9,516 matches
-
-ntregul gardian, gardian din cap până în picioare, și bănuiesc că e gardian până în inimă, Tată, te rog, nu poți vorbi așa de bărbatul fiicei tale, Ai dreptate, iartă-mă, astăzi n-ar trebui să fie o zi de reproșuri și acuzații, Astăzi, de ce, Am fost la cimitir, am dat un urcior unei vecine și avem un câine afară, evenimente toate de mare însemnătate, Ce poveste mai e și asta cu urciorul, I-a rămas toarta în mână și s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dacă l-aș întâlni acum, i-aș cere iertare...” Și, cufundat în amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu care se încărcase, ci și posibilitatea, pierdută pentru totdeauna, de a le mai săvârși; tinerețea însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clubului, scrisă de membri pentru membri. Într-un număr din 1891, un judecător scrie, În deplină candoare, că este dispus să-i ajute pe membrii care ar putea ajunge la el În tribunal acuzați fiind de orice fel de crimă, acuzație pentru care recomandă „un sejur prelungit În Orient“. Cu toate acestea, „Înstrăinarea afecțiunii unei amante“ era o ofensă de neimaginat și una care se cerea rezolvată cu ajutorul pistolului. Duelul este des menționat În jurnal, uneori pe față, uneori criptic. „ Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se așeză la capul patului - patul lui, își dădu seama, șocată. — Nu știu sigur. Pari foarte priceput în domeniu. — Am ani de antrenament. Era atât de bine dispus, încât îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat. Asta era exact ce gândise despre el. Până acum. Dovedind un simț infailibil de coordonare, Fran își dădu seama că trebuia să se ocupe de o problemă mai importantă chiar decât părerea ei greșită despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack extinsese din plin și spațiul alocat anunțurilor, caz în care Fair Exchange ar fi rămas fără obiectul muncii, însă, slavă Domnului, nu o făcuse. Ideea cea mai inspirată se afla pe prima pagină. Free News se apăra de eventualele acuzații că ar fi un ziar ieftin, de scandal, inițiind propria sa cruciadă. Rezervele de sânge de la spitalul din Woodbury, se dezvăluia în ziar, scăzuseră dramatic și, într-un titlu scris cu litere enorme, care îți sărea imediat în ochi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu stârni nici urmă din dezaprobarea înverșunată la care se așteptase, nici acuzații că s-ar fi comportat egoist, că nu se gândise la reputația părinților ei pe plan local, nici teama de bârfele care aveau să se audă la bridge. Bănuiesc că ai avut motivele tale. — Mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a prins furând carne de porc de la bucătărie. În loc să mă ducă la izolare, mi-a cerut s-o împart cu el. Când unul din colegii mei de celulă au comis o infracțiune, l-am rugat să intervină ca să renunțe la acuzație. Un alt gardian mi-a spus că dorea postul lui Relu și plănuia să determine mutarea lui. L-am prevenit pe Relu că postul îi era în pericol. „Nu voi uita niciodată, mi-a mulțumit el. M-ai salvat.“ 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
firul literar-artistic întrerupt odată cu experiența din 1915. Apropierea tînărului Vinea de cercurile socialiste, față de Vasile Demetrius și, mai ales, N.D. Cocea (lîngă care își va face ucenicia publicistică), va „prezida” apariția Chemării. Referitor la paternitatea numelui revistei și la o acuzație de plagiat din Tribuna referitoare la acesta, Cronica lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări apărute în Tribuna a unui domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a dezlipit de învechitul tipic al simbolismului tineretul din Franța, Germania, Elveția și America. Orice tînără revistă din aceste țări e o mărturie a neînsemnatei isprăvi puse la cale aci, înainte de război, și care izbăvește pe moderniștii români de acuzația «importului»” („Modernism și tradiție“, în Cuvîntul liber, seria II, an I, nr. 1, 26 ianuarie 1924). O atare poziție încerca să dea o replică tradiționaliștilor, pentru care modernismul era un fenomen de import, inaderent la spiritul locului. Pentru Vinea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
printre soldații de pe vapoarele care se întorceau. Doi ani mai târziu, când am intrat la facultate, am aflat, în sfârșit, ce i se întâmplase. Endō scuipă în șanț, apoi se șterse la gură cu batista albă. — A fost arestat sub acuzația de a fi comis crime de război. Se spunea că ar fi ucis niște băștinași din insulă. — I-a omorât? — Nu. De când îl întâlnise Gaston, Endō avea pentru prima oară ceva sfâșietor în glas. — Nu. A fost o acuzație falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sub acuzația de a fi comis crime de război. Se spunea că ar fi ucis niște băștinași din insulă. — I-a omorât? — Nu. De când îl întâlnise Gaston, Endō avea pentru prima oară ceva sfâșietor în glas. — Nu. A fost o acuzație falsă. Îmi spunea în scrisori că nu are nici o vină. Mă tot ruga să cred, cel puțin eu, în nevinovăția lui. Endō, care era încă student pe vremea aceea, nu a fost în stare să găsească o modalitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
are nici o vină. Mă tot ruga să cred, cel puțin eu, în nevinovăția lui. Endō, care era încă student pe vremea aceea, nu a fost în stare să găsească o modalitate de a-și ajuta fratele. Acesta îi scrisese că acuzația era falsă, dar avea motivele lui să nu-i dezvăluie detaliile. Dacă tribunalul militar era de partea dreptății, puțin probabil să condamne un nevinovat... Așa voia să creadă Endō, care era încă tânăr. Și totuși... Pe măsură ce trecea timpul, Endō distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
divulge secretul, Kanai a ordonat să fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu eu. Kanai m-a pus. — Bine, bine. Care mlaștină? — Mlaștina Mare. Kobayashi a mărturisit totul, bâlbâindu-se. În iulie 1944, cu un an înainte de terminarea războiului, Kobayashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că oamenii nu trebuie să meargă la culcare certați. Numai de-ar fi totul atît de simplu. Atunci cînd ne certăm, mereu ne culcăm fără să ne Împăcăm, iar cînd ne trezim, avem parte de aceleași tăceri, aceleași resentimente, aceleași acuzații. În dimineața asta, mă prefac că dorm. Nu vreau să fiu nevoită să mă uit la Dan, să vorbesc cu el, să fiu În preajma lui, așa că stau Întinsă În pat, ascultînd cum se ridică și pleacă din cameră. Am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clar, pentru că firește că nu eram cîtuși de puțin o familie fericită. Tom nu avea să crescă În familia pe care am visat dintotdeauna să o asigur copilului meu, În condițiile În care casa noastră răsuna mereu de certuri și acuzații și tăceri. Ne e mult mai bine singuri. Astfel, putem umple casa asta doar cu prieteni, dragoste și veselie. De noaptea trecută Încoace, acum e prima dată cînd Încep să Întrezăresc o lumină la capătul tunelului ăstuia. Poate ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scripturile și-i plăcea să se răfuiască cu preoții, crezându-se un subtil teolog. Unul dintre aceștia, mitropolitul Teodor Askidas, l-a îndemnat să scrie o lucrare care ar fi trebuit să stingă disputele. În ea, Iustinian a pus sub acuzație trei lucrări scrise de trei teologi care au trăit cu un veac mai înainte și care au fost considerați de el vinovați pentru necontenitul șir de diatribe. De aici și numele de „cele Trei Capitole“. Așadar, fără să-l consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
barocă, probabil spaniolă. Șeful nu-i făcu semn să se așeze, dar Emma luă loc, căci nu se poate să vorbești cu un superior stând În picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie recunoscut, ci un polițist fanatic și sufocant care, de fapt, nu avea s-o ajute să devină ceea ce visa ea să fie, ba chiar avea s-o Împiedice. Și toate Întrebările acelea vulgare, bănuielile murdare, supravegherea asiduă și aspră, acuzațiile chinuitoare de infidelitate și trădare, care la Început o răneau, dar o și măguleau, sfârșiră prin a o copleși. În acea vară, solistul plecă Într-un turneu. Avea nevoie de o coristă pentru refrenele create invariabil pe repetarea cuvântului iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i nimic greșit,/ nimic, nimic. — Trebuie să faceți ceva imediat, spuse Emma neliniștită. Are trei Încărcătoare pline În dulap. Și-a ieșit din minți, e periculos. Nimic, nimic. Vom deschide o anchetă, Îi spuse amabil sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
S-a gândit că sora ei ținuse secretul pentru că era vorba despre o conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi venit după mine Iuda sau Ruben. Hamor nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu acel fiu al lui Iacob, cel certăreț care îl acuzase că-i înșelase familia. De ce s-ar fi supus regele încă unui rând de acuzații din partea acelui băiat de cioban veșnic nemulțumit? Dacă ar fi fost Ruben în locul lui, Hamor l-ar fi primit cu drag, l-ar fi invitat la masă și l-ar fi găzduit peste noapte. Cu adevărat, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a murit în agonie, dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acea hîrtie În alb. - Prin „necesar“ ce Înțelegi de fapt? Întrebă Christian cu o voce primejdios de blîndă. În caz că ai uitat cumva, trebuie să plecăm În Anglia la sfîrșitul săptămînii. Și, spre deosebire de căsătorie, cursa transatlantică nu poate fi amînată! Dacă acuzația care se ghicea Îndărătul vorbelor lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]