46,314 matches
-
Nikita Hrușciov în 1955 și a fost semnat la Varșovia pe 14 mai 1955. Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991. Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, (cu excepția Iugoslaviei). Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de asemenea că semnatarii își bazau
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
au fost folosite și în luna august 1968, după declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul lui Alexander Dubček. Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată, Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
(n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiștilor, influențat
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
cenaclului „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. În anul 1990 a început o efervescenta colaborare co cotidianul local ""Opinia"" din Buzău unde și-a arătat în scrierile sale, cu o energie și un umor remarcabile, dezgustul sau față de vechea gardă comunistă care a beneficiat de transferul de putere rezultat în urmă Revoluției anti-comuniste din Decembrie 1989. Începând cu 2001, scoate în satul natal revista "Dincoace de pod". La 6 mai 2003, i se decernează Diplomă de excelență pentru contribuția la îmbogățirea
Gheorghe Ene () [Corola-website/Science/298342_a_299671]
-
Moscova și s-a încadrat din nou în activitatea științifică și politică, devenind liderul așa numit grup interregional, simpatizat de Boris Elțîn. A fost ales în noul Parlament, susținând abolirea art. 6 al Constituției sovietice privind rolul conducător al Partidului Comunist. A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaților poporului, în urma unui atac de cord. Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacțiilor nucleare de sinteză dirijate: reactorul magnetic (1950), sau tokamak-ul (în colaborare cu Tamm
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
încercat să se prezinte că persoane umile și modeste și caracterizau deseori cultul personalității care-i viza că pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru a justifica campania masivă a Partidului Comunist de redenumire a diverselor locuri în onoarea să. (Vezi și Lista locurilor care au primit numele lui Stalin). Cultul personalității poate să se prăbușească foarte repede după moartea liderului. Atât Stalin cât și Mao au fost exemple valabile pentru această
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
la 180.000, iar cel al nord-coreenilor era de 88.000, linia de aprovizionare a acestora din urmă s-a lungit. Trupele ONU acum erau superiori și în privința pieselor de artilerie și ale tancurilor. În loc să respingă din Perimetrul Pusan forțele comuniste, Douglas MacArthur a făcut o debarcare îndrăzneață la Incheon, și a respins trupele nord-coreene până la granița chineză. La granița Coreei de Nord cu China MacArthur a făcut greșeala că s-a apropiat prea mult de graniță, implicând și armata chineză
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
eșuate de asasinare a țarului Alexandru al III-lea în 1887. Deoarece CEKA se temea ca soldații ruși nu vor trage asupra țarului lor, plutonul de execuție a fost format din soldați maghiari, printre ei aflându-se și viitorul lider comunist Imre Nagy. S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit "Patru Frați". La început așa a fost—cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acel
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul comunist postrevoluționar a înțeles să conducă Rusia în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Acești istorici văd o legătură directă între modul de guvernare în general despotic, criminal, brutal și arbitrar al regimurilor țariste (și în primul rând
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de Varșovia, Armata Națională Poloneză ("Armia Krajowa") a lansat Revolta din Varșovia în iulie. Însă Armata Roșie s-a oprit pe Vistula, incapabilă fiind sau nedorind să ajute rezistența poloneză. O încercare a Armatei Populare Poloneze ("Armia Ludowa", unități militare comuniste proaspăt formate) de a elibera orașul a fost respinsă, în septembrie, cu pierderi grele. Armata Roșie a ocupat în cele din urmă, în ianuarie 1945, Varșovia. După trei zile, patru fronturi ale armatei sovietice au început o ofensivă de la Varșovia
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Cinci ani de studii, timp în care se întreține cum poate, din meditatii, articole, sprijin familial. Debutează greu ("Cursa", 1975), cu un scenariu străin, nu cu ce își dorește. Propunerile personale îi sunt respinse. Începe o luptă riscantă cu cenzura comunistă, dar de la film la film acumulează autoritate. Le scoate anevoios, dar au calitatea de a nu părea atacate de politrucii vremii, ambiționând spre o imagine nefalsificată a realității și plătind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
(denumire uzuală: "Securitatea") a fost serviciului de informații din România în perioada comunistă. S-a aflat în cea mai mare parte a existenței sale în subordinea administrativă a Ministerului Afacerilor Interne. În calitate de instrument al Partidului Comunist Român, ale cărui directive le ducea la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menținerea unui
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
(denumire uzuală: "Securitatea") a fost serviciului de informații din România în perioada comunistă. S-a aflat în cea mai mare parte a existenței sale în subordinea administrativă a Ministerului Afacerilor Interne. În calitate de instrument al Partidului Comunist Român, ale cărui directive le ducea la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menținerea unui climat al terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
la împlinire, Securitatea a jucat un rol principal în menținerea unui climat al terorii, făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. Până la mijlocul anilor 1960, Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentariul Securității au făcut parte, în special în perioada stalinistă, arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute. După 1989
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
DGSS. Securitatea nu a avut, până în 1956, atribuții în ceea ce privește deținuții politici din închisori și lagăre de muncă, cu excepția supravegherii contrainformative a ofițerilor, subofițerilor și trupelor, care îndeplineau serviciul acolo. Asta nu însemna că Securitatea nu e vinovată de crimele regimului comunist. Ofițerii de securitate nu au intervenit pentru a opri abuzurile. În cele câteva cazuri când au sesizat asemenea fapte, fie nu s-a luat nici o măsură, fie au fost concediați. În multe alte cazuri securiștii s-au implicat în crime
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
au implicat în crime și torturi. Securitatea a fost principala sursa de informații care au dus la închiderea "dușmanilor poporului" în pușcării și lagăre. După moartea lui Stalin, în martie 1953, a urmat o perioadă de relativă liberalizare în interiorul lagărului comunist. Totuși Gheorghe Gheorghiu-Dej, un stalinist convins, a inițiat o campanie de epurări după model stalinist, în urma căreia și-a eliminat potențialii dușmani din interiorul partidului. Securitatea, sub comanda lui Alexandru Drăghici, a avut un rol important de jucat în această
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
lui Dej. Securitatea a făcut parte din Garda președintelui Ceaușescu până în 1989 când acesta a fost împușcat. a fost desființat oficial în 30 decembrie 1989. Personalul a fost redistribuit în șase agenții de informații și/sau contrainformații. Personalul cu trecut comunist a fost redus considerabil, cei care nu s-au conformat principiilor democratice fiind concediați sau ieșind la pensie anticipat. Aceste concedieri au produs mai multe necazuri decât au rezolvat, cei concediați ajungând să lucreze în mediul privat, scăpând astfel de sub
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului. "Direcția de Informații Externe" "Direcția de Investigații" avea agenți și informatori la fiecare nivel al
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe(fostul D.I.E). Expresie a politicii de teroare exercitată de statul comunist și mai ales a dorinței de anihilare a opoziției, Securitatea s-a caracterizat prin brutalitatea metodelor de anchetă. Un rol important l-a jucat tortura, atât ca instrument de dominație, cât și pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obținerea de
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
l-a jucat tortura, atât ca instrument de dominație, cât și pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obținerea de informații considerate utile de către anchetatori. Analiștii fenomenului totalitar disting două categorii de tortură: Una din metodele de represiune ale sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu închisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate în perioada 1949 - 1964, după unii autori fiind de peste jumătate de milion, cifră la care trebuie adăugată cea a așa-zișilor chiaburi arestați, șvabii deportați în
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
Pe vremea conducerii lui Stalin, multe locuri, în special orașe din Uniunea Sovietică sau din alte țări comuniste, au fost numite sau redenumite cu numele lui ca parte a cultului personalității. Cele mai multe dintre aceste locuri au revenit la numele lor originale la scurtă vreme după moartea lui Stalin din 1953, sau după începerea destalinizării în 1961. O regiune
Lista locurilor care au primit numele lui Stalin () [Corola-website/Science/298384_a_299713]
-
protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme "Doina". A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis "Cenaclul Numele Poetului". A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă. O altă agresiune îndreptată împotriva poetului
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
Constantin Ustinovici Cernenko (rusă "Константи́н Усти́нович Черне́нко", n. 24 septembrie 1911 - d. 10 martie 1985) a fost un politician sovietic și Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a condus Uniunea Sovietică din 13 februarie 1984 până la moartea sa care a survenit numai treisprezece luni mai târziu. Cernenko a fost și Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984 până la moartea sa. Cernenko
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
mai târziu. Cernenko a fost și Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984 până la moartea sa. Cernenko s-a născut în Bolșaia Tes, raionul Novosiolovski, Krasnoiarsk Krai, Siberia. El a intrat în Komsomol în 1926 și în Partidul Comunist în 1931. A absolvit facultatea de istorie a Universității "Ion Creangă" din Chișinău. După un stagiu scurt în trupele de grăniceri de la frontiera chino-sovietică, el a ajuns un politician de carieră. După ce a muncit în mai multe regiuni, el a
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]