5,591 matches
-
nu ne-am mai văzut de atâta amar de vreme, zău așa! Pur și sim plu ai dispărut din senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu mai zbuciumată, rosti Clara într un târziu. Nu suportam micile tale bârfe cu fetele și jocurile tale nebuloase pe care le născoceai cu prietena aia a ta care mă considera o to cilară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
analogie. Tocmai această caracteristică aparte a explorărilor mele adolescentine prin ținuturile Devonului (aparte pentru că nu fusesem crescut Într-o atmosferă rurală și deci nu puteam să iau peisajele de țară drept un dat; fără Îndoială că la mine au ajuns Învăluite de ceva din irealitatea, din aerul nu-tocmai-prezent al unei ficțiuni), prin urmare tocmai această caracteristică m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi - și În multe alte privințe pe lângă scris. Astăzi Îmi dau seama că ceea ce-mi plăcea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
se mai poate Deci, mai domolindu-mi-se grija din partea asta și mai lăsându-mă fierbințeala de la piciorul spart de piron, l-am lăsat pe Pamfil Duran privegheat ca un copil de Enea Căpută și de Daniel Mărăcinescu, care-l învăluiau în vorbe blânde, ca în niște scutece moi de bumbac Iar eu, sprijinindu-mi privirile pe grumazul lui Manuil Fragă și cugetând la statura lui de tabachere în pluton, ca și la purtarea lui de până acum, care vădește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi zile de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda el de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei făcuți din carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării de muribunde. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului, învăluindu-l ușor în văpaia neagră a ochilor ei minunați. Pivotă cu suplețe către Vânător, grăindu-i dezmierdător, ca într-un delir sforăitor de pisică alintată: După boarea pe care o adulmec, bărbatul acesta e un străin care vine dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei și ducându-și palmele fine la ochi, frecându-i ca și ar fi voit să se trezească la realitate, surâse încântată spre zare. Vânătorul O'Piatră exclamă: Ehei, semeție bărbătească! Mereu ești în toiul tău, dacă adulmeci și te învăluie vraja ochilor de șarpe... I se adresă apoi Profesorului: Oricum, Albert, s-a făcut foarte târziu... Aproape că se tângui, glăsuind cu tulburare și încercând să se explice: Soarele coboară către culcușul său de aur. E prea târziu ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răzgândim, Întoarcem pe toate fețele, ne dăm cu părerea, unii Încep deja să scrie câte ceva pe un petec de hârtie. Florin scoate o foaie Întreagă și ne aduce cu picioarele pe pământ. Acum, aducându-mi-l aminte, ușor Încruntat și Învăluit În fum de țigară, Îmi vine să-i ridic mânecile și să-i așez un creion bont după ureche. - Hai să vedem de ce-avem nevoie! Când mă gândesc cum au evoluat lucrurile, cât de departe am ajuns, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii aflați În zonă sau adunați la chemarea lui Sorin, filantropul cu fundație În grijă. A ieșit ceva colosal: fumul de la grătarele pe care prăjeam pâinea Învăluia gara cu mireasma lui inocentă, vagabonzii Își făceau În șampanie prima lor baie după ani de zile, muzica de trei parale exploda prin portierele larg deschise ale dubei cu care călătoriserăm. Fraternizarea asta cu pleava societății ne-a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era altceva decât fetița răsfățată a lui maman 14. În final acceptase, chiar dacă cu unele rețineri. Încă din primele momente ale sosirii lui la vila cu aspect rustic, dar dotată cu tot confortul modern, construită în mijlocul unui pitoresc peisaj montan învăluit în mireasma conurilor și rășinii impunătorilor brazi din jur, comportarea ei simplă, naturală, făcuse să-i dispară și ultimele temeri, bine ascunse de altfel sub o atitudine dezinvoltă, dar sobră. Personalul casei avusese o prezență mai mult decât minimală, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se germina prezentul, această trambulină către viitor, nu aducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe lucruri dureroase. Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care l-a ținut în toate mințile, într-un loc în care lumea o luase razna. Se lasă învăluit de sentimentul fericiri totale că este lângă ea. Simțământul îl învăluie la propriu, sub forma unei unde subtile de Narcisse Bleu. Parfumul lor. Mic amănunt ce-i aduce aminte de felul cum părăsea întotdeauna patul, martor al amorului fierbinte, nudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care l-a ținut în toate mințile, într-un loc în care lumea o luase razna. Se lasă învăluit de sentimentul fericiri totale că este lângă ea. Simțământul îl învăluie la propriu, sub forma unei unde subtile de Narcisse Bleu. Parfumul lor. Mic amănunt ce-i aduce aminte de felul cum părăsea întotdeauna patul, martor al amorului fierbinte, nudă și splendidă, surâzând ciufulită peste umăr cu oboseala plăcută a dăruirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului, pentru care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius se așează lângă ea, îl privește cu nesaț și o liniște profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie să-i ofere aceea împlinirea a feminității și iubirii ei, iar pentru asta este pregătită să lupte îndârjit și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu mâna stângă pusă arogant în șold și privire disprețuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc cald la serviciile manutanței unde ar fi putut sta mult și bine dacă dispariția valorilor din casa de bani nu ar fi atins cote alarmante. Bine învăluite în ceață datorită unor înalți protectori binevoitori, găurile uriașe în finanțele aprovizionării se transformaseră ca prin farmec în simple erori ale evidenței contabile și scăpase doar cu o mutare disciplinară la regimentul XXI. Câteva zile după detașare, la poarta unității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag. Hai, ușcheală la mașină. Aici tot nu mai avem ce face. Dau să plece, dar nici unul nu apucă să iasă. Încremenesc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pământului. Să ții minte asta de la mine! În timp ce trage cu urechea la sporovăiala Americanului, Marius luptă din greu cu senzația de neînvins a unor pleoape grele. De undeva, venită pe aripi de vis, o vagă adiere de Narcisse Bleu îl învăluie. Închide ochii și acolo găsește, făptura aproape în carne și oase a Smarandei. Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații, pornește fără grabă. Pe albul metalic al zăpezii, umbra lui alunecă lin ca într-o oglindă, "Nu e tocmai vremea potrivită pentru reușita misiunii din noaptea aceasta. Niște nori ar fi bineveniți. Ei, om trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă vânătorii de munte. Urcă dealul pieptiș, în fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte. Se mișca ca niște feline, cu pași ușori, munții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]