4,770 matches
-
colaborez cu el, am discutat îndelung, la Conferința Scriitorilor , apoi la Editură) . Nu cunosc ce ai scris despre el (poate în Familia, pe care n-o găsesc). (și cu dl Al. Piru sunt acum în relații extrem de cordiale. Am discutat îndelung la Conferință, iar la Onești i-a spus dlui Lăudat că am ajuns să ne stimăm reciproc, iar atunci cînd va avea ocazia va scrie despre mine cu totul altfel. Amănunte cînd ne vedem.) Deci lucrurile sunt clare. La Conferință
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre „amicul”, întotdeauna i-am luat apărarea. De acum voi spune adevărul pe care nu puțini din această sumedenie de oameni l-au spus demult despre el. Individul trebuie izolat total. Prietenia noastră, eu, tu și nenea Jean, prietenie verificată îndelung, este desigur, acum pusă la încercare. în sufletul meu nu este însă nici o umbră de îndoială asupra trăiniciei ei. Al tău, Mihai Drăgan P.S. Colegul și, în bună măsură, prietenul literar Traian Diaconescu a luat un premiu internațional pentru traducerea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
oficial” și „disident” în predarea limbii și literaturii române erau probleme de conștiință. Nu voia să pară demodat, dar nici să se afișeze cu opinii de a căror valabilitate nu era convins. Ca să ajungă la răspunsurile cele bune se documenta îndelung, aduna exemple peste exemple, le confrunta, făcea sondaje. Avea îndoieli și după 60 de ani, cînd alții plesnesc de certitudini. Scrupulele sale contrastează izbitor, mai ales, cu reacțiile pripite de unora dintre pretinșii „reformatori”, cu ușurătatea lor de a lua
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cunoștințele nu din tratatele marilor filosofi ci din natura înconjurătoare, pe care, drept consecință, o respectă ca pe un mare mare profesor”. Aceeași curiozitate, poate mai accentuată, în legătură cu ayahuasca. „Rămân toată ziua citind avid, încercând să înțeleg un subiect dezbătut îndelung de antropologi, chimiști, mistici, istorici sau medici. Ayahuasca, liana sufletului. Nu puțini și au dedicat viața înțelegerii acestui subiect, și după ani de studii articolele lor conțin, în continuare, întrebări”. Până la urmă însă, la capătul acestor investigații, autoarea decide: „Efectul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a doua zi când revin în Santo Domingo după materiale care să mă ajute în prezentarea de sănătate orală. Ayahuasca. Aya = liană, huasca = suflet în limba Quechua. Liana sufletului. Rămân toată ziua citind avid, încercând să înțeleg un subiect dezbătut îndelung de antropologi, chimiști, mistici, istorici sau medici. Ayahuasca, liana sufletului. Nu puțini și-au dedicat viața înțelegerii acestui subiect, și după ani de studiu, articolele lor conțin, în continuare, întrebări. Este o băutură folosită de șamanii din America Latină, în special
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a o putea primi. După două secunde mă simt ca în fața unui vânzător care încearcă să-mi vândă produsul, în cazul de față nu-mi vin în minte decât castraveți. Întreb ce beneficiu voi avea dacă iau ayahuasca, mă privește îndelung și îmi spune să am curaj, să mi depășesc propriile limite și o lume nebănuită mi se va deschide în față. Privirile lui îmi sugerează un păianjen învârtindu-se în jurul unei muște pentru a o prinde în plasă. Întreb costul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Prezentatorii sunt nume din cele mai rezonante, dintr-o mulțime de profesii al căror numitor comun, din câte pot eu vedea, este lumea spiritului. Câteva nume îmi sunt deja cunoscute: Dennis McKenna, care, împreună cu fratele lui, Terence McKenna au studiat îndelung efectele substanțelor amazonice pe creierul uman; Pablo Amaringo, autor al cărții Ayahuasca visions, fost șaman amazonian care își descrie experiențele prin imagini; Howard Charing, unul dintre autorii cărții Plant Spirit Shamanism, cu al cărei conținut am rezonat în mod direct
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prezentare, în a doua zi de conferință, a unei tehnici cu care a început să lucreze de aproape doi ani, Quantum Biofeedback. Spun: sigur, nicio problemă, după care o rog totuși să-mi explice despre ce este vorba. Îmi explică îndelung dar rămân în continuare, în esență, fără să înțeleg nimic din mecanismul propriu-zis. Leslie îmi dă un fluturaș pe care este un citat din opinia lui Deepak Chopra pe această temă: „Dacă cineva mă întreabă definiția exactă a Terapiei Quantum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o citeam eu pe ea), nu sînt cei mai buni diagnosticieni, ci cei mai buni rapsozi. în fond, criticii trebuie să facă ceea ce fac și alți scriitori : să-ți împărtășească ceva ce-au trăit intens și la care au meditat îndelung, într-o manieră care să lumineze și să clarifice ce-ai trăit sau ce-ai putea trăi tu. Pe de altă parte, nu știu ce soi de scriitor poate fi unul ca mine un tip care adesea merge pe stradă fără să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
suflu vizionar, dar nu destul suflu dramatic pentru a fi o mare epopee ; în comparație cu America, America de Elia Kazan sau cu Emigranții de Jan Troell, pare cumva nedus pînă la capăt. în ultima parte, italienii ajunși pe Insula Ellis sînt îndelung examinați, sortați și triați. E un proces urît, pe alocuri inuman (căsătoriile în masă), cu elemente protonaziste în logica sa (convingerea examinatorilor că lipsa de inteligență se moștenește genetic) și, în pofida declarațiilor lui Crialese că n-a vrut să facă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în niște roluri noi. Dar cu adevărat tulburător în această dramă (prea tulburător pentru Academia Americană de Film, care a cam ocolit-o cu nominalizările) e faptul că nevroza lor n-are doar cauze sociale. Problema mai profundă e excepționalismul îndelung cultivat de soți și devenit folie à deux. Mai ipocrit, soțul refuză să meargă pînă la capăt : găsește un mod de a opta pentru siguranță și mediocritate și totodată de a-și păstra iluzia propriei excepționalități pe undeva, intuiește că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
apoi pe tata scrutând atent direcția din care veneam. M-a îmbrățișat cu disperare, tremurând amândoi de emoție! Venea de acasă cu atâtea bunătăți - ca după Paști, dar... iaurt nu-mi adusese... Stăm pe o bancă în timp ce tata mă privește îndelung. În acel moment făceam un mare efort fizic să nu-mi vină rău și să-l alarmez și mai mult pe tata! Aflu vești de la cei dragi și din sat. După o jumătate de oră simt că mi-e rău
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
memorialistice sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de asasinarea lui Ioan Petru Culianu ? Sunt două afirmații esențiale în fragmentul pe care îl voi reda mai jos. Prima îi aparține lui Petru Culianu care califică violența ca ele- ment constitutiv al profilului nostru identitar, configurat de o sintagmă îndelung uzată și abuzată, cea a „specificu- lui național”. Întrebuințarea cu iz ironic nu exclude aici registrul tragic asociat contextului în care Ioan Petru Culianu îi răspunde Gabrielei Adameșteanu. Cea de-a doua afirmație esențială îi aparține autorului eseului care identifică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca formă a unui scepticism ludic și a unei lucidități camuflate, mai ales în ceea ce ține de „caricatura ideologică” pe care o presupune provincia. Într-un fel, comicul caragialesc se apropie de adevărul maximei lui Gogol : „Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Ambi- valența și ambiguitatea pe care le sesiza prozatorul rus erau recalculată de către Eugen Ionescu în formula : „Puțin lucru separă oribilul de comic”. Poate că nu aceasta din urmă este chiar formula comicului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ea se leagă inevitabil de o stilistică identitară și în măsura în care ea nu survine accidental, nu caracterizează atât limbajul, cât pe utilizatorul lui, personajul, și societatea din care face parte, iar această caracterizare vizează întregul. Această deformare nu repre- zintă efectul îndelung utilizat în comedia clasică a unui defazaj între esență și aparență recuperabil în practica socială a unor indivizi cu un clasament cultural diferit. Deformarea se naște dintr-un transfer defectuos, bruiat al limbajului fabricat la Centru. „Or, la Caragiale, deformate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din Florida, unde inauguram "Zilele culturii românești", ne-a încântat după vernisaj un excelent pianist local, care în finalul programului său "ad-hoc", susținut "în onoarea ambasadorului României și a distinsei sale soții", a interpretat magistral "Cumparsita". Publicul l-a ovaționat îndelung și a început să strige "otra, otra", adică încă una! La care maestrul s-a ridicat de la pian, a venit să ne salute și și-a luat rămas bun cu niște cuvinte memorabile: "După "Cumparsita" nu se mai poate cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de improvizație În stil de commedia dell’arte, urmat de Regele cerb, pe care i l-am propus În colaborare cu Julie Taymor. Julie era o creatoare de măști și păpuși inspirate din cultura balineză, pe care a studiat-o Îndelung În Indonezia. Cu un talent unic, Taymor a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist al lui Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că Adriana moartă este mult mai mult decât iubita lui, e monstrul sacru al scenei, și că suferința lui prea personală trebuie să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care-l speram. După atâtea lupte inutile pe toate fronturile Între tradiție și inovație, ca să rezistăm durei cenzuri a elitei marilor finanțe, nici eu, nici scenograful, nici Maestro și nici Volpe nu am fost fericiți. Publicul Însă a ovaționat Îndelung spectacolul, care s-a jucat cu casa Închisă, la fel ca și Cellini, cu un an Înainte. Cât despre critici, mă așteptam să fie Împărțite. Cronica din NY Times, de exemplu, era obsedată de „nuditatea“ lui Mefisto În scena din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de un buget care nici până În ziua de azi nu se bazează pe un proiect coerent, irevocabilul a devenit parțial revocabil. Numele meu a putut fi În cele din urmă Înlocuit din titulatura centrului (schimbare pe care am reclamat-o Îndelung, văzând cât de inadmisibil a fost pervertit proiectul inițial), deși mi se spusese că Într-un act oficial nici un cuvânt nu poate fi schimbat!!! Și astfel am fost Înlăturat Încă o dată din România. Dacă ceva e trist În acest episod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai speriat, Doamne... Unde voiai să fugi?.... Strigai: Fugi!! Fugi!! Ștefan tace. Daniil îl privește îndelung: Ești... ești sfârșit... pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată. Nu mai povestesc nimica. Ștefan o privește îndelung, îi ia mâinile, i le strânge și-i vorbește încet, cu căldură: Nu, Voichiță! Nu râd! Cred! Fii zâna mea! Ești singura mea lumină în întunericul ce mă înconjoară... O strânge aproape, își cufundă fața în părul ei, respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt și o privește îndelung într-o visare. Și, meșterul Roșca zice c-a terminat-o? El... el așa zice, îngână egumenul cu sfială. Meșterul Roșca, întâi s-o termine! spune Ștefan sec. Păi, el zicea... Ce se mai văicărea că Măria ta l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]