44,517 matches
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
recentă, distinge limba standard de limba literară, reducând-o pe aceasta la limba literaturii artistice și, eventual, la cea a scrierilor din sfera culturală în general. De regulă, standardizarea limbilor a pornit de la cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cea a variantei lor literare, iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și corectă, fiind limba operelor literare, a mass mediei, a teatrului, a științelor, a instituțiilor oficiale
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
autoritare în Ungaria, adică până în anii 1980. „Așa-numita folosire exigentă a limbii, propagată în timpul regimului socialist ca proprie omului cult, viza corectitudinea limbii. Încarnarea acesteia era limba literară, respectiv limba comună cultă ca variantă/variante de limbă standard. Ideologia epocii a fixat ca scop răspândirea acestei variante standard ca parte a unității/unificării politico-sociale”. Lingvista mai afirmă că fiecare variantă a limbii își are normele ei, niciuna nefiind superioară alteia, și că aceste norme se caracterizează printr-un dinamism permanent
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost fixate prin gramatici și dicționare, devenind prescriptive și pentru predarea limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba literară se confunda cu limba standard. Limba literară a evoluat cu timpul prin acceptarea de elemente ale limbii efectiv folosite de vorbitori, datorită unor factori externi, cum a fost atitudinea rebelă a romantismului față de clasicism. Începând cu a doua
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
genurile literare, să combine motive realiste și fantastice în aceeași operă literară și să imprime o notă personală unui subiect fantastic. Succesul acestei nuvele a făcut ca faima lui Balzac să atingă proporții considerabile în rândul marilor personalități culturale ale epocii precum George Sand sau Charles Philipon. Ea a trezit, de asemenea, gelozia unor literați contemporani, care au ridiculizat falsele sale pretenții de noblețe cu o răutate greu de crezut. Charles Rabou l-a prevenit cu privire la intențiile lui Jules Janin, un
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
ceea ce conține el mai strălucitor face să regretăm și mai mult abuzul pe care Balzac l-a făcut aici cu darurile și cu talentul lui. Ce operă anapoda! Iată unde ajunge Balzac îmbinând sub același titlu povestiri scrise la diverse epoci, și alcătuind cărți de vânzare, pentru editorul său, din toate paginile pe care le-a presărat în dreapta și-n stânga. În asemenea momente, el nu mai e nimic altceva decât un negustor. E, ca și Dumas-tatăl: o fabrică sau o
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
apărarea tarei în lăuntru și din afară. Miliția română să-și aibă ofițerii săi români”". La 17 octombrie 1848 înarmarea românilor a fost confirmată de comandamentul militar austriac de la Sibiu. Primele tabere de instrucție ale Legiunii Aurăria Gemina, numite în epoca și lagăre ("loagăre" de către țăranii români) au fost înființate la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina și au fost mobilizate la 19 octombrie 1848. Prefectul Avram Iancu era ajutat de viceprefecții Ioan Bălaș, Simion Prodan, Ioan Constantin. În decembrie 1848 legiunea
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului până când Parlamentul turc a adoptat în 1971 o lege prin care a interzis instituțiile private de educație superioară. Școala teologică se află în vârful Dealului Speranței, pe teritoriul mănăstirii Sfânta Treime, datată din epoca bizantină. Clădirile școlii continuă să fie păstrate de mănăstire și sunt folosite pentru a găzdui conferințe. Vizitarea insulei se poate face printr-o călătorie pe mare cu o ambarcațiune ce pleacă de pe țărmul Istanbulului și ajunge la destinație într-o
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
franceze vechi. Denumirea de limbă anglo-normandă este de fapt simplificatoare, deoarece în armata ducelui de Normandia erau și oșteni din alte regiuni ale Franței de nord (Picardia, Anjou, Île-de-France), care vorbeau propriile lor idiomuri "oïl". Majoritatea populației din Anglia acelei epoci vorbea limba engleză veche și a continuat să o vorbească și după cucerirea normandă. Anglo-normanda a fost în primul rând limba curții regale și a aristocrației. La curte s-a vorbit până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Henric al IV
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
Lusztig se caracterizează printr-un înalt nivel de originalitate, o tematică imensă, o remarcabilă virtuozitate tehnică și o deosebită profunzime în tratarea problemelor. Nu este nicio exagerare să afirmăm că George Lusztig este unul din cei mai mari matematicieni ai epocii noastre”". După opinia lui Solomon Marcus, Lusztig este, alături de János Bolyai și Dan Virgil Voiculescu unul din cei trei matematicieni cei mai mari care s-au născut în spațiul locuit de români. S-a născut la Timișoara, în 1946, într-
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
este o listă a Comitetelor Olimpice Naționale aranjate după numărul de medalii obținute în timpul Olimpiadei de vară din 1896—primele Jocuri Olimpice din epoca modernă—desfășurată la Atena, Grecia, în perioada 6-15 aprilie 1896. Un total de 241 de sportivi din 14 națiuni au participat în 43 de probe sportive în cadrul a nouă sporturi. Zece din cele paisprezece națiuni participante au obținut medalii, pe lângă
Clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de vară din 1896 () [Corola-website/Science/335330_a_336659]
-
astăzi dialectul alemanic al limbii germane. Spre deosebire de comunele învecinate, locuitorii din sunt în majoritate catolici. Pietre de moară primitive cunoscute sub numele de "" sau "Hexensteine" au fost găsite în zona Tarasp. Aceasta indică faptul că în zonă se realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
obișnuit, un fermier american Ricky Stormgren. Karellen, supraveghetorul Pământului nu se arată imediat oamenilor (acesta având o înfățișare asociată cu demonii) ci își explică intențiile prin Ricky: oamenii vor trece printr-un proces treptat de transformare și instruire, începând astfel Epoca de Aur a omului. Sunt vindecate multe boli incurabile, dar moartea încă lovește omul deși mult mai târziu. Cu toate acestea, nu toată lumea este mulțumită de noua ordine mondială și este creată o rezistență împotriva extratereștrilor. Încă din anii 1960
Sfârșitul copilăriei (miniserial TV) () [Corola-website/Science/335321_a_336650]
-
asemenea, "La Naissance d'Henri IV" de Eugène Devéria și "La Mort de Sardanapale" de Eugène Delacroix. Cu toate acestea, cariera tânărului pictor nu a mai avut parte de succes în perioada următoare. El a pictat portretele unor personalități ale epocii, inclusiv cel mai celebru exemplu, "Balzac în haine de călugăr", acum la Muzeul de Arte Frumoase din Tours. Mai multe lucrări ale lui Boulanger sunt păstrate în casa lui Victor Hugo din Place des Vosges, Paris. El a fost ilustratorul
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția că țara, la fel ca și biserica, era o unitate fixă, ierarhică și hieratică, care trebuia să rămână neclintită. În opinia lui Panaitescu, epoca de la întemeierea statelor în secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state diferite au dispărut mai târziu, odată cu ascensiunea Imperiului Otoman asupra
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
„Imperiul abbasid a reprezentat „epoca de aur” a Islamului, acoperind câteva secole (750-1258).” (cf. Grete Tartler) Deși această a treia etapă a Islamului - apariția califatului abbasid - începută în anul 750, a reprezentat o epocă de înflorire a imperiului islamic pe toate planurile, nu putem totuși
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
„Imperiul abbasid a reprezentat „epoca de aur” a Islamului, acoperind câteva secole (750-1258).” (cf. Grete Tartler) Deși această a treia etapă a Islamului - apariția califatului abbasid - începută în anul 750, a reprezentat o epocă de înflorire a imperiului islamic pe toate planurile, nu putem totuși ignora perioada premergătoare, perioada omeyyadă, începută odată cu proclamarea lui Mu’awiya ca suveran al teritoriilor arabe și mutarea capitalei califale la Damasc. Declinul califatului ommeyad Declinul acestei dinastii, în timpul
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
în Egipt, în 750. Trupele aceluiași general vor începe o acțiune sângeroasă de exterminare a omeyyazilor, singurul supraviețiutor fiind ῾Abd-al-Rahman ibn- Mu’awiya, cel care va întemeia în Spania un nou califat omeyyad, califatul de Cordoba. Astfel se încheie o epocă strict arabă din istoria arabilor și începe o alta, mult mai deschisă tuturor elementelor străine, în special celor persane. Apariția califatului abbasid Odată cu instaurarea noii dinastii abbaside, centrul puterii se va muta în estul imperiului, pe teritoriul Irakului, la Bagdad
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
regim, va avea loc o deschidere către elementele străine, o renaștere a culturii antice, a artelor și o înflorire a tuturor domeniilor artistice și chiar și a științelor exacte, acesta fiind motivul pentru care istoricii prezintă perioada abbasidă ca o „epocă de aur” a imperiului islamic, epocă ce s-a întins de-a lungul secolelor, până la invazia mongolă a Bagdadului, în anul 1258. Odată cu mutarea centrului puterii și administrației la Bagdad, orașul va deveni de asemenea și capitala culturii arabe, capitală
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
către elementele străine, o renaștere a culturii antice, a artelor și o înflorire a tuturor domeniilor artistice și chiar și a științelor exacte, acesta fiind motivul pentru care istoricii prezintă perioada abbasidă ca o „epocă de aur” a imperiului islamic, epocă ce s-a întins de-a lungul secolelor, până la invazia mongolă a Bagdadului, în anul 1258. Odată cu mutarea centrului puterii și administrației la Bagdad, orașul va deveni de asemenea și capitala culturii arabe, capitală ce a găzduit de-a rândul
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
și administrației la Bagdad, orașul va deveni de asemenea și capitala culturii arabe, capitală ce a găzduit de-a rândul secolelor vârfurile de lance ale științelor, artelor și literaturii, califii abbasizi fiind adevărați mecena care au încurajat deschiderile culturale ale epocii. Mutarea capitalei de la Damasc la Bagdad, în anul 762, a fost însă o strategie a conducătorului Al-Manșūr, prin care își asigura stabilitatea pe scaunul califal, fiind astfel mai aproape de regiunea Khorasanului, unde îi avea ca susținători pe mawăli (musulmani non-arabi
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
Établissements Nieuport". A avut un rol important în restabilirea echilibrului tactic în cursa pentru câștigarea supremației aeriene, într-un moment în care monoplanele de vânătoare "Fokker Eindecker" germane dotate cu mitraliere sincronizate, surclasaseră avioanele aliate slab înarmate, în așa numita epocă a „Năpastei Fokker” (în ) care s-a întins de la sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a fost punctul de plecare pentru o serie ulterioară de avioane
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când n-am mai fost haiduc" se poate găsi expresia „la retezul părului”, aceasta amintind de moda turcească de a înlocui pletele lungi, pe care le purtau
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
le considera îndeletniciri primitive care întăreau relația simbiotică între om și natură: „Pasiunea vânatului și a pescuitului ne vine de departe și de demult - așa de departe și așa de demult încât, cugetând, simt un aspru fior. Vine dintr-o epocă obscură și eroică, când tot ce au astăzi oamenii era numai o intenție în ochii, în mintea și-n brațul primilor luptători”. Ulterior, oamenii s-au îndepărtat de natură și de acele îndeletniciri, dar instinctul străvechi a rămas în interiorul oamenilor
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]