44,556 matches
-
este "high" și EA este "low", toate operațiile de lucru cu memoria program se realizează utilizând porturile 5 și 6. Cei 8 biți "high" ai adresei pot fi folosiți pe portul 6, iar cei "low" pe portul 5. Apoi codul operației este citit pe portul 5. Temporizarea este aceeași ca la porturile 0 și 2 pentru operațiile de lucru cu memoria externă.
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
porturile 5 și 6. Cei 8 biți "high" ai adresei pot fi folosiți pe portul 6, iar cei "low" pe portul 5. Apoi codul operației este citit pe portul 5. Temporizarea este aceeași ca la porturile 0 și 2 pentru operațiile de lucru cu memoria externă.
Intel 8xC152 () [Corola-website/Science/320994_a_322323]
-
Pentru a fi separate bucăți mai mici, cu dimensiuni și forme prestabilite, unui semifabricat metalic brut i se aplică operația de debitare sau tăiere. Schimbarea formei unui semifabricat/obiect neterminat, fără a se îndepărta din el material, se realizează prin operația de îndoire. Îndoirea metalelor se poate executa la rece sau/și la cald. Prin pilire se îndepărtează un adaos
Operații de prelucrare a materialelor () [Corola-website/Science/321007_a_322336]
-
Pentru a fi separate bucăți mai mici, cu dimensiuni și forme prestabilite, unui semifabricat metalic brut i se aplică operația de debitare sau tăiere. Schimbarea formei unui semifabricat/obiect neterminat, fără a se îndepărta din el material, se realizează prin operația de îndoire. Îndoirea metalelor se poate executa la rece sau/și la cald. Prin pilire se îndepărtează un adaos de material metalic, sub formă de așchii foarte fine cu ajutorul sculelor manuale numite pile. Operația de polizare are ca scop ajustarea
Operații de prelucrare a materialelor () [Corola-website/Science/321007_a_322336]
-
din el material, se realizează prin operația de îndoire. Îndoirea metalelor se poate executa la rece sau/și la cald. Prin pilire se îndepărtează un adaos de material metalic, sub formă de așchii foarte fine cu ajutorul sculelor manuale numite pile. Operația de polizare are ca scop ajustarea sau/și îmbunătățirea calității suprafețelor prelucrate prin înlăturarea, cu ajutorul unor scule abrazive, a unui strat de metal sub formă de așchii. Execuția de găuri într-un material compact cu ajutorul burghielor se numește găurire
Operații de prelucrare a materialelor () [Corola-website/Science/321007_a_322336]
-
ajustarea sau/și îmbunătățirea calității suprafețelor prelucrate prin înlăturarea, cu ajutorul unor scule abrazive, a unui strat de metal sub formă de așchii. Execuția de găuri într-un material compact cu ajutorul burghielor se numește găurire sau burghiere. Găurirea este o operație tehnologică de prelucrare prin așchiere care are ca scop obținerea unor găuri (alezaje) în material plin, prelucrarea putând fi executată cu mașini de găurit, mașini de frezat sau strunguri. După burghiere găurile mai pot fi prelucrate prin: teșire, lărgire, alezare
Operații de prelucrare a materialelor () [Corola-website/Science/321007_a_322336]
-
respectiv. E foarte probabil ca aceste comune au existat dinaintea reformei, și că această s-a limitat la generalizarea lor distrubuind întreg teritoriul atic, inclusiv cel al orașului Atena, între aceste unități. Gruparea acestor demoi în triburi este însă o operație complicată, deoarece reformatorul a dorit să asigure un maximum de omogenitate teritoriului atic, confruntat de multă vreme cu tendințele centrifuge ale vechilor centre politico-sarcedotale și ale aristocrațiilor regionale de la Eleusis sau Brauron. Pentru a elimina primejdioasele solidarități locale, Clistene a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
organisme de conducere și magistraturi, riscul unor grupai regionale care să subverteasca instituțiile cetății în folosul unei părți doar din Atica era controlat. Decupajul savant al teritoriului a fost pus pe seama tragerii la sorți, dar analiză atentă a acestei complicate operații politico-administrative dovedește că hazardul a fost mânuit cu multă ingeniozitate, izbutind efectiv să spargă vechile solidarități și să disocieze tot e putea fi primejdios pentru coeziunea cetății renovate. Această se constituie din reunirea celor 10 triburi, puse sub ocrotirea celor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
într-un moment în care credeau că flota greacă se risipește în dezordine. După o zi de încleștare, grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
îmbunătățirea statutului hiloților. Până la urmă aceste planuri ambițioase l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit și Sestosul, unde se instalaseră atenienii. În această fază a operațiilor spartane (477), atenienii au reacționat, trimițând o expediție sub conducerea lui Cimon, fiul lui Miltiades. Alungat din Propontida, Pausanias a fost rechemat la Sparta, unde, după câțiva ani, a murit în chip tragic. De aici înainte, pe cât se pare, Atena
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Doilea Război Mondial a fost ocupată de forțele britanice pentru a preveni cucerirea ei de către Germania. Are o unitate de menținere a păcii formată din 30 de persoane, condusă de Ministerul Islandez de Relații Externe. Este desemnată în principal pentru operații de păstrare a păcii și a fost fondată în anii 1990 pentru a îmbunătăți statutul Islandei în cadrul NATO, căci suferea de lipsa unor forțe armate, suficiente pentru a suporta operațiunile pacifiste ale NATO. Din moment ce nu sunt o armată propriu-zisă, se
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]
-
Napier, un dispozitiv similar abacului, utilizat pentru înmulțire și împărțire. Întrucât numerele reale pot fi reprezentate ca distanțe sau intervale pe o dreaptă, în anii 1620 a fost inventată rigla de calcul, pentru a mări semnificativ viteza de efectuare a operațiilor de înmulțire și împărțire. Riglele de calcul au fost utilizate de generații întregi de ingineri și de profesioniști în domeniile științelor exacte, până la inventarea calculatorului de buzunar. Inginerii ce lucrau la programul Apollo, proiectul de a trimite oameni pe lună
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
unor probleme în ce privește precizia unor piese. Mașina ulterioară a lui Zuse, Z3, a fost terminată în 1941. Ea se baza pe relee telefonice și nici ea nu funcționa satisfăcător. Totuși, structura lui era întrucâtva similară mașinilor moderne, putând efectua și operații în virgulă mobilă. Înlocuirea sistemului zecimal folosit anterior de Babbage, și dificil de implementat cu sistemul binar a avut ca efect simplificarea construcției mașinii și creșterea fiabilității în condițiile tehnologiilor disponibile la acea dată. Programele erau introduse în calculatorul Z3
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
livrat la Bletchley Park în ianuarie 1944. Colossus a fost prima mașină de calcul complet electronică. Ea utiliza un număr foarte mare de tuburi electronice. Primea datele de intrare pe bandă de hârtie și putea fi configurată să efectueze diferite operații din logica booleană, nefiind însă Turing-completă. S-au construit nouă exemplare de Colossus Mk II și singurul exemplar de Mk I a fost îmbunătățit și transformat și el într-un Mk II. Detaliile despre existența, proiectarea, și utilizarea lor au
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Electronic Numerical Integrator and Computer"-"Calculator Și Integrator Electronic Numeric"), construit în SUA, a fost primul calculator electronic generic. El combina, pentru prima dată, viteza mare a componentelor electronice cu posibilitatea programării pentru probleme mai complexe. Putea efectua 5000 de operații de adunare și scădere pe secundă, fiind de o mie de ori mai rapid decât alte mașini care efectuau aceste operații. Avea și module pentru înmulțire, împărțire și rădăcină pătrată. Memoria de mare viteză era limitată la 20 de cuvinte
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
pentru prima dată, viteza mare a componentelor electronice cu posibilitatea programării pentru probleme mai complexe. Putea efectua 5000 de operații de adunare și scădere pe secundă, fiind de o mie de ori mai rapid decât alte mașini care efectuau aceste operații. Avea și module pentru înmulțire, împărțire și rădăcină pătrată. Memoria de mare viteză era limitată la 20 de cuvinte (aproximativ 80 de octeți.) Construit sub conducerea lui John Mauchly și J. Presper Eckert la Universitatea Pennsylvania, dezvoltarea și construcția lui
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
conducerea lui Serghei Alexeievici Lebedev de la Institutul de Electrotehnologie Kiev. Calculatorul, denumit MESM ("МЭСМ", "Mică Mașină Electronică de Calcul") a devenit operațional în 1950. El avea aproximativ 6000 de tuburi electronice și un consum de . Putea efectua aproximativ 3000 de operații pe secundă. Printre primele calculatoare s-a numărat și CSIRAC, un proiect australian care și-a rulat primul program de test în 1949. CSIRAC este cel mai vechi calculator care încă mai funcționează și a fost primul care a fost
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
date ducea datele de la procesorul principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de 5 microsecunde; astfel, majoritatea instrucțiunilor aritmetice durau 10 microsecunde ( de operații pe secundă) deoarece majoritatea operațiilor durau cel puțin două cicluri de memorie: unul pentru aducerea instrucțiunii, celălalt pentru aducerea operanzilor. În timpul celei de-a doua generații, au început să fie folosite din ce în ce mai mult terminalele la distanță, adesea sub formă de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
principal și memoria principală cu viteza ciclului de fetch-execute a procesorului, iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de 5 microsecunde; astfel, majoritatea instrucțiunilor aritmetice durau 10 microsecunde ( de operații pe secundă) deoarece majoritatea operațiilor durau cel puțin două cicluri de memorie: unul pentru aducerea instrucțiunii, celălalt pentru aducerea operanzilor. În timpul celei de-a doua generații, au început să fie folosite din ce în ce mai mult terminalele la distanță, adesea sub formă de mașini teletype. Conexiunile telefonice furnizau
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
devenit rapid prototipul pentru Ferranti Mark I, primul calculator generic comercial din lume. SSEM avea lungimea cuvântului de 32 de biți și o memorie de 32 cuvinte. A fost proiectat să fie cel mai simplu calculator cu program stocat; singura operație aritmetică pe care o putea efectua era scăderea. Primul dintre cele trei programe scrise pentru această mașină găsea cel mai mare divizor al numărului 2 (), un calcul despre care se știa la acea vreme că avea să dureze foarte mult
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
de la 2 − 1 în jos, întrucât împărțirile se implementau ca scăderi repetate ale divizorului. Programul era format din 17 instrucțiuni și a rulat timp de 52 minute înainte de a ajunge la răspunsul corect, , după ce SSEM efectuase 3,5 milioane de operații. În 1936, matematicianul Alan Turing a publicat o descriere a ceea ce a devenit cunoscut ca mașina Turing; aceasta era un concept teoretic, nu un proiect al unei mașini, prin care Turing își propunea să exploreze limitele calculabilității automate. Turing nu
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
un număr de zece cifre zecimale. Între aceste unități, numerele erau transfrate prin mai multe magistrale generice. Pentru a funcționa la viteză mare, panourile trebuia să trimită și să primească numere, să calculeze, să salveze răspunsul și să declanșeze următoarea operație — toate fără componente în mișcare. Cheia versatilității sale era capabilitatea de ramificație; ENIAC putea declanșa operații diferite în funcție de semnul unui răspuns calculat. Pe lângă viteză, cel mai remarcabil fapt la ENIAC era dimensiunea și complexitatea sa. ENIAC avea de tuburi electronice
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
generice. Pentru a funcționa la viteză mare, panourile trebuia să trimită și să primească numere, să calculeze, să salveze răspunsul și să declanșeze următoarea operație — toate fără componente în mișcare. Cheia versatilității sale era capabilitatea de ramificație; ENIAC putea declanșa operații diferite în funcție de semnul unui răspuns calculat. Pe lângă viteză, cel mai remarcabil fapt la ENIAC era dimensiunea și complexitatea sa. ENIAC avea de tuburi electronice, diode cu cristal, relee, de rezistoare, de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
separat rezultate tipărite cu ajutorul unui dispozitiv IBM cum ar fi IBM 405. ENIAC utiliza numărătoare ciclice cu zece poziții pentru a stoca numerele; fiecare cifră folosea 36 de tuburi electronice, din care 10 erau triodele duale ce compuneau bistabilii numărătorului. Operațiile aritmetice se efectuau prin numărarea impulsurilor în numărătoarele ciclice și generarea de impulsuri de transport în cazul în care numărătorul aflat la valoarea maximă era incrementat și se reseta la 0, ideea fiind cea de a emula prin electronică funcționarea
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]