47,172 matches
-
1.4. Soluție tampon pH 3,5. Se dizolvă 25 g de acetat de amoniu (CH3COONH4) în 25 ml de apă și se adaugă 38 ml de acid clorhidric diluat (punctul 2.1.1). Ajustați pH, dacă este necesar, cu acid clorhidric diluat (punctul 2.1.2) sau amoniac diluat (punctul 2.1.3) și se completează până la 100 ml cu apă. 2.1.5. Soluție de tioacetamidă 4% (C2H5SN) (m/v). 2.1.6. Soluție de glicerină 85% (C3H8O3) (m
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
rectificat. 3. DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI DE PLUMB PRIN SPECTROFOTOMETRIA DE ABSORBȚIE ATOMICĂ 3.1. Aparatura 3.1.1. Spectrofotometru de absorbție atomică, echipat cu arzător cu aer - acetilenă. 3.1.2. Lampă catodică pentru plumb. 3.2. Reactivi 3.2.1. Acid acetic diluat. Se iau 12 g de acid acetic glacial ( = 1,05 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 3.2.2. Soluție de pirolidinditiocarbamat de amoniu (C5H12N2S2) 1% (m/v). 3.2.3. Metilizobutilcetonă ((CH3)2CHCH2COCH3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
DE ABSORBȚIE ATOMICĂ 3.1. Aparatura 3.1.1. Spectrofotometru de absorbție atomică, echipat cu arzător cu aer - acetilenă. 3.1.2. Lampă catodică pentru plumb. 3.2. Reactivi 3.2.1. Acid acetic diluat. Se iau 12 g de acid acetic glacial ( = 1,05 g/ml) și se completează până la 100 ml cu apă. 3.2.2. Soluție de pirolidinditiocarbamat de amoniu (C5H12N2S2) 1% (m/v). 3.2.3. Metilizobutilcetonă ((CH3)2CHCH2COCH3). 3.2.4. Soluție conținând plumb 0,010
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
plumb de 1 g/l (punctul 2.1.8) la 1%. (v/v). 3.3. Metoda de lucru 3.3.1. Pregătirea soluției de analiză Se diluează 10 g de must concentrat rectificat într-un amestec de volume egale de acid acetic diluat (punctul 3.2.1) și apă și se completează până la 100 ml cu acest amestec. Se adaugă 2 ml de soluție de pirolidinditiocarbamat de amoniu (punctul 3.2.2) și 10 ml de metilizobutilcetonă (punctul 3.2.3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
sulfat de fier (II) și amoniu Se dizolvă 135 g de sulfat de fier (II) și amoniu (FeSO4 (NH4)2SO4 6H2O) într-o cantitate suficientă de apă pentru a obține un litru de soluție și se adaugă 20 ml de acid sulfuric concentrat (H2SO4) (20 = 1,84 g/ml). Această soluție corespunde în momentul preparării, mai mult sau mai puțin, cu jumătate din volumul de dicromat de potasiu. Ulterior, oxidează încet. 3.3. Soluție de permanganat de potasiu. Se dizolvă 1
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
volumul de dicromat de potasiu. Ulterior, oxidează încet. 3.3. Soluție de permanganat de potasiu. Se dizolvă 1,088 g de permanganat de potasiu (KMnO4) într-o cantitate suficientă de apă pentru a prepara un litru de soluție. 3.4. Acid sulfuric diluat 1:2 (v/v). Se adaugă 500 ml de acid sulfuric (H2SO4) (20 = 1,84 g/ml), câte un pic și agitând continuu, la 500 ml de apă. 3.5. Reactiv feros de ortofenantrolină. Se dizolvă 0,695
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
permanganat de potasiu. Se dizolvă 1,088 g de permanganat de potasiu (KMnO4) într-o cantitate suficientă de apă pentru a prepara un litru de soluție. 3.4. Acid sulfuric diluat 1:2 (v/v). Se adaugă 500 ml de acid sulfuric (H2SO4) (20 = 1,84 g/ml), câte un pic și agitând continuu, la 500 ml de apă. 3.5. Reactiv feros de ortofenantrolină. Se dizolvă 0,695 g de sulfat feros (FeSO4 7H2O) în 100 ml de apă și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Se ia un balon cu dop din sticlă șlefuită și cu gât larg, care permite clătirea gâtului fără pierderi. Se pun în balon 20 ml de soluție de titrare de dicromat de potasiu (punctul 3.1) și 20 ml de acid sulfuric diluat 1:2 (punctul 3.4) și se agită. Se adaugă 20 ml de distilat. Se astupă balonul și se așteaptă cel puțin 30 de minute, agitând din când în când. (Acesta este balonul "pentru măsurat"). Se realizează titrarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
trebuie pus într-un balon de distilare de 200 ml, completat la 30 ml cu apă distilată și se distilează până când este încă alcalin, eliminând primii 15 ml de distilat. Se răcește conținutul balonului, acidificând cu aproximativ 5 ml de acid sulfuric diluat și se reia distilarea, colectând distilatul în 5 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1M. Se distilează aproximativ 5 ml de lichid, care devine astfel limpede. 20 Această adăugare este facultativă. Unii analiști consideră mai ușor de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Iodura de argint este o sare a argintului monovalent cu acidul iodhidric utilizat în fotografie, în medicină ca antiseptic sau în meteorologia aplicată pentru însămânțarea norilor. În natură iodură de argint se găsește în minereul de iodură de argint. În laborator se obține dintr-o soluție de nitrat de argint care
Iodură de argint () [Corola-website/Science/304288_a_305617]
-
metalic este încăzit în contact cu aerul, se formeaza la suprafața lui cristale gălbui-roșiatice. Acestea sunt oxidul de plumb sau litarga. Litarga a fost întrebuințată de romani la prepararea “zahărului plumbului”. Praful acesta de litargă (oxid de plumb) reacționează cu acizii rezultând o substanță care se numește zahărul plumbului (acetat de plumb), care este dulce. Plumbul transformă sucul în sirop. Romanii obișnuiau să fiarbă must (suc de struguri) în vase de plumb până la obținerea unui lichid vâscos și dulce care se
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
inventarea sticlelor sigilate și a dopurile de plută și altor tehnici de sigilare, vinul era descoperit, și astfel expus oxidării. Microbii transformau astfel alcoolul din vin în oțet. Oxidul de plumb conserva vinul acționând pe două căi: prin neutralizarea oțetului (acidului) care se formase deja, formând zahărul plumbului, dar și prin omorârea microbilor. Necesitatea conservării vinului (băutură de bază de-a lungul perioadelor istorice) a fost atât de puternică încât, chiar și după ce s-a elucidat definitiv toxicitatea litagăi în secolul
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
de tone în anul 2000) este folosită pentru automobile, în special ca electrozi în acumulatorii plumb-acid, care se folosesc exclusiv pentru automobile. Acumulatorii autoturismelor pe bază de plumb-acid au la bază plăcuțe de plumb și ca electrolit o soluție de acid sulfuric 33%. Când acumulatorul este complet descărcat plumbul în ambii electrozi se găsește sub formă de sulfat de plumb (PbSO), iar în electrolit rămâne doar apă. Pe măsură ce acumulatorul se încarcă, electrodul pozitiv se transformă în oxid de plumb (PbO), iar
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
sulfat trecând în electrolit. La încărcarea acumulatorului: La electrodul pozitiv (anodul): PbO <-- PbSO Electrolit: HSO La electrodul negativ (catodul): PbSO --> Pb Electrolit: HSO Când este în funcțiune procesul este invers, și are loc până la epuizarea ionilor sulfat din soluția de acid sulfuric, dacă acumulatorul nu este încărcat. În funcțiune: La catod are loc reducerea plumbului: PbO + 4H + SO + 2e ---> PbSO + 2 HO La anod are loc oxidarea: Pb + SO -----> PbSO + 2e Acumulatorul pe bază de plumb și acid a fost inventat
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
din soluția de acid sulfuric, dacă acumulatorul nu este încărcat. În funcțiune: La catod are loc reducerea plumbului: PbO + 4H + SO + 2e ---> PbSO + 2 HO La anod are loc oxidarea: Pb + SO -----> PbSO + 2e Acumulatorul pe bază de plumb și acid a fost inventat de fizicianul francez Gaston Planté în anul 1859 și este cea mai veche baterie care se încarcă. El a fost inițial folosit la funcționarea lămpilor garniturilor de tren când acesta se afla în stații. Acumulatorul este folosit
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
Această practică a fost stopată pentru a reduce riscurile de mediu. Se mai folosește în cablurile de mare tensiune fiind cămașa de armare care înfășoară cablul pentru a-l izola de apă. Plumbul este folosit în testul de detectare a acizilor organici, aldehidelor și gazelor acide. Plumbul este, de asemenea, folosit ca în protejarea împotriva radiațiilor, cum ar fi împotriva razelor Röntgen în radiologie. Mai este folosit ca material de răcire, cum ar fi în reactoarele cu răcire pe bază de
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
hormoni se află incorporați în membrana celulară, determinând producția de mesageri secunzi la nivelul spațiului citoplasmatic hormonul fiind considerat mesager primar. Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul Hormonii eicosanoizi reprezintă o serie de hormoni derivați din acidul arahidonic Hormonii sunt secretați la nivelul întregului organism, putând fi secretați de organe specializate sau de celule individuale ce prezintă activitate secretorie Din punct de vedere al interdependentei sistemului endocrin cu cel nervos sistemul endocrin poate fi structurat în 3
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
V. Proprietățile chimice sunt asemănătoare cu cele ale calciului (Ca) și celelalte metale alcalino-pământoase. Bariu (Ba) reacționează mai puternic, decât majoritatea metalelor alcalino-pământoase, cu apa (HO) și cu oxigenul (O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ține o probă deasupra unei flăcări și se observă colorarea verde a flăcării. Nu se poate folosi metoda flăcării în cazul în care sunt prezente elemente cu o culoare a flăcării similară. Toate combinațiile bariului solubile în apă sau în acid sunt toxice. O doză de 1 până la 15 grame, în funcție de concentrația combinațiilor de bariu, este mortală pentru un adult. În radiologie se folosește sulfatul de bariu, insolubil, ca agent de contrast în reprezentarea tractului gastro-intestinal. Din acest motiv trebuie să
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
rezervă sau de depozit al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn evoluția bolilor, în coagularea sângelui și în dezvoltare. Sub aspect biochimic și fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalți compuși biochimici: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. În trecut, în chimie era folosit termenul de „carbohidrat” pentru orice compus cu formula C (HO) . Conform acestei definiții, unii chimiști au considerat formaldehida (CHO) ca fiind cea mai simplă zaharidă, în timp ce alții au considerat glicolaldehida ca fiind cea
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
de catenă, de obicei de fiecare atom de carbon care nu face parte din grupa carbonilică. Printre exemplele de monozaharide se numără următoarele: glucoză, fructoză, arabinoza, etc. Totuși, există unii compuși cunoscuți ca monozaharide care nu respectă formula (de exemplu acidul glucuronic, un tip de acid uronic, și dezoxizaharidele), și de ademenea există și compuși care respectă formula dar nu sunt considerate a fi monozaharide (precum formaldehida, CHO și inozitolul (CHO)). De cele mai multe ori, forma alifatică (cu catenă deschisă) a unei
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
fiecare atom de carbon care nu face parte din grupa carbonilică. Printre exemplele de monozaharide se numără următoarele: glucoză, fructoză, arabinoza, etc. Totuși, există unii compuși cunoscuți ca monozaharide care nu respectă formula (de exemplu acidul glucuronic, un tip de acid uronic, și dezoxizaharidele), și de ademenea există și compuși care respectă formula dar nu sunt considerate a fi monozaharide (precum formaldehida, CHO și inozitolul (CHO)). De cele mai multe ori, forma alifatică (cu catenă deschisă) a unei monozaharide coexistă cu forma ciclică
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
Are loc următoarea reacție: Minereurile cu conținut de fluor sunt: Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși. Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipienți de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H iar la anodul din grafit se degajă fluorul F Faptul că diverși compuși organici, în care hidrogenul este înlocuit cu fluor
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]