KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

de dimineață: Slavă Domnului c-a fost doar un vis. M-am prăbușit pe partea cealaltă, ca să apăs butonul de închidere a alarmei de la ceas. Începuse să sune tocmai când Vivian zbura către mine, cu niște colți de vampir dezveliți, țipând din cauza incapacității mele de a edita un manuscris redactat, în întregime, în sanscrită. Al doilea gând: O să vomit. Am ajuns în baie dintr-un singur salt. Un avantaj, deseori uitat, al faptului că locuiești într-o cutie de pantofi, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ne ducă acasă- cu toate că aeroportul era la patruzeci de minute de casa noastră. Conceptul luării unui taxi îi era mamei la fel de străin și de „New York-ez“ ca și acela de a comanda cina acasă, de la restaurantul din colț. — Mamă! am țipat, în mijlocul aeroportului aglomerat. Când ne-a văzut, mama s-a luminat la față. Eu și Beatrice am luat-o la goană către ea și am sărit s-o îmbrățișăm, aproape dărâmând-o din picioare. Băieții, încărcați cu toate bagajele, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

explică faptul că depresia inhibitorie post-contact era o reacție absolut naturală după prima ședință de papiloterapie. — După primele câteva ședințe, o să descoperi că e ceva cu totul normal. Probabil că o să ai un acces de nervi, o să plângi și-o să țipi, iar apoi o să te simți incredibil de ușurată și de eliberată. — Așa crezi tu? Eu, una, sunt sigură că habar n-am. Sally o duse acasă cu mașina. — Tu și cu Henry trebuie să veniți joi seara la noi. Facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
aruncate peste tine? Te-ai îneca, băga-mi-aș, asta ai face! Șoferul se scărpină în cap. Păi da, da’ n-am știut că-i acolo jos. De unde era să știu? Ar fi trebuit să-mi spui. — Să-ți spun? țipă șeful de echipă. Ți-am spus! Ți-am spus să te oprești! Dar nu m-ai ascultat! — Am crezut că vrei să dau drumul mai repede la ciment. Nu aveam cum să aud ce-mi zici. — Da, dar uite că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
la secție. O să vin și eu mai târziu. Polițiștii îl apucară pe Wilt de câte un braț. A fost picătura care a umplut paharul. — Lăsați-mă-n pace! urlă el. Nu aveți nici un drept să faceți asta! Vă trebuie... — Wilt! țipă și inspectorul Flint. Am de gând să-ți acord o ultimă șansă! Dacă nu pleci în liniște, o să te acuz acum, pe loc, de uciderea soției tale. Wilt plecă în liniște. Nici nu avea încotro. — Elicea? se miră Sally. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
clinică pentru perverși bolnavi, așa ca tine! Eva nu mai asculta. Se uita fix la Gaskell. Omul ăla o numise lesbiană și-i spusese că Henry nu se înfipsese în păpușa aia de bunăvoie. — Spune-mi ce-i cu Henry! țipă ea. Cum a ajuns să se-nfigă în păpușa aia? Gaskell arătă cu degetul spre Sally: — Ea l-a înfipt acolo. Tăntălăul ăla amărât nici nu și-a dat seama că... — Tu l-ai înfipt acolo?! îi zise Eva lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Eva lui Sally. Așa-i? — A încercat să mă forțeze, Eva. A încercat să... — Nu te cred! urlă iar Eva. Henry nu-i genul ăla! — Ți-am spus că asta a făcut! A... — Și tu l-ai înfipt în păpușă? țipă Eva, după care se aruncă asupra lui Sally direct peste masă. Se auzi un pârâit puternic și masa cedă. Gaskell sări repede într-o parte, aruncându-se pe pat, iar Sally o zbughi afară din cabină. Eva se ridică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
prind întotdeauna la public. Puștani cu fițe care și-o trag în școală și alte povești în același gen. Dați-ne o fază tare din asta și-o să vă lăsăm să scăpați în chestia cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
multă înțelegere pentru necrofilie, însă pe cuvânt că în clipa asta încep să-i înțeleg farmecul. Desigur, ceea ce vă spun acum nu stârnește decât un interes pur istoric, dar în epoca elizabethană era una dintre distracțiile stimulatoare ale călăului... — Board, țipă dr. Mayfield, am cunoscut câțiva porci căcăcioși la viața mea... Dr. Board se mai servi cu niște cafea. Dacă nu mă înșel, termenul argotic pentru așa ceva înseamnă să preferi carnea rece. Sub macara, inspectorul Flint își ștergea noroiul de pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
lui. Acum izbuti să-și dea seama că nu era altceva decât o păpușă gonflabilă. Mai izbuti și să-și dea seama de ce Wilt voise să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
se tot umfla. Dr. Mayfield simțea că înnebunește. Știa că înnebunește. — Ei, da, se auzi iar dr. Board, așa ceva chiar le-ntrece pe toate! Am auzit eu ceva despre operații de schimbare de sex pentru bărbați, dar... — Schimbare de sex?! țipă dr. Mayfield. Schimbare de sex? Cum poți să stai acolo așa de calm și să vorbești despre... Se auzi un bubuit puternic. Lui Judy îi ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
poveștii ăsteia. Wilt studie bucata de plastic zdrențuit. — Părerea mea sinceră e că arată mai bine așa, zise el. Mai naturală, dacă înțelegeți ce vreau să zic. — Tu o să arăți al dracului de natural dacă nu-mi răspunzi la întrebări! țipă inspectorul. Unde-i ea? — Unde-i cine? întrebă Wilt. — Doamna Afurisita Wilt! Unde-ai pus-o? — Doar v-am spus. N-am pus-o nicăieri. — Iar eu îți zic că da, ai pus-o. Acum fie o să îmi spui unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
pare rău, dar domnul Wilt nu este aici. — Dar unde este? L-am sunat acasă și... — E la secția de poliție? — Unde e?! sări Eva. — E la secția de poliție și-i ajută pe polițiști la investigații... — Investigații? Ce investigații? țipă Eva. — Cum, nu știați? o întrebă fata. Doar s-a scris totul în ziare. S-a dus și și-a omorât soția... Eva își îndepărtă receptorul de ureche și se uită la el, cuprinsă de groază. Tânăra tot mai vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Era imposibil. Ea n-avea cum să fi fost omorâtă. Preț de o clipă îngrozitoare, Eva Wilt simți cum o părăsește rațiunea. Apoi își puse din nou receptorul la ureche. — Mai sunteți acolo? întrebă tânăra. — Dar eu sunt soția lui! țipă Eva. La celălalt capăt al firului urmă o tăcere lungă, după care Eva o auzi pe tânără spunându-i cuiva că avea la telefon o femeie nebună, care spunea că era doamna Wilt, și întreba ce-ar trebui să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
lungă, după care Eva o auzi pe tânără spunându-i cuiva că avea la telefon o femeie nebună, care spunea că era doamna Wilt, și întreba ce-ar trebui să facă. — îți spun că eu sunt doamna Wilt! Eva Wilt! țipă ea, dar legătura se întrerupsese. Eva lăsă telefonul din mână, vlăguită. Henry la secția de poliție... Henry o omorâse... O, Doamne! întreg universul o luase razna. Și ea stătea în pielea goală într-o casă parohială, la... Eva habar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

tocmai când uiți să te mai aperi. D-asta era tata speriat, de calmul aparent. Sub masti fierbea primejdia veche veche, știi ’mneata. Că unde nu e moral, nici corupția nu mai izbutește să rezolve lucrurile. O societate fără prințipuri țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde. La nebunie nu mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
asta s-a apucat de vinuri, să aibă bani, să-l scape de vremuri grele. Că barbarii vor veni, cunoștea isteriile istoriei și ale locului. Că unde nu e moral, nici corupția nu ajută totdeauna și o soțietate fără prințipuri țipă că le are taman când îti retează căpățâna. Pápá de asta se temea, că la nebunie nici corupția nu va mai ajuta. Luând în considerare trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... primejdie peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

mă ocup de ea, dar cel puțin în apartamentul meu exista o cameră în plus, iar când m-a sunat Tom ceva mai tâziu, în dimineața aceea, ca să-mi spună în ce încurcătură se afla (cu panica în glas, aproape țipând la telefon), i-am spus că sunt dispus să o găzduiesc până găsim o soluție la problemă. Au sosit la mine acasă, pe First Street, puțin după ora unsprezece. Lucy a zâmbit când Tom i l-a prezentat pe străunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete omenești. — Vreau să vorbesc și eu așa, mi-a spus într-o dimineață, în timp ce treceam prin fața ușii deschise a unui magazin, după ce a văzut o femeie rotofeie țipând la un bătrân. Mira! Mira! Mira! a făcut Lucy, maimuțărind-o pe femeie cu o precizie uimitoare. Hombre! Gato! Sucio! O clipă mai târziu, imita în mod asemănător un bărbat care striga cuiva de pe partea cealaltă a străzii ceva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Joyce mă strângea în brațe, privind în jos la chipul meu și spunându-mi să mă țin tare. De undeva, de departe, am auzit-o zicând: — Doamne-Dumnezeule! Doamne-Dumnezeule, exact ca Tony. Și după aceea a dispărut și am auzit-o țipând la cineva, spunându-i să trimită o ambulanță pe First Street. În mod cu totul remarcabil, nu-mi era frică. Infarctul mă purtase undeva în altă zonă, un loc în care chestiunile de viață și de moarte nu aveau însemnătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

înceapă vacanța în barul aeroportului. La drumul de întoarcere, se îmbracă în pantaloni scurți, cămăși hawaiiene și șlapi, încă plini de spiritul vacanței. Aterizând în Dublin, unde e frig și umed, realitatea îi lovește de când se deschide ușa avionului, și țipă „Dumnezeule, e al naibii de frig!“. Of, DENF-ii! Nu or să se învețe niciodată minte? Totuși, zborurile de noapte nu sunt atât de rele ca acelea de dimineață, când te trezești la ora 4, să zicem. E groaznic să te trezești la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Și mahmureala în avion e un preț de-a dreptul usturător. Ciudat cum acești călători nu mai sunt așa de joviali cum erau atunci când se urcau în avion, pe aeroportul JFK, nu? Bebelușii se trezesc și încep să plângă. Copiii țipă „Taaaatiiiiiiiiiiii, cât mai aveeeeeem?“. Adulții caută aspirină și pungi pentru rău de avion și de-abia aștept să aterizăm. O să încerc să dorm câteva ore după ce ajung acasă. Sper să nu-mi întâlnesc părinții în scurtul drum de la ușă până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
vopsești rădăcinile. Arată groaznic. — Ieși naibii din camera mea, îi spun. Și încetează o dată în viața ta să mă mai insulți. De fapt, nu îi spun chiar așa. Nu, desigur că nu. Vedeți voi, deși din instinct îmi vine să țip la ea, sunt conștientă că încă mai locuiesc, fără să plătesc vreo chirie, în casa părinților mei. Astfel, deși mama are obiceiul să mă insulte destul de frecvent, nu îmi permit să o insult la rându-mi. Poate nu înțelegeți. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
urmă ușa care trebuie. Când mă întorc în bucătărie, Debbie vorbește la telefon, spunându-i cuiva să se ducă naibii. Mi se pare chiar amuzant, până când îmi dau seama că e telefonul meu. Apoi panica se instalează rapid. Ce faci? țip. —Nu-ți face griji, era doar o păcăleală, râde Debbie. Tipul spunea că e Adam Kirrane. Da, sigur. Ce glumeț. Cui i-ai mai povestit despre el, Katie? Sunt șocată. Nu-mi vine să cred că Adam a sunat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mult mai bine cu ea decât atunci când eram copii. Pe atunci nu era prea drăguță. Cu un an mai mare ca mine, credea că asta îi dă dreptul să-mi facă viața un iad și să-mi dea ordine. Și țipa la mine dacă încercam să socializez cu ea, spunând „Nu ai prieteni, nimeni nu te place“. O admiram acum mulți ani, pentru că era mult mai la modă și mai drăguță decât mine. Și cunoștea băieți și chestii de genul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]