436,616 matches
-
tradus catrene în "Ideea Europeană", pe care le-a și comentat, în 1922. În același an, "Analele Dobrogei" publică 15 catrene ale poetului persan, în traducerea lui D. Stoicescu. Tot aici este și un studiu. "Luptătorul" din 1922, la rubrica "Viața culturală" reproduce după " Ideea Europeană", câteva catrene. Sub titlul Rabayatele lui Omar Khayyam, "Universul literar" în 1925 publică 13 catrene în traducerea lui Gilbi (Anghel Pomescu) după versiunea franceză a lui Toussaint, în vreme ce cu doi ani mai înainte, în 1923
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
dedici una din secțiuni celor mai bune filme ale anilor '90, așa cum s-a întîmplat în 2001. Anul trecut, Secrets and Lies și The Pillow Book au făcut săli pline în București. Am cunoscut persoane care-și doriseră de-o viață să vadă inclasabilul Peeping Tom, cea mai percutantă și mai perversă analiză a fenomenului snuff movie. Filmul lui Michael Powell venea în România după ce fusese B-side-ul de groază al videocasetelor de închiriat pe vremea lui Ceaușescu și după ce majoritatea criticilor
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
să-nsemne decît că următoarele idei de pornire n-ar fi deloc amuzante, vezi vandabile. 1. Nu Napoleon a murit pe insula Sfînta Elena, ci sosia lui. Adevăratul Napoleon a trăit fericit la Paris și s-a bucurat de plăcerile vieții, ca un om de rînd. Să fi fost The Emperor's New Clothes prea fin, prea intelectual? Bașca film de epocă?... 2. Un grup de pușcăriași se convertește la horticultură și intră într-o competiție pentru cea mai fățoasă grădină
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
la ora debutului pare să sune altfel; ceva gen: "Eu nu sînt important!, lăsați-mă pe mine, uitați-vă la film! N-am făcut filmul ca să arăt că sînt talentat, cine sînt eu și cum văd eu cinema-ul și viața! (a nu se înțelege că e de condamnat această cale!) Am vrut să fac o poveste care să vă intereseze, să vă placă, să vă aparțină, și pe care, întîmplător, o povestesc eu!" Modestia înșelătoare și dezinvoltura aparentă ascund o
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
engleză "Țiganii sînt oameni, ca voi!"), și dispus să-l exporte pe copilul Costeluș, care se scuipă, cale de un film, cu un alt copil, scuipatul ca o perversă expresie a afecțiunii! Etc, etc... Scenariul, cum se spune, mustește de viață, de gag-uri, de personaje memorabile. ("Mi-a luat două luni să scriu o primă variantă a scenariului și alte patru ca să-l rescriu integral, de două ori", declară regizorul, om de formație filologică, obsedat de scris, și cu o
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
Occident, dar și dincolo, adică în lumea de dincolo - "confuzie" exploatată într-o secvență din film). Cristian Mungiu mizează pe complicitatea spectatorului, și în exploatarea unei anumite stări: starea de dezamăgire, pe toate fronturile. Dezamăgirea celui marcat, cale de o viață, de două mituri, care s-au dovedit false: mitul Occidentului și mitul anului 2000. Filmul le pulverizează, cu o energie comică nu lipsită de o dulce nostalgie. Occidentul nu e un Eldorado, e mai curînd o nebuloasă neliniștitoare. Cît despre
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
devine, pe traseu, o simplă sticlă aruncată de un bețivan, care a pierdut în iarbă "verighetele de la bunelu'!" Pînă și femeia gonflabilă, odată înțepată cu andreaua, nu mai poate fi vulcanizată! ... Iubirile se risipesc în patru zări, toată lumea duce "o viață de c..." Și totuși! Pentru că regizorul nu are structură de "rău", gustul final al filmului e unul stenic: viața asta, așa păguboasă cum e, are ceva de carnavalescă sărbătoare! Contabilizînd, ca la școală, "ce explică succesul Occidentului", ar fi de
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
și femeia gonflabilă, odată înțepată cu andreaua, nu mai poate fi vulcanizată! ... Iubirile se risipesc în patru zări, toată lumea duce "o viață de c..." Și totuși! Pentru că regizorul nu are structură de "rău", gustul final al filmului e unul stenic: viața asta, așa păguboasă cum e, are ceva de carnavalescă sărbătoare! Contabilizînd, ca la școală, "ce explică succesul Occidentului", ar fi de reținut, deci: tema, construcția, umorul. Și, îmbrăcînd totul, voința de autenticitate. Capitol vast, la care intră imaginea (Vivi Drăgan
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
aniversare ce, în mod firesc, le era sugerată întru exemplificare și responsabilizare. Mai ales că o atare festivitate se poate lesne erija într-un sfătuitor incapabil să umilească și să alimenteze mistere aducătoare de spaime ori continențe. Probabil că în viață nu există soluții, dar cu siguranță există forțe în mers: trebuie să le activezi, și soluțiile urmează. Așa cum s-a întâmplat cu cvartetul Florilegium, protagonistul concertului aniversar, ce a fost încropit cu ani în urmă, din necesitatea realizării unui CD
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
creației românești. Ori poate clopote care să ne trezească la realitate. Docta sensibilitate A murit Adrian Rațiu. Nu moartea mi se pare groaznică: ea este chiar blîndă în raport cu uitarea bruscă, monstruoasă de care a avut parte în ultimii ani de viață. Abia cînd trupul se destramă, atunci apare esențialul. Iar esențialul existenței lui Adrian Rațiu a fost modestia. O cunună a inteligenței, talentului și erudiției sale, ce a determinat ca dispariția însăși să intre în firea lucrurilor, așa cum, atunci cînd îi
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
a dat în păstrare studenților partea lui de știință a armoniei tonale, modale sau seriale, pentru ca și ei să o lase mai departe, la rîndu-le studenților lor. în învățămînt nu se moare pe de-a-ntregul. întotdeauna mai rămîne ceva în viață, dacă se caută adevărul. Un profesor de la care ai de învățat ceva nu se distribuie pentru obiecte și ziduri, ci pentru o casă, nu pentru nisip și pietre, ci pentru o catedrală, nu pentru o gloată, ci pentru obște. Adrian
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
impresiile trăite la cea mai înaltă temperatură. O emoție, chiar una simplă, ca bucuria ori tristețea, este prea complexă pentru a mai putea fi inventată. Iar o bucurie sau o tristețe nu seamănă nicicum cu alta. Or, tocmai această diferență, viața proprie a unei emoții, trebuie exprimată. Dar moartea unei emoții? Pînă una, alta, emoția unei morți este întotdeauna unică, irepetabilă. Mai ales atunci cînd ai comunicat de atîtea ori afectiv cu cel ce a pășit pe un alt tărîm. Sau
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
nuvela Catastrofa ne relevă, într-un mod destul de surprinzător, și altceva decît o problemă națională. De aceea, o lectură politică a nuvelei mi se pare insuficientă. David Pop, personajul central al nuvelei, este prezentat de la început ca un iubitor de viață tihnită: "Zbuciumările de nici un fel nu i-au plăcut niciodată. Rîvnea liniște multă și muncă puțină, sau chiar deloc" (Opere 2, 220) - după cum îl recomandă autorul din primul paragraf. Numai datorită tatălui său, care dorea să-l facă "domn", parcurge
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
fi! Ce-or face alții voi face și eu... Parcă numai eu trebuie să plec?... Cum mi-o fi scris, și pace bună!" (Opere 2, 224). Avem astfel suficiente date pentru a vorbi de abandonul lui David Pop într-o viață mediocră, cenușie, fără nici un efort rațional, măcar pentru a înțelege ce se întîmplă: de politică nu-i păsa, nici nu citea ziarele la care era abonat, nici nu se angaja în discuții: "Ce-i păsa lui? El voia liniște. De ce
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
să se amestece el în certuri d-astea?" (ibidem, 222). Toate aceste informații le obținem din prima secvență a nuvelei, din cele treisprezece cîte există. Trebuie să mai reținem, tot din această primă secvență de prezentare, un aspect important al vieții lui David Pop: fusese un necredincios și acum, la plecarea pe front, se convertește brusc și formal, numai pentru a se refugia în această credință: "Ieșind din orășel, trăsura trecu pe lîngă o cruce mare de lemn, veche, pe care
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Ajuns pe front, pune totul pe seama necesității de a-și face datoria: datoria - și numai datoria - e pentru el cuvîntul miraculos și salvator. Prima lui misiune e pe frontul sîrbesc și, la foarte scurtă vreme după această schimbare radicală a vieții lui, își recapătă placiditatea care l-a caracterizat dintotdeauna. Merită să transcriem două paragrafe din secvența a treia a nuvelei, pentru a ne da seama de psihologia complet diferită a lui David Pop față de Apostol Bologa; primul se apăra de
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
o formă energică de angajare eroică. Iată cum redă autorul retragerea lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om. Cel din Năsăud amorțise, făcînd
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om. Cel din Năsăud amorțise, făcînd loc unui somnambul ce-și zicea mereu, ca o încurajare și
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
acasă, pentru a nu-și pierde liniștea dobîndită, în mod paradoxal, pe front. În preajma lui David Pop, se conturează două opinii și două opțiuni contrarii: una a lui Alexa Candale, revoltat că nu știe pentru ce luptă, că-și irosește viața prin țări străine și pentru mize care nu pot fi ale lui, decis să dezerteze la români cînd va avea ocazia. Altă opinie e aceea a lui Emil Oprișor, care exprimă resemnat vocea datoriei, ca și David Pop, numai că
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
sale cuvinte sînt reziduurile unor frămîntări abandonate, însemnînd eliberarea unei conștiințe goale ce se abandonează cu seninătate morții. Una din temele majore ale nuvelei ar putea fi insensibilitatea unei victime la teroarea istoriei. Scriitorul subliniază de repetate ori ideea de "viață tihnită" pe care o ducea David Pop în Năsăud și stăruia să o ducă și pe front, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Prin contrast e prezentată năvala războiului și deci a istoriei, cu mulțimea impresionantă a victimelor. David
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
o conștiință adormită, anemiată. Unica lui preocupare e satisfacția de a nu gîndi. David Pop este liniștit, cu foarte mici intermitențe, de la un capăt la altul al mediocrei lui existențe, pe cînd Apostol Bologa dobîndește această liniște numai la sfîrșitul vieții lui, ca o împăcare cu divinitatea pe care o negase. Cînd David Pop ajunge în pragul neliniștii, pe care o simte ca o mare prăpastie amenințătoare, moare. Apostol Bologa moare numai cînd găsește soluția existenței și odată cu ea, liniștea: dragostea
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
negase. Cînd David Pop ajunge în pragul neliniștii, pe care o simte ca o mare prăpastie amenințătoare, moare. Apostol Bologa moare numai cînd găsește soluția existenței și odată cu ea, liniștea: dragostea e, pentru Apostol Bologa, puntea peste prăpastia care desparte viața de moarte: iubirea lui David pentru Elvira, soția lui, e una mediocră și niciodată invocată patetic, chiar dacă în final moare cu o scrisoare în mîini. Dragostea pămîntească topită în iubirea divină, atît de importantă pentru viziunea metafizică a lui Apostol
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
nostalgia, singurătatea, frumusețea efemeră și trecerea implacabilă a timpului capătă intensități noi și note tragice. Se accentuează dorul paradisurilor pierdute: primul este Andaluzia natală, al doilea este un paradis păgân: Grecia antică, a timpurilor când înflorea libertatea și frumusețea, când viața nu era un "delir sumbru" ca în zilele noastre, ci un vis fericit, când, așa cum o evocă Cernuda, "oamenii erau atât de fericiți, încât adorau frumusețea în împlinirea ei tragică". "M-a rănit Apollo", spusese Hölderlin la întoarcerea din voiajul
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
a vorbit mult, poate chiar prea mult în presa literară, la fel ca la centenarul lui Lorca), important mi se pare accentul pus cu ani în urmă de Octavio Paz: "Cernuda nu a apărat dreptul homosexualilor de a-și trăi viața (aceasta este o problemă de legislație socială), ci a proslăvit pasiunea iubirii ca experiență supremă a omului. O pasiune care își asumă o formă sau alta, întotdeauna diferită și totuși întotdeauna aceeași. Iubire unică pentru o ființă unică, chiar dacă e
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
risipește. Doar tăcerea îi priește. Din tăcere se nutrește Și-n tăcere se deschide Ca o floare. N-o grăi Orișicui. În tine ține-o. Chiar de suferi. Taci. De moarte, Mori cu ea. Cu ea trăiește. Între moarte și viață Taci, căci martori nu primește. Noaptea de sfadă a omului cu demonul său D: Salută ziua. Ia-o-n stăpânire. Pricepe existența cu durere. E-n beznă-acuma sufletul. Nu află În preajmă decât neguri ochii tăi. Vorbește dar despre-ndrăgita
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]