11,260 matches
-
uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu comunică, ci pestiferează. În timp ce fură la cântar face bancuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei și creatorii mașinăriei s-au sinucis, știind că vor fi omorîți de către păstrătorii secretului acestor rituri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ultima expresie a evoluției animale, mamiferele. Că, pentru ca aceste materiale să ajungă pălărie, e nevoie de tehnologie - și o amintesc iute doar pe aceea a clasicei pălării de fetru care presupune confecționarea unui con, presat apoi pe calapod și sub abur de multe ori pentru a forma calota și borurile, plus pieptănări, ajustări, căptușiri... - nu e decât un pretext pentru a afla și alte conotații ale cuvântului; sau eufemisme, căci pălărie se cheamă și partea superioară, aceea care străbate solul, a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acvatice ori terestre, mesajele chimice, substanțele alelopatice care reglementează conviețuirea tuturor. Cară și energie, deși aceasta nu este „solubilă“. Aceasta pentru că apa e deosebit de „plastică“. În doar 100 de grade Își schimbă Înfățișarea, În trei stări de agregare - gheață, apă, abur - care, culmea, coexistă În așa-numitul punct triplu. Iar fiecare stare e specific Încărcată energetic. Și așa, acordându-se cu nivelul energetic al locului În care se află, apa preia energie, și tot acordându-se la un altul, sărac, o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu mecanică pe care Arhimede a dus-o la apogeu cu al său „dați-mi un punct de sprijin ca să răstrorn universul“, cu pârghii și scripeți evident. A continuat cu fizică, prin Heron care a putut Învârti prima turbină de abur doar evaporând - deci un proces fizic - apă. A uzat și de subtilitatea celei mai fine particule controlabilă eficient, prin electronică. Sătul și de asta, omul a căutat noutatea Într’o formă de existență a materiei mai complexă: bio - și nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aș asocia altui sistem de antiteze. Apa entropică, din pricina aceleiași avidități energetice, focul negentropic pentru disponibilitățile lui În acest sens. Și așa, cele două Elemente nu se Împacă de fel, distrugându-se reciproc. Doar că apa se va reconstitui din abur, nu și energia care se va disipa, degradând concentrarea-i punctiformă care e focul... Să fiu iertat, dar cam asta-mi pare și soarta bărbatului, care de altfel trăiește mai puțin decât femeia, diferența fiind poate folcloric consacratele zile fripte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav. Hreanul fiert în vin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel din această buruiană în caria dintelui bolnav. Hreanul fiert în vin, mămăliga nesărată, ceaiul făcut din scoarță de stejar amestecat cu piatră acră, zeama de cimbru, ceaiul de cucuruz de brad
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
axile, fie în inghinal, casă nu mai coacă. Dacă a apucat să coacă, atunci se unge cu ir. Șarpe în om. Șarpele se scoate din om, legându-l pe acesta cu capul în jos deasupra unui ceaun cu lapte clocotit. Aburii din ceaun pe care-i inhalează bolnavul fac șarpele să coboare din foalele acestuia și să coboare pe gură afară. Smintirea laptelui. Dacă rândunele în sbor trec pe sub burta vacii, laptele acesteia se smintește. Atunci, în diminețile următoare vaca se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
descurcat oarecum datorită celor câteva cuvinte nemțești deprinse pe la târgurile din Rădăuți sau Câmpulung), călătorind cu trenul până la Lemberg, apoi nu mai știu cu ce până la (se pare) Anvers. Acolo, s-a îmbarcat pe un vas "mixt" (cu pânze și aburi) și a traversat oceanul în aproape trei săptămâni, sub punte, într-un spațiu fără hublouri ce amintea de sinistrele traversări ale corăbiilor cu sclavi africani. Din momentul acostării la țărmul american, informațiile lipsesc. Am putea reconstitui oarecum adevărata epopee a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că am fost pasageri ai trenurilor mixte, adică, și de marfă, și de călători; în fiecare gărișoară mai de Doamne-ajută, locomotiva se apuca în tihnă de manevră, scoțând vagoane cu piatră, adăugând vagoane cu bușteni, cu o negrabă învăluită în abur de poveste. După care, tranca-tranca, hai la drum, până când mașina trebuia să-și potrivească tenderul sub ulucul adăpătoarei, iar fochistul turna în apa de alimentare sticluța cu dezincrustant, să nu prindă prea grabnic piatră țevile fierbătoare... Generația mea a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
același rang vocabula locomotivă, pentru ca secolul XX să considere emblematic atomul. Veacul nostru încă mai cugetă. Și tunul, și locomotiva, și atomul, sunt, într-un fel sau altul, întruchipări ale forței. Ce putere maiestuoasă exprimau și impuneau bătrânele locomotive cu abur, de la seriile de elită 142.000 și 231.000 ("Pacific") până la măruntele 375.000, "căprițele" 324.000 ale cursei Rădăuți-Botoșani, ori harnicele și modestele mașini din seria 140.200, capabile să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să ia munții în piept și să treacă fluierând Carpații! Locomotiva stephensoniană avea totul la vedere, așa că-i înțelegeai truda și efortul doar văzând opintirea pistonului în capul de cruce, ascultând geamătul bielelor cuplare, scrâșnetul bandajelor și strănutul spasmodic al aburului slobozit din cilindri. Suratele lor de astăzi, fie diesel, fie electrice, sunt niște impersonale cutii lustruite pe roți. Totu-i ascuns, nimic la față de cortină, iar perfecțiunea depersonalizează. Pur și simplu mi-e dor de mirosul fumului de cărbune, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doua, scândură la a treia...), chiar și de firicelul de zgură intrat în colțul ochiului mie-a dor. Ca și de tufele de alun ce plesneau ferestrele trenului la întâlnirea cu Ilvele... Zeul automobil a detronat mai întâi tracțiunea cu aburi, apoi, încet-încet, chiar trenul în sine, scoțându-l de pe șine și mutându-l, cu alt chip, pe șosea. Probabil c-ar trebui să-mi fie jenă, dar recunosc: mi-e dor de fluierul răgușit al locomotivei cu aburi, mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tracțiunea cu aburi, apoi, încet-încet, chiar trenul în sine, scoțându-l de pe șine și mutându-l, cu alt chip, pe șosea. Probabil c-ar trebui să-mi fie jenă, dar recunosc: mi-e dor de fluierul răgușit al locomotivei cu aburi, mi-e dor de glasul roților de tren. Uite-așa. Mi-e dor. C ând foști buni prieteni devin statui, încerci un sentiment ciudat și straniu: parcă n-ar fi vorba chiar de domniile lor! Bustul lui Nichita, pe Calea Victoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și uneori, când una dintre fetele de-atunci, consoarta mea, Veronica, colega Lenuței Baciu de la Sirețel, mă întreabă: Ascultă, măi omule, mâine-i sărbătoare, am mai mult timp liber: ce-ai pofti să mănânci? Mă uit la dânsa și, prin aburul anilor, care s-au dus, o revăd pe învățătoarea sfioasă, rușinoasă, de la Sirețel, și-i răspund zâmbind: Tare-aș mai vrea niște turtă dulce ca aceea făcută de mătușa Paraschiva de la Probota. LANȚUL În anul al doilea de facultate, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai frig decât afară În depozitul ăsta de fiare, iar Andrei al meu nici nu se deranjează să facă focul. Podeaua de ciment din jurul godinului e plină de cenușă și resturi de coceni de porumb, dar din respirațiile noastre ies aburi. Aicea dormi? Îl Întreb. — Cum să dorm În frigăraia asta? Scutură din fața blonzie, umflată de somn, brr... Sfinte Dumnezeule, aicea lucrez. Dorm În casă, Relule, o cameră-i dormitor, ai să vezi. Cealaltă-i birou’ lu’ moș Victor și aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lăsând să se vadă șortul negru prin gaura căscată a prohabului. Da’ fă-te comod, prietene. Stai o secundă. Iese, se Întoarce numaidecât cu un ibric pe care-l pune pe godin, privirile ni se limpezesc În aroma tare a aburului de cafea și, după ce aduce două căni de undeva din spatele colacilor de fier, deja Îl văd mai bine și mă vede și el mai bine. Credeam că-s singur pe-aicea, sfinte Dumnezeule! — Te-a tras curentul, Îi spun. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce mare de granit În stomac, care mă ținea locului să nu sar pe umerii părințelului, să-i Încalec și să-i călăresc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și laolaltă cu ei și pe văru' Laur. Și uite-l și p-ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor, vere, să nu-i opărești. E gata, vere. Laur amușină peste cratiță, inhalând mireasma aburului cu ochii Închiși. E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea. Privirea lui dă roată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe mine canadiana lui Hansi. Aș fi vrut să fug, să fug iarăși. Atunci am văzut la fereasctră ninsoarea din ce În ce mai deasă, cernându-se În Întuneric, estompând zgomotul Împușcăturilor ce se auzeau tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe pământul satului lor... Cheferistul cu chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din mulțime cu ochii țintă la vagonul pe care scria, mare, cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal la cruce...”, după el luându-se și alții, și alții
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au unit cu ei glasurile într-unul singur... în două cu lacrimi... „De-ar fi Moldova în...”. Dar, nu se mai auzi nimic, că locomotiva pufăind aruncă încă un nor imens de aburi, înecând pentru câteva clipe gara cu toată mulțimea. Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]