4,849 matches
-
și interes aces tei vieți, Întemeiată, orice s-ar spune, pe sentiment mai mult decât pe rațiune, nefiind nici până astăzi convins că „simțul rea lității“ dirijează viața noastră, ci mai degrabă instinctele, pasiu nile, plăcerile, durerile, fantezia și capriciul Încurcă și descurcă, cum spune Platon, „resorturile care mișcă, cu necesitate, orice ființă omenească“. [...] Departe, prin urmare, de ce te-ai fi așteptat, mirarea mea și a dumitale, cititorule, este aceeași: Cum de nu am ajuns pe drumuri, cum de nu m-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mașina de călcat. „Boieria“, să-i zicem așa, adică inaptitudinea noastră, a intelectualilor, pentru asemenea Îndeletniciri, ne declasează În multe privințe. M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Moldova, dar sigur m-am Înșelat.“ La Întrebarea relativă la ziaristul Matei Gheorghiu, mi-a răspuns că acesta a colaborat la Cuvântul și la Lupta prin anii 1927-1930. „Era la noi un mare om de afaceri, neînsurat, Stroe Lupescu. Se Încurcase cu vedeta Lisette Verea de la teatrul lui Constantin Tănase. Stroe Lupescu a cumpărat o casă a lui Istrate Micescu În pădurea Băneasa. Era o casă splendidă. Noul proprietar s-a gândit s-o inaugureze printr-o mare petrecere. A organizat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am găsit aici, m-a pus azi În ipostaza de a fi singurul care citește la strană și dacă de dimineață m-am descurcat cât de cât, cu ajutorul Părintelui Ioan, după-amiază, la vecernie, am rămas doar eu și m-am Încurcat rău de tot Încercând să descâlcesc firul logic al textelor ce trebuiau cântate sau citite. Iar dacă În ce privește Canonul Maicii Domnului am salvat oarecum situația, citindu-l după ce am parcurs rugăciunile de seară, față de Sfântul Andrei nu știu cum mă voi recompensa
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și azi, când, după slujbă, am rămas doar cu Îngerul păzitor, de urât mai ținându-mi și câinii pe care Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat ceva mai bine la Vecernie, Însă tot am Încurcat unele pasaje. E destul de greu să intru În miezul tipicului, Însă și mai greu e să mă obișnuiesc cu cititul la lumânare și cu frigul care mi-a intrat În toate oasele. 7 decembrie 2012 Zi Încărcată, cu slujbe În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
am predat tezele, punându-le pe catedră, unde le mai pusese și alți colegi, înaintea noastră, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Apoi am ieșit din clasă. Următorii colegi au pus tezele peste ale noastre, încât lucrurile s-au încurcat rău de tot. A doua zi a fost un mare scandal în consiliul profesoral. Profesorul a descris minunea cu fantoma trasă de ață, dar nu a fost prins nici un vinovat. Dar de bănuit, tot pe noi ne bănuiau, cei care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
au plăcut. Numele de Veniamin l-au fixat luând un calendar ortodox și hotărând să se oprească la primul nume cu V care o să le cadă sub ochi. Asta au găsit, numele mucenicului ăstuia... Ei, dar să nu mă mai încurc în divagații de tot soiul (divagații poate părea un cuvânt prea prețios pe buzele unui copil de doisprezece ani: nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
poveștile...) și ajunsesem să nu-l sufăr deloc pe domnul Stamatiad, altfel o persoană respectabilă, și ajunsesem să-mi doresc să se mute din orășelul nostru, fiindcă în capul meu el era totuna cu acea vorbire păsărească, în care mă încurcam ca într-un labirint. 3 TC "3" \l 1 Am învățat la școală: în ’48, se făcuse în fine dreptate - fabrici, ateliere fuseseră luate de la nesuferiții de exploatatori nemiloși, de la clasa burghezo-moșierească, fiind trecute în proprietatea întregului popor, a clasei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de muncă - însușiri surprinzătoare la un intelectual rafinat, dar nu și pentru cine-l cunoștea pe tata, un om înzestrat cu calități dintre cele mai diferite, chiar și acelea proprii unui atlet. Ca șef de brigadă sau de echipă (mă încurc în termenii ăștia stupizi...), tata avea în subordine oameni de condiție felurită: un medic, doi preoți, învățători și câțiva contabili. În februarie, când se presimțeau unele semne de desprimăvărare, oamenii din colonie au primit învoire (ba chiar ordin!) să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului, ar răsări un pom uscat. Nu, așa ceva îl încurca, îi punea piedică prostește, drept care a stabilit: urgența numărul unu - să-l termine pe prim, pe Boromir. Șeful Securității, unul Novăceanu, era subalternul său direct și Cameniță i-a prezentat chestia fără ocolișuri, în stilul său inconfundabil: Bă, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tovarășa Cameniță, simțind că se apropie sfârșitul tinereții, sătulă și de bădărăniile soțului, pe atunci tovarășul Cameniță încă mai era Cameniță cel vechi, voise să profite de ultimele raze ale soarelui frumuseții sale și își luase lumea în cap, se încurcase cu unul mai tânăr și fugise de acasă...). A adormit când se lumina de ziuă, iar somnul său agitat a durat numai câteva zeci de minute. Când s-a trezit, a obținut răspunsul mult căutat, cum să se lepede de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ținuseră în beci la poliție, primiseră o mamă de bătaie, apoi le dăduseră drumul, cu înjurăturile de rigoare: Bă, fir-ați ai dracu de vagabonzi, marș de-aici, caracudelor, dacă vă mai prind vreodată că nu vă cumpărați bilet ați încurcat-o, pușcăria vă mănâncă!, se răstise la ei un polițai burtos și roșu la față. Da, șefu, să trăiți, răspunseseră ei de formă și de cum se văzuseră în libertate se și apucaseră de mici furtișaguri, ca să-și astâmpere foamea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au plăcut. Numele de Veniamin l-au fixat luând un calendar ortodox și hotărând să se oprească la primul nume cu V care o să le cadă sub ochi. Asta au găsit, numele mucenicului ăsta... Ei, dar să nu mă mai încurc în divagații de tot soiul (divagații poate părea un cuvânt prea prețios pe buzele unui copil de doisprezece ani: nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a ce vrei și ce nu vrei. Apoi, personalul nr. 5008 de 7,23 nu merge și n-a mers niciodată în direcția Călărași. Acela e personalul care merge spre Bârlad și pleacă la 7,14 de la linia 5. Autorul încurcă mereu liniile. Linia 1 e pentru accelerate, or el o ține mereu cu „te aștept veșnic la linia-ntâi“. De mai multe ori, eroul îi aduce eroinei istovite de navetă o cafea espresso fierbinte de la bufetul din vagonul doi. Trenurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atât de greu de înțeles? Buline de treizeci de mii în cutii mari. Buline roz, nu albastre sau violete. În cutii de carton, scrise de tipar. Le înghiți și mori mai târziu. E atât de simplu! Farmaciștii sunt cei care încurcă lucrurile, cu rețetele lor. Nu mai departe, săptămâna trecută, o babă s-a luat după doctor și a cerut pastilele pe care i le-a prescris doctorul în rețetă. A înghițit niște hapuri pătrate, crem, deși ei îi făceau bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
contractului punitiv s-au modificat: „Să nu te prind în patul nostru cu cine știe ce boarfă, că ai să vezi tu ce pățești!“. Acest fapt însemna că, pentru alte paturi, urmau alte clauze, iar dacă persoana cu care s-ar fi încurcat domnul Capră nu era o boarfă, ci o doamnă care, ca și doamna Capră, era o proastă și credea în jurămintele bărbaților, se mai găsea loc și pentru clemență. Când copiii au crescut mari, doamna Capră a realizat cu părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu vezi decât dimineața, când se grăbesc toți la slujbă, sau seara, când se întorc la fel de grăbiți de la slujbă. Sau la orice oră din zi și din noapte, când dracu’ știe încotro se grăbesc. M-am dus la polițistul care încurca și mai tare circulația și l-am rugat să-l caute, prin mijloace specifice, pe cetățeanul care, ca și mine, nu auzea vulcanul din jur, ci doar concertul, delicatul „Andante“. „Bă, mamelucilor - a urlat polițistul cu vocea lui specifică -, închideți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a scris aiurea: deflectolog, bacnotă, tocami, poctineală... Medicul l-a lămurit pe tată că e o chestiune genetică, în sensul că nervul zgubilitic se scurtcircuitează în câteva locuri cu cel bramburitic. „De obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tocami, poctineală... Medicul l-a lămurit pe tată că e o chestiune genetică, în sensul că nervul zgubilitic se scurtcircuitează în câteva locuri cu cel bramburitic. „De obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime de scandaluri în casă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care scrie tot timpul să fie de-acum prea mult. Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se uită de mai mult timp spre etajele superioare ale blocului de pe cealaltă parte a străzii. Nu s-ar putea spune că încurcă circulația, dar, fiindcă s-au oprit în mijlocul trotuarului, iar bețivul arată mereu cu mâna zicând: „Uite-i colo, la etajul șapte“, câțiva trecători se opresc și se uită și ei. „Lasă-ne, mă, nene, în pace!“, îi zice printre dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
parohială de acolo într-o mare sărăcie, dar mereu binevoitor și optimist. Nu după mult timp a fost mutat și de acolo tocmai la Târgu Jiu, în Oltenia, ca să fie cât mai departe de ai săi și ca să nu-i încurce pe alții, fie din conducerea Bisericii sau a Statului. Despre Pr. Anton Bișoc, paroh de Săbăoani, știu că a fost ales Provincial în 1947, după moartea Pr. Iosif Pal, înmormântat la Luizi-Călugăra. În calitate de superior al franciscanilor, a fost ușor să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întâlnească cu soția lui, pe care n-o mai văzuse de mult, acolo la el, la Mihai... De asemenea matinee în strada Spătarului, interzise mie, mai aveam parte și din pricina lui Ticki, fratele mai mic al lui Mihai. Acesta se încurcase cu o colegă de-a sa de la Institutul Cantacuzino, drept care părăsise domiciliul conjugal (același apartament din strada Puțul de Piatră, al lui Dan Nasta, în care fusesem și eu, și în care mai locuiau și acum părinții lor, Răduleștii) și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
onorabile la oraș. Nu pentru asta te-am trimis noi la oraș, îmi spunea mama. Iar banii pe care-i plăteau pentru viitorul meu se întorceau împotriva lor. La fel ca în cazul cămășilor de noapte, în scrisul meu am încurcat între ele, chiar de la început, trecutul, prezentul și viitorul. N-am avut altă intenție decât să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin, expusă în magazine în raioanele de confecții
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și valea verde de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]