5,710 matches
-
fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 148. Descrieri detașate de sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va muri în floarea tinereții, totul se va întoarce pe dos și se va petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dos și se va petrece în alt ritm. La început a fost fulgerul iubirii care-i cutremură ființa lui copilărească și care-l face să încremenească la vederea îngerului blond sub formă de fată, în albastru-mbrăcată,/ Părul cel blond (s.n.) împletit într-o coadă îi cade pe spate 149. Sunt primele semne esențiale pe care se va structura întreaga lirică eminesciană de mai târziu. Părul bălai și floarea albastră, care se pot confunda cu imaginea iubitei ideale sunt intuite de copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 149. Câteodată imaginile sunt strict cinetice, Ea-și urma cărarea-n codru 150 este sugestivă din acest punct de vedere. La fel de sugestivă este antiteza din titlul Codru și salon 151, sau, dimpotrivă, apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai mult. O clipă prelungită în dimensiuni poetice. Se putea altfel ? Ajunsă pe tărâmul Lunii, iubita ni se arată în toată splendoarea transfigurării ei. Desprinsă de pe pământ, Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și în poezie, descrierea iubitei ipoteștene este aievea: părul cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul domnesc 299. Cât despre ochi, ei ating în descriere sublimul: Dumnezeu de-ar fi fost și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel vergin, curat, copilăreasc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea subțire și mlădioasă a corpului ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe307. Portretul iubitei moarte este realizat și el cu aceiași măsură: Ochii cei mari închiși, fața trasă și slăbită, pleoapele-nvinețite peste ochii înfundați. Haina ei trecea din toate părțile peste merginile sicriului și ajungea la pământ ... Mânile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pasărea Phoenix?51 Numai că drumul acesta este unul fără întoarcere, un dat al naturii vizionare a poetului, pe care a trebuit să-l poarte întreaga sa viață până când darul însuși l-a mistuit. Intrinsec țesăturii poetice eminesciene, erosul se împletește cu starea poeziei. Din această perspectivă analizează și Eugen Simion poemul Venere și Madonă, el spune că textul amintit reușește să sugereze (printr-o retorică a neputinței, o retorică întoarsă, prefăcută!) divinitatea femeii și neliniștile poeziei 52. Așa cum definește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte 246. Din copilăria ipoteșteană provin și ecourile mărturisirii de credință de mai târziu: Odată-n viața-i muritorul vede/ În visul său un chip așa d-ales!247 Somnul învăluie ființa, împletindu-se în gândurile sale: Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 248. Încet, încet, totul se topește ca în ceața densă a unei văi, până când nu se mai aude nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ș.a.), de conjunctură, acceptabili, cu anume profit în planul siguranței personale (Malenkov, Bulganin, Budionâi, Poskrebâșev), tot de conjunctură, imposibil de refuzat (Stalin), total inacceptabili impuși prin forța violului (Iagoda ș.a.). Oricum, aproape toți marii șefi ai URSS ajungeau să-și împletească obligatoriu destinele în două împrejurări: plenarele PCUS și buduarul Davâdovei. Stalin își motiva excesele sexuale citând cinic din Lermontov: "Dacă nu vei fi tu, va fi altul, prietene, așa că e mai bine să fii primul, decât al doilea." În 1976
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și câteva versuri, intitulate, Privește omul Dacă privești omul și ești lângă el Și stai și discuți și îți povestește De multe ori te doare că viața trece Și-atunci să te bucuri că-ți spune și ție Și-și împletește omul durerea cu necazuri Poate că-l înțelegi și prieten găsești. Și trece timpul iute și nu te mai întreabă Dacă-i crescut cu tată, dacă-i crescut cu mamă De-ai avut dragoste, de-ai fost căsătorit De-ai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După ce-am terminat patru clase, învățătoarea și preotul - că eram colegă cu fetele părintelui - l-a chemat pe tăticuțu la școală și i-a zis să mă dea mai departe la învățătură. S-a dus bunul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
excedați și copleșiți de succesiunea amețitoare a evenimentelor din ultimele trei luni. Îmi țiuiau urechile auzindu-i vorbind despre nevoia lor de liniște, care avea să fie cât de curând preluată de un slogan electoral câștigător. Nevoia de liniște se Împletea deocamdată cu răgușeala precipitată a unor voci din care percepeai că toți venisră Într-un suflet de la fața locului pentru a povesti despre manifestații și contramanifestații, Înfruntări cu mineri și scutieri, manevre și destituiri și Înlocuiri și reveniri de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pagini scrise, ea s-a dus la trustul lui Gheorghe Restoiu ca să câștige un ban grămadă, câte zece ore pe zi În primele săptămâni și mai apoi câte cinșpe-șaișpe. Ortansa m-a ținut În permanență la curent cu idila lor Împletindu-se cum nu se poate mai fericit cu programul ăla de ocnă și salahoria aia Împuțită, care nu numai că n-o stresa, dar o vedeam radiind și Înflorind povestindu-mi cum Restoiu o ține consemnată cu ceasurile În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag, încât simții nevoia să-i dezmierd... Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium... bucuria și tristețea se împleteau întrun chip dureros. „ ...Ne-am rărit... ne-am cam rărit..!, continuă tot el, rar și grav, rotindu-și privirea stingher peste noi, cu o nesfârșită tristețe în ochi, evitând cu mult bun simț, cuvântul fatal... Și, din nou sub „Tei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aspru și neîndurător. Urmă din nou o liniște adâncă, plină de înțelesuri. „ Da, timpul..!”, îmi trecu prin minte un gând „... Timpul este ca sângele ce se scurge dintr-o rană mortală... care, isprăvindu-se aduce moartea!... Timpul și moartea se împletesc... se suprapun..!” Un fior rece îmi străbătu întreaga ființă. „...Viață, moarte... Moarte, viață !...îmi continuai gândul... Granița dintre viață și moarte este subțire ca o ață!”. „ Vă mai amintiți, pățănia aceea... cu, „Părintele șoarec”...!” Un coleg îmi risipi gândurile, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se împletea cu liniștea și amorțeala aerului... Ogoarele de păpușoaie erau îngălbenite înainte de vreme. Preoții înălțau rugăciuni, cu prapuri și icoane, pe ogoare, cu mulțimile de credincioși cu ochii rugători spre cer.. Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea din cer
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului !”. Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnare se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți. „ - Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa.!”. „... Întru fericita adormire, veșnică odihnă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de la capătul firului, îl ascultam cu răsuflarea tăiată. Și tot el continuă.. „.. Poati’ a faci Dumnezău o minuni, pân’ atunci, să mă înzdrăvenesc olecuță... olecuță, măcar, că, tari’ aș vini, măi..!”. Dorința lui atât de fierbinte, și neputința .. care se împleteau într-un chip atât de dureros, m au lăsat fără grai. Pe el nimic nu-l putea reține, decât doar boala care-l țintuia la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sub „teiul” din Copou, și, nimeni nu găsea cuvintele potrivite s-o rupă... ceva ne stânjenea ca și atunci. Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium.. tristețea și bucuria întâlnirii, se împleteau în chip dureros. Ne citeam limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem. Pentru o clipă, am închis ochii strâns.. strâns până la durere și i-am văzut pe toți, copii... elevii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând. Iar din ziduri, părea să se audă: „Nu ne răzbunați; iertare!” Se priveau în tăcere, cu spaimă în ochi... o tăcere... tulburătoare, parcă ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și tristețea se împleteau pe frunțile lor brăzdate de vreme... într-un chip dureros. Într-o liniște deasă, să-ți numeri bătăile inimii, unul din colegi începu molcom, mai mult murmurat... Când tata, m-a adus aici, începu el, arătând din ochi către școală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cinsprezece ani, avea un obraz curat, de fată cuminte; când râdea făcea gropițe în obraji că te apuca.. o furnicătură. Avea o fața dulce și luminoasă ca o salcie înflorită primăvara... de ziua Floriilor. Cu părul, de culoarea castanei coapte, împletit într-o coadă groasă, sprâncenele frumos încondeiate, obrazul îmbujorat, buzele ca piersica răscoaptă,.. fata aducea cu dânsa un ușor parfum de primăvară. Atunci, mi-am învins timiditatea și am condus-o un „tur”, pe Lăpușneanu.. apoi la cofetărie.. Mi se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să cosesc fânul și să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie pe Orfeu. Îmi închipui că Aia e una dintre ele și așteaptă doar clipa potrivită în care să mă sfâșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care se formează conceptele de orientare valorică, tipurile de valori și sistemul de valori în procesul de socializare. 9.5. Formarea valorilor în procesul de socializare Evoluția pe care o urmează procesul de formare a sistemului personal de valori se împletește cu "traiectoriile" altor concepte cu care interacționează în mod dinamic și se influențează reciproc. în literatura de specialitate din România există deja în prezent o serie de referințe importante (Iluț, 2001, 2004, 2009), care pot ghida cunoașterea temei. Scrisă dincolo de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
altfel, cu excepția cositului și drumurilor ,,la țară", nevestele își însoțeau sau înlocuiau soții în treburile gospodăriei. În ierarhia acestor munci, n-aveau statut inferior. Dimpotrivă, aș zice! Pâinea și hrana, de fiecare zi, o pregăteau ele. Tot ele torceau, țeseau, împleteau și coseau hainele, așternuturile și decorațiunile casei. Iarna, cu lampa de petrol stinsă după ce adormeau toți ai casei, își trăgeau scaunul la fereastră și sub lumina lunii, proiectată pe omătul de-afară, își isprăveau caierul de tors. Băutura și tutunul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]