KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

a începe să lucreze în decursul zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit, incredibil de obosit, se tolănește pe un charpai și adoarme buștean. Pagină separată Pran visează un ținut făcut din chapati aranjate în stivă și lapte covăsit, populat de fete legume, cu degete de okra și sânii ca niște vinete, cu priviri obraznice, ochii verzi, de culoarea boabelor de mazăre. Relațiile lor cu el sunt confuze dar minunate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Sunt eunuci. Involuntar, își strânge mâinile în poală. Cele două hijra îl privesc cu atenție. Zâmbetul le este și mai deschis, de parcă intuiesc ce gândește Pran. Hârștihârști. Trenul se deplaseză spre nord, trecând prin Delhi, Panipat, Ambala, apoi străbate Punjab, ținutul celor cinci râuri și al multor canale. Ascultă zgomotul roților de tren și începe curând să viseze la celula pe care abia o părăsise, amintindu-și furnicile, crăpătura din perete, locul de unde începeau nenumăratele sale viziuni, stranii și frumoase. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
putut întotdeauna să colecteze biruri exagerate, fără a-și pierde presupusa afecțiune a poporului. Deși familia conducătoare își întinde arborele genealogic până la începutul formării statului, acest măreț eveniment a avut loc doar cu două sute de ani în urmă. Într-un ținut în care mulți monarhi Rajput își au originile undeva pe la începutul lumii și au reușit să păstreze intacte aceleași teritorii câte o mie de ani sau mai mult, originile familiei conducătoare par să fie ușor ridicole. Primii ani ai regatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fie o entitate. Separându-se de ceilalți comandanți, activitățile lui Ala-u-din se rezumau la mici hărțuieli sau la raiduri asupra unor caravane. Timp de câteva luni, el și oamenii săi n-au făcut altceva decât să frământe sub copitele cailor ținuturile fertile, ușurându-i pe țărani de recolte și de vite. A fost o viață sănătoasă, în aer liber și oricine și-l poate închipui pe general, alături de multele generații de soldați englezi care l-au urmat, bucurându-se de prospețimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
i s-a părut interesant și astfel (cu degetele încrucișate), Ala-U-din Khan a început prin a șterge de pe fața pământului coliba sfântului, numind locul Fatehpur („orașul izbândei“) și s-a autoproclamat Nabab. Primul secol al Fatehpurului a fost destul de tulburat. Ținutul avea o poziție nefericită, pe drumul invaziei din Afganistan, și numai plătind tributuri considerabile persanului Nadir Shah, și mai apoi generațiilor de prăduitori afgani, căutătorilor adevarului, rămășițelor forțelor mugale și războinicilor din casta Maratha, au putut nababii să scape măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
se observă pasiunea din priviri când recită un poem persan sau ține în mâini un vas smălțuit și se știe că, in inima sa, îi consideră pe englezi un factor de discontinuitate, iar ascendența lor de optzeci de ani asupra ținuturilor sale nu e decât un incident oarecare într-o istorie lungă, care se desfășoară sub semiluna Islamului. Firoz, pe de altă parte, este ahtiat după noutate. Deși le dă de gândit sensibilităților britanice, care se uită mai mult spre trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
un Daly (regimentul de cavalerie se numea Daly’s Horse, încă de pe vremea mogulilor), rămânea să se ocupe de locul respectiv și odată ce parada de dimineață se termina, nu mai avea nimic de făcut decât să profite de timpul său. Ținutul de țară le oferea condiții excelente pentru sport și era chiar firesc, drept și normal, ca Privett-Clampe să devină un mare amator al „vânătoarii“ de porci. Camaraderia de la Clubul Abbottabad Tent era unul dintre cele mai bune lucruri pe lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
solicitând să fie trimis în Palestina, soluție considerată de el un compromis. Dar răspunsul veni cu ordinul de a se prezenta la noul regiment, în termen de două săptămâni. Astfel că, pentru maiorul Privett-Clampe , Fatehpur este capătul lumii. În acest ținut îndepărtat, personalul său este format dintr-un grup de tineri, instruiți de Serviciul Civil Indian, precum Flowers. Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul de a se adresa unul altuia în clișee latinești, aceștia îl fac să se simtă și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
în special cu subvențiile, mai precis cu sumele pe care le are el la dispoziție (și care din nefericire i se par foarte mici) sau cu ce șanse ar avea de a pune, în sfârșit, mâna pe capitalul imobilizat în ținuturile regale. Atunci, l-ar putea converti în ceva mai folositor, cum ar fi butonii de manșetă. Sau într-un acvariu. Nu știe prea bine în ce l-ar transforma, în ceva de care are nevoie (este însă conștient că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold... Era întreg? Așa părea, dar apăruse brusc, din senin. Cine ți-a spus? Oamenii lui Beaumont sunt din partea aceea de lume. Ținutul din care vii este lângă Lechlade, nu-i așa, Boomer? Dacă ar fi fost cineva, Boomer l-ar fi cunoscut. Tu nu-l cunoști, nu? De aceea dau un vot negativ. Doar așa... profilactic. Mi se pare mai cinstit. Vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
purificare a durat câțiva ani. Când a simțit din nou că nu mai poate, a recurs iarăși la munca de teren. Și-a stabilit astfel un ritm întrerupt doar de război. La fiecare câțiva ani, profesorul își petrecea vacanța în Ținutul Fotse, unde observa obiceiurile acestor oameni, încercând să nu bea apa nefiartă pe care ei obișnuiau să i-o tot ofere cu insistență, deși le explicase că nu se simțea bine dac-o bea. La cea de a patra vizită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
dac-o bea. La cea de a patra vizită, a avut o revelație, care i-a adus și reputația unuia dintre cei mai mari africaniști ai generației sale. Era legată de apă. Aceasta devenise ceva absurd. Oriunde se ducea în ținutul Fotse, oamenii se repezeau spre el obsesiv, cu vase cu apă, oferindu-i-le să bea, să-și stingă setea. La prima vizită, presupusese că era doar ospitalitatea tradițională și refuzase cu o politețe obositoare și elaborată. Apoi, încetul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
lungul căii ferate metropolitane. Un șir de vizitatori se scurge din gară spre noul stadion, un fel de arenă romană modernă, pregătită pentru cursele cu care de luptă motorizate, sau concursuri gladiatoriale, cu pistoale. În jur, a fost amenajat un ținut fantastic din beton turnat. Familiile beau ceai la chioșcurile de băuturi din beton și se așază pe bănci tot din beton, în timp ce câinii lor urinează pe stâlpii de iluminat, aranjați pe marginea unei alei largi, tot din beton. Lumea pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
poate gândi la nimic. — Vă mulțumesc, domnule. — Ei bine, rămâne stabilit. Acum te poți întorce la ceea ce făceai. Sigur nu aveați de gând să ieșiți cu barca, nu? Nu acum, vreau să zic. Este miezul nopții. Jonathan părăsește uluit biroul. Ținutul Fotse? Este ca și cum pământul s-ar clătina și l-ar trimite să alunece spre un loc unde simte că n-ar trebui să ajungă. O caută pe Star să-i spună ce s-a întâmplat, dar ea s-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
beau șampanie din sticlă. Strânge în mâini pălăria pătrată și o ia la fugă pe străzile Oxfordului, trecând pe lângă clădiri care sunt la fel de iluzorii ca întreg decorul, care va fi schimbat odată cu trecerea la scena următoare. Pagină separată Trenul străbate ținutul Kent, verde și strălucitor ca un imn. Profesorul ține o gazetă nedeschisă în poală, cu un zâmbet școlăresc pe chip. — Am pornit, nu, Bridgeman? Am pornit până la urmă! Asta este tot ce spune între Victoria și Dover, repetând-o ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe care le oferă pământul. Jonathan se așteaptă să fie înghițit de copacii falnici ai pădurii, să simtă că se apropie de inima primitivă a continentului puțin cunoscut; așa se întâmplă când urci în susul unui râu african. În loc să se închidă, ținutul se deschide, orizontul se lărgește și vegetația de pe maluri se rărește, ajungând la întinderi de tufișuri joase de acacia. De-a lungul malurilor, așezările sunt tot mai rare. Pontoanele europene pentru comerțul cu băștinașii sunt tot mai distanțate între ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care stă la parapet, se uită la biserica năruită și se strâmbă. — Se pare că misionarii n-au prea ajuns pe aici, nu? Pe măsură ce lumina scade, nori de țânțari se ridică de la suprafața apei și atunci devine evident cine stăpânește ținutul. Fiecare cap de englez este înconjurat de insecte, ca niște apași minusculi în jurul unui tren de marfă. Se așază pe brațele goale, se insinuează în orice deschizătură a șorturilor și cămășilor, provocând o frenezie de pleznituri și aplicații inutile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
mergeți în Fotseland. Ba da, insistă profesorul, acolo vrem să ajungem. Nu, nu cred, zice emirul sprijinit de slujitorii săi. Fotse sunt foarte murdari. Bărbații sunt infideli, iar femeile lor prostituate. Cu toate acestea, insistă profesorul, vrem să mergem în ținutul lor și suntem dispuși să plătim. Nu vă duceți, zice emirul. Sunt săraci. Acolo este secetă. Femeile Fotse vă vor produce inflamații ale pielii și ale părților private, pentru că bărbații lor se culcă cu animalele. Chiar și așa, zice profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia abia le răspund la întrebările obișnuite despre numele lor și clanul căruia îi aparțin. Maistrul, un Yoruba de pe coastă, este uimit că există cineva care vrea să se ducă în ținutul Fotse. — Arătați-le puștile, îi sfătuiește. Au respect pentru ele. Profesorul îi spune să nu fie ridicol, Fotse sunt oameni pașnici și-l vor primi cu bucurie, pentru că este considerat un șef în țara lor. Maistrul nu pare impresionat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Altele, precum Sahjat iau oamenii în stăpânire și încearcă să-i răpească. Sunt dure și imprevizibile și pentru mulți Fotse sunt semnul că timpurile vechi au apus, că vremurile noi vor fi mai rele. În trecut, nimeni nu ieșise din ținutul Fotse, sau dacă o făcuseră, coborâseră până la câmpie și dispăruseră în satele de acolo, nu mai fuseseră văzuți. Acum există Fotse care au plecat și s-au întors cu povestiri stranii despre călătorii pe apă sau sub pământ. La baza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
devenea tot mai puternică, dând forță lumii Fotse printr-o mișcare mitică perpetuă. Dar acum acest curs este întrerupt. Acum nu există decât trecutul și viitorul. Poate că misionarul a adus trecutul și viitorul cu el în desagi când, străbătând ținutul, le-a vorbit despre Dumnezeu cel de sus și despre zeul mort și sfârșitul timpului. N-a lăsat prea multe ci doar ideea unui început și a unui sfârșit iminent. Le-a sugerat oamenilor să se gândească la propriul sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
îi abordează cu duritate, cu asprime. Există și unii care gândesc altfel despre vrăjitori. Lumea din afara granițelor Fotse este un loc confuz, unde vrăjitoria este ceva obișnuit, binele este rău și oamenii merg cu capul în jos. Răul din alte ținuturi a fost cunoscut dintotdeauna, iar noii călători Fotse confirmă faptul că pe măsură ce te departezi tot mai mult, cu atât este mai rău până ajungi la locurile unde temperatura este foarte scăzută, unde oamenii se înghesuie unii în alții, iar morții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ciudat, dar nu spun nimic. După o vreme, acceptă acest lucru ca făcând parte din rutina zilnică, un fapt nici mai mult nici mai puțin nebunesc decât orice altceva ce i s-a cerut să facă. În felul acesta, străbate ținutul Fotse în zigzag, treptat pierzându-și simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici ei nu i-l oferă. După o vreme, începe să zărească repere pe care le recunoaște și realizează c-a mers în cerc. Toate gospodăriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
asura răului. Vin ploile și deșertul înflorește, se umple de mii de flori frumoase, cu viață scurtă. Fotse discută despre durata acestor flori și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832

măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16. Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17. Ci, "oricine se laudă, să se laude în Domnul." 18. Pentru că nu cine se laudă singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]