4,842 matches
-
momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi putut să-i înfrângi decât după ce tăvăleai bine prin rahat și noroi aceste sentimente care stăteau în calea dizolvării ființei naționale ale României. Odată distrus sufletul, corpul omenesc nu devine decât un hoit bun de reciclat în orice, cum ar fi de exemplu, sclav
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă, și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Hareșet, din care n-au lăsat decît pietrele. 26. Împăratul Moabului, văzînd că fusese înfrînt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni, care scoteau sabia, să-și croiască drum pînă la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27. A luat atunci pe fiul său întîi născut care trebuia să domnească în locul lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
cu poporul; 9. iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată, și se va zice: "Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!" 10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu se va înspăimînta, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz, și că are niște viteji cu el. 11. Sfatul meu este dar ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul convertește tot acest substrat de melodramă în comedie prin jocul contradicțiilor, suprinzând „eroarea” personajelor „fie în raport cu sine (comicul de caracter), fie în raport cu împrejurarea (comicul de situație)”<footnote Ștefan Cazimir
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
contramandând ordinele date, decide eliberarea lui Cațavencu. În fața lui Tipătescu Zoe îți dramatizează suferința. Plânge, caută să-l impresioneze și nu să-l întărâte. Spaima Zoei este reală, dar modul de manifestare este prea patetic. Zoe nu concepe să fie înfrântă, ea joacă scena disperării nemărginite pentru a-l face pe Fănică să se înduioșeze de chinurile ei și să cedeze. Vede cu groază scandalul ce o așteptă și dovedește spirit critic în descrierea orașului, monstru bârfitor : „O saptămână, o lună
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge legea și ordinea. Îmi închipui că Shakespeare l-a născocit pe Iago cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să meargă înainte și-napoi prin odăiță. — Nu vreau dragoste. N-am timp pentru asta. E o slăbiciune. Sunt bărbat și uneori am nevoie de o femeie. După ce mi-am satisfăcut pasiunea sunt gata pentru alte lucruri. Nu-mi pot înfrânge dorința dar mi-e silă de ea. Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajungeam niciodată să-i cunosc. Din cauza asta, mă sufocam ca într-o apă pe care nu poți s-o cuprinzi cu brațele... Și apoi libertatea fără restrângeri mă scotea din fire. Fusesem croit să înfrunt primejdia, să calc porunca, să înfrîng disciplina. Or, aici aproape totul îmi era îngăduit. Încercam impresia celui scăpat din închisoare, căruia i se pune la dispoziție dintr-o dată deșertul Saharei, ca să se bucure de nemărginită libertate. De aceea simțeam că mă împrăștii, că mă dizolv în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o halucinată ― suferind că fusese martoră la o astfel de scenă. Ah, cum are să-i povestească Mihaelei tot ce văzuse și auzise: cât am luptat de dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la urmă, cerbicia ministrului. Și are să adauge poate: tot ceea ce a făcut pentru tine a fost, nesocotito, care n-ai știut să-l prețuiești. Va tresări Mihaela auzind toate acestea? O vor copleși părerile de rău? O vor spinteca amintirile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umane. Și mai cu seamă a minții lui Alajos. Dar ce vorbesc eu? Doar aveam încă febră. Încă nu cunoșteam împrejurimile. Și nici nu m-am prezentat celor care mă îngrijeau. Într-o bună zi m-am trezit că au înfrânt revolta trupului meu. Eu n-am contribuit prea mult la asta, dar, la urma urmei, aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
biruințele mării. E tot ce mai poți afla la Salamina unde Eschil a fost soldat, iar Sofocle a dansat, lângă focuri, în seara victoriei. Darius venise, cu zece ani înainte, însoțit de două sute de mii de soldați, pentru a fi înfrînt la Maraton de o armată modestă și curajoasă. Mai târziu, Xerxes pornise cu o armată uriașă, formată, de nu mă înșel, din peste două milioane și jumătate de oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
formată, de nu mă înșel, din peste două milioane și jumătate de oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot). A urmat Termopile. Apoi, Salamina unde barbaria s-a făcut de râs. De furie că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
contribuise, în sistemul solar, cel care pornise cea mai vastă campanie galactică. Neavând prilejul de a-l asasina, ar fi o reușită fantastică să descopere chiar aici, în inima și creierul Celui Mai Mare Imperiu, un mijloc de a-l înfrânge. Enro împinse înapoi scaunul. Era un semnal. Secoh încetă - numaidecât să mănânce, deși mai avea mâncare în farfurie. Gosseyn lăsă cuțitul și furculița și se gândea că dejunul se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de ajuns. Pornise o operație complexă fiindcă dorea să fixeze niște reflexe pe planul inconștientului și să modifice, în fapt, reacțiile sistemului nervos autonom. Această tentativă își găsea o paralelă în vremurile vechi. Orgolioasele legiuni ale lui Iulius Cezar au înfrânt armate de barbari superioare în număr pentru că sistemul nervos al soldaților romani era antrenat pentru lupta coordonată. Legiunile lui Cezar ar fi avut puține șanse împotriva armatelor Imperiului Roman de răsărit în secolul al VI-lea. Armele s-au modificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
genele tale. șase în al cincilea loc: este o minune că ai scăpat din strânsoarea cablurilor de tungsten, este nemaivăzut că vulpile argintii au urcat atât de sus, până în înălțimile sfinxului de piatră, este remarcabil că limacșiicu-gurițe cu-dinți-tăioși au fost înfrânți. numai cei care merită puterea scapă cu bine dintr-o atât de dificilă situație, asta te îndatorează, prințișorule shangdi di liwu, te responsabilizează în dragostea ta cea mare pentru prințesuța luo na. pentru nimeni altcineva căpetenia clanului urșilor abenaki nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ce au să vină. Pe cer, din toate părțile, cădeau stele... I-am spus că mi-e dragă, și o credeam... și plângeam. De ce? Ea spunea că eram atins în mândria mea de om independent, că năzuințele mele au fost înfrînte. Cine știe de ce eram așa de deznădăjduit! Mă simțeam slab? sau ridicol? Și mă gândesc, și-i măsor cuvintele, și nu-mi iese măsurătoarea și-i, urmăresc gesturile, și sunt multe care nu-s pentru mine, și acum, când stă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toți repede și bucuros, cu soțiile și copiii voștri, sub administrarea Domniei Sale. Dacă sunteți delăsători sau lacomi, nu veți face decât să întârziați sosirea zilei pe care o așteptați cu atâta nerăbdare. Armata expediționară a Seniorului Nobunaga nu va fi înfrântă de clanul Mori. Oricât de mare e provincia stăpânită de Mori, este osândită să cadă. Nu fiindcă Mori ar fi un clan slab, ci datorită marii mișcări a timpurilor. Înțelegeți? — Da, răspunseră muncitorii. — Atunci, veți lucra? — Vom lucra. Vom munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi ușor înfrânt nici chiar de oameni mai tineri, iar Hideyoshi observă că venise echipat deja cu armura. — Ei, nu e o problemă în care să fie nevoie de armuri. Aș dori să faci ceva de dimineață. Vreau să rămâi pe loc. — Dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea în mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, înainte de a încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când curgea sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă Hideyoshi, suflă vântul primăverii.“ Șirurile de fortărețe urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
real succes împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, însă, înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că adversarul era un veteran bătrân și puternic, deloc ușor de înfrânt - se reflecta și în mintea lui Katsuie. Dar mai existau și alte motive importante. Pregătirile militare ale lui Katsuie erau deja încheiate, însă acesta simțea că încă nu sosise momentul de a-și mobiliza aliații pe care-i ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi în mâinile mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă nu doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul palmei când împotrivirea îți era deja înfrântă. Era ca un fel de magie. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
schimbare de roluri. Și dacă nu gândești la fel, înseamnă că n-ai nimic între picioare, nici cocoșel, nici păsărică, nici nimic, doar cicatricea rămasă în urma unei operații. Simți și respingerea promptă a inelului anal al lui Dan, dar o înfrânse tocmai pentru că exista. Acesta era momentul ei. Confirmarea a ceea ce era cu adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tipii de la poartă m-a ajutat să împing Fiasco-ul. Am coborât în mare viteză panta verde până în Brixton și mai departe. Dar numai după ce am ajuns sub cerul limpede al Tamisei am avut curajul să opresc și să-mi înfrâng frica. Am coborât. Am urcat jumătate din panta de la Battersea Bridge. În spatele meu, cele patru coșuri ale centralei electrice arătau în sus, semănau cu pragul unei clădiri neterminate de o amploare inimaginabilă și de o mărime înspăimântătoare. Sub mine, Tamisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]