436,616 matches
-
socializare. Prezentatorul emisiunii "La Măruța", de la Pro TV, a căzut victimă pe internet. Contul de Facebook al lui Cătălin Măruța a fost spart. CITEȘTE ȘI: http://www.dcnews.ro/catalin-maruta-cea-mai-importanta-lectie-despre-viata 405456.html Informația a fost făcută publică de partenera lui de viață, Andra. Această a făcut apel la fani, cerându-le să raporteze acest lucru. "Dragilor, pagina Cătălin Măruța Oficial a fost furată... Postările de pe Cătălin Măruța nu aparțin lui Cătălin... Vă mulțumim tututor care ati raportat acest lucru către Facebook și
CĂTĂLIN MĂRUŢĂ, VICTIMĂ pe INTERNET! by Sorina Ceugea () [Corola-website/Journalistic/71198_a_72523]
-
politice, doar în formă de samizdat) trece printr-un bine meritat proces de reevaluare postumă. Cu douăzeci de volume de poezie la activ și cu tot atâtea premii literare, Tolnai Ottó (n. 1940), poet din Voivodina, este un clasic în viață al poeziei maghiare, multilaureat, cunoscut și cititorilor români. Rácz Péter (n. 1948), un rafinat traducător de poezie și filozofie germană, este și autorul a patru volume de poezii apărute între anii 1984 și 2008. Bogdán László (n. 1948), deținătorul a
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
ar fi putut rata compunerea, Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu va plînge Plecarea asta din viață... De
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu va plînge Plecarea asta din viață... De lîngă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De-ar ști vorbi surata bună, Amar te-ar prohodi la groapă”: „O viață-ntreag-am fost tovarăși, În ploi și-n arșiță de soare, De truda palmei tale aspre Eu m-am
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
aristocratica, în mediul plebeu, nonestetizant și nonestetic adică, paradisul nu mai este paradis, ci decade. Alchimia plantelor Un spațiu descriptiv aparte le este dedicat arborilor și florilor: este vorba despre o fiesta cromatică, legată de perfecțiunea estetică și estetizanta a vieții. Sărbătoarea cromatică este vădita printr-o „alchimie a plantelor”, ale căror combinații cromatice conțin, de fapt, energii vizuale. Ritualurile nipone imperiale oficiale care omagiază flori precum nalba, irișii, crizantemele, sunt descrise amănunțit, tocmai întrucât paradisul trebuie livrat migălos, dantelat, în
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
aristocratica este, prin urmare, croita vegetal, floral ori arborescent; în Europa, o asemenea dimensiune ar avea coloratura dionisiaca, păgâna; în spațiul nipon, o astfel de vegetație făcea parte dintr-un paradis firesc, în care panteismul era constitutiv și matricial, mersul vieții omenești desfășurându-se strict în relație cu mersul anotimpurilor. Rochiile de ceremonie ale doamnelor și vestimentația bărbaților sunt la fel de sofisticate, contemplarea acestora fiind o “desfătare” (o voluptate), prin revărsarea materialelor unele peste altele: femeile și bărbații nu sunt altceva decât
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
în plină carieră pentru a îndruma tinerii aspiranți la podiumul de orchestră, UNMB reușește să umple un gol lăsat de sistem în învățământul muzical european, în care au posibilitatea de a preda mai degrabă cei care renunță de timpuriu la viața scenică. Profesorii ne-mai-evoluând, se ajunge la o discrepanță între ce se învață în facultate și ce este necesar pentru o activitate muzicală decentă. Proiectul pe care apreciatul dirijor Jin Wang l-a inițiat împreună cu Institutul Cervantes din București reușește, pe lângă
Discipolii Maestrului Jin Wang by Cleopatra DAVID [Corola-website/Journalistic/83459_a_84784]
-
le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi încăpere, s-o tot văd e o plăcere goală ca o pușcărie. Și puținul ei doar mie îmi e bun, ființei mele. Ale vieții zvonuri grele îmi sosesc, dar de departe. Tot ce-n lume-i vană parte, rău la mers și la schimbare, loc prieten în ea are, cum polenul stă pe gene. În culcuș mă-ntind alene, ca ostașu-n aspre pături. Gândul
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l, în atâtea rânduri gândul să o las îl încercai! Fericit ești dacă-o dai: risc de dragoste-nvelit, și e mult mai fericit
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între scop și
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
Au apărut de curând în librării Memoriile celebrului dramaturg american Tennessee Williams tipărite de Editura Minerva si intitulate sugestiv Memoriile unui bătrân crocodil. O lectură incitantă, savuroasă prin onestitatea, lipsa de orice disimulare sau autocosmetizarea cu care autorul își povestește viața si trăirile palpitante, senzaționale, proiectate pe fundalul vieții artistice și culturale americane de la jumătatea secolului douăzeci. Tennessee Williams își descrie cu lux de amănunte, fără false pudori, experiențele erotice de homosexual (din care transpare totuși, o vagă undă de culpabilitate
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
dramaturg american Tennessee Williams tipărite de Editura Minerva si intitulate sugestiv Memoriile unui bătrân crocodil. O lectură incitantă, savuroasă prin onestitatea, lipsa de orice disimulare sau autocosmetizarea cu care autorul își povestește viața si trăirile palpitante, senzaționale, proiectate pe fundalul vieții artistice și culturale americane de la jumătatea secolului douăzeci. Tennessee Williams își descrie cu lux de amănunte, fără false pudori, experiențele erotice de homosexual (din care transpare totuși, o vagă undă de culpabilitate), împletite, interpenetrate cu experiența creației. Deși a dus
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
evaziuni în care trăiesc. Cred că acest impuls face ca munca lor să nu fie o profesiune ci mai curând o vocație, o adevărată „chemare." Întrebare: De ce nu scrii și despre oameni buni? Nu ai întâlnit niciodată oameni buni în viața ta? Răspuns: Teoria mea despre oamenii buni e atât de simplă încât aproape că mă jenez să o enunț. Întrebare: Te rog, spune-o. Răspuns: Mă rog, nu am întâlnit niciodată un om pe care să nu-l pot iubi
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
voință, ci din necesitate, sau sub impactul unor influențe încă incomprehensibile, al unor circumstanțe personale sau al antecedentelor lor. E un lucru atât de simplu, încât mă jenez să-l spun, dar am certitudinea că e adevărat. Pun rămășag pe viața mea. Și de asta nu pot înțelege de ce mașinile noastre de propagandă se străduiesc să ne îndemne, să ne convingă că trebuie să nutrim ură față de unii oameni, sau să ne temem de ei, în această lume mică în care
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
acestea. N-are importanță. Am spus ce am avut de spus. Aș mai putea spune câte ceva, sau aș putea să-mi ferec gura. Nu depinde de dumneavoastră ci exclusiv de mine, de mâna destinului sau a providenței care operează în viața mea.
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam mult în urmă. Era ca atunci când adoarme copilul, înspăimântat, ascultându-și pașii cei grei ai inimii
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
pașii cei grei ai inimii. Îndelung, multă vreme, până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin ploaie, trece pe lângă noi prin ceața șiroitoare. Are o misiune. Extrage viață din ploaie ca mierla dintr-o livadă. Când ploaia încetează, copacul se oprește, El strălucește, drept și tăcut în noptea tremurătoare, așteptând ca și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
ca mierla dintr-o livadă. Când ploaia încetează, copacul se oprește, El strălucește, drept și tăcut în noptea tremurătoare, așteptând ca și noi acea clipă când fulgii de nea vor începe să înflorească în univers. Față în față În februarie, viața era pe oprire. Păsările zburau cam fără voia lor iar sufletul râcâia peisajele ca vaporul ce se freacă de ponton când e amarat. Pe partea asta copacii ne întorceau spatele. Puteai ști cât de groasă-i zăpada privind ierburile moarte
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
unul spre celălalt, eu și podeaua. Nocturnă E noapte și traversez un sat, casele se arată brusc la lumina farurilor - iată că le-am trezit, vor să bea. Case, garaje, panouri, vehicule care n-au stăpân - tocmai acum ele îmbracă Viața. Oamenii dorm: unii au somn liniștit, alții sunt încordați de parcă s-ar antrena greu pentru enernitate. Chiar și în somn profund, nu vor să le scape ceva. Dorm ca niște bariere lăsate când trece misterul. Dincolo de sat, șoseaua o ține
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
îi rămâne muzica, el continuă să compună în stilul său propriu, devine un caz senzațional pentru medici pe timpul cât îl mai are de trăit. Își scria muzica pe texte pe care nu le mai înțelegea - la fel cum noi cu viețile noastre experimentăm ceva în inima atâtor lapsusuri fredonate. Cursurile morții durează câteva semestre. Eu asistam la ele împreună cu niște colegi pe care nu-i cunoșteam (tu cine ești?) - după care, fiecare s-a dus pe partea lui, chipuri indistincte. Eu
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
pentru morți pe o mașină de scris fără panglică, doar o linie a orizontului, deci și cuvintele dau cu pumnii degeaba și nimic nu rămâne scris. Stau cu mâna pe clanța de ușii, iau pulsul casei. Zidurile sunt pline de viață (copiii nu mai îndrăznesc să doarmă singuri în cameră, la mansardă - deci am tot felul de angoase asigurate). 3 august. Acolo jos în iarba umedă alunecă un omagiu medieval: melcul viticultor, gasteropoda cu subtile străluciri de gri și galben, ducându
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
le simt respirația, chiar dacă e foarte asurzitor cântecul păsărilor. Sumbre cărți poștale I Agenda e plină, viitorul incert. Cablul fredonează un refren apatrid. Căderi de zăpadă în oceanul de plumb. Umbre se bat pe chei. II Se întâmplă că pe la mijlocul vieții sosește moartea să ne ia măsurile. Vizita asta e repede uitată și viața continuă. Dar costumul e cusut fără știința noastră. Ștersăturile focului În toate aceste obscure luni, viața mea nu a strălucit decât atunci când făceam dragoste cu tine. Ca
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
Agenda e plină, viitorul incert. Cablul fredonează un refren apatrid. Căderi de zăpadă în oceanul de plumb. Umbre se bat pe chei. II Se întâmplă că pe la mijlocul vieții sosește moartea să ne ia măsurile. Vizita asta e repede uitată și viața continuă. Dar costumul e cusut fără știința noastră. Ștersăturile focului În toate aceste obscure luni, viața mea nu a strălucit decât atunci când făceam dragoste cu tine. Ca licuriciul ce se aprinde și-apoi se stinge, se aprinde și-apoi se
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
plumb. Umbre se bat pe chei. II Se întâmplă că pe la mijlocul vieții sosește moartea să ne ia măsurile. Vizita asta e repede uitată și viața continuă. Dar costumul e cusut fără știința noastră. Ștersăturile focului În toate aceste obscure luni, viața mea nu a strălucit decât atunci când făceam dragoste cu tine. Ca licuriciul ce se aprinde și-apoi se stinge, se aprinde și-apoi se stinge - putem și noi în anumite momente să-i urmăm drumul printre măslini. În toate aceste
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]