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), fostul IFIN reorganizat. Tot odată conducător de doctorat (Profesor Asociat, Facultatea de Fizică, Universitatea din București), din 1990. Profesorul Poenaru a organizat în București în anul 1999 simpozionul Internațional "Progrese în Fizica Nucleară", cu prilejul aniversării a
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), fostul IFIN reorganizat. Tot odată conducător de doctorat (Profesor Asociat, Facultatea de Fizică, Universitatea din București), din 1990. Profesorul Poenaru a organizat în București în anul 1999 simpozionul Internațional "Progrese în Fizica Nucleară", cu prilejul aniversării a 50 ani de la înființarea primului Institut de Cercetare în Fizică din România, iar în 2000 Institutul NATO de Studii Avansate "Nuclee depărtate de stabilitate și astrofizică ", Predeal. DN Poenaru a fost numit unul dintre referenții excelenți
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
din România, iar în 2000 Institutul NATO de Studii Avansate "Nuclee depărtate de stabilitate și astrofizică ", Predeal. DN Poenaru a fost numit unul dintre referenții excelenți ai anilor 2010 și 2012 de către editorii Elsevier pentru activitatea la revista de specialitate "Nuclear Physics". Printre alte reviste la care a fost frecvent invitat să facă referate de specialitate sunt prestigioasele: "Physical Review Letters", "Physical Review C","Journal of Physics G: Nuclear and Particle Physics" și "Revue canadienne de Physique". A fost membru al
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
2010 și 2012 de către editorii Elsevier pentru activitatea la revista de specialitate "Nuclear Physics". Printre alte reviste la care a fost frecvent invitat să facă referate de specialitate sunt prestigioasele: "Physical Review Letters", "Physical Review C","Journal of Physics G: Nuclear and Particle Physics" și "Revue canadienne de Physique". A fost membru al Consiliului Științific al IUCN Dubna, 1996-1997. Poenaru a fost coordonatorul Centrului de Excelență IDRANAP (Cercetări interdisciplinare și aplicații bazate pe fizica nucleară și atomică), proiect finanțat în cadrul FP5
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Review C","Journal of Physics G: Nuclear and Particle Physics" și "Revue canadienne de Physique". A fost membru al Consiliului Științific al IUCN Dubna, 1996-1997. Poenaru a fost coordonatorul Centrului de Excelență IDRANAP (Cercetări interdisciplinare și aplicații bazate pe fizica nucleară și atomică), proiect finanțat în cadrul FP5 al Uniunii europene, selectat în 2000 de către Comisia Europeană printre cele 34 proiecte de succes din totalul de 185 de propuneri din 11 țări în curs de aderare la UE. Inginerul Poenaru a
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]