10,749 matches
-
toate acestea. În Petroșani, în România, se află un copil. Genial. Și-a pierdut ambii părinți. Are o pianină. Și a făcut minuni, din ea. A luat premii după premii. Naționale. Internaționale. Își dorește ceva. Să învețe limba rusă. Pentru că admiră compozitorii ei. Pe care vrea să îi cânte. Limba lor a ieșit, și iese, și prin sunete. Din străfunzimea înțelepciunii și rădăcinii comune, a tuturor limbilor. Copilul își dorește să urmeze Conservatorul din Moscova. Și mie mi-ar fi plăcut
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
Coborând la cascadă, lași în urmă al doilea cazinou, auzi tot mai tare tumultul apei în cădere, vezi curcubeul ca în miezul verii la noi, numai că aici se repetă la nesfârșit, mulțime de oameni de toate vârstele și culorile admirând frumusețea peisajului. Însă, sub pragul acela peste care sare apa din Lacul Erie - după care își continuă drumul sub denumirea de Fluviul Niagara până ce se lărgește din nou și ia forma și denumirea de Lacul Ontario - este construit un tunel
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
ceea ce s-a și realizat prin cooperarea dintre cei doi vecini. Până când apele destul de repezi se pierd în Lacul Ontario , unde par că se liniștesc, vizitatorul este pus într-o mare încurcătură, pentru că nu știe ce să privească mai întâi. Admirând malul american, nu se poate abține să privească plantațiile de vii și de pomi fructiferi, perfect aliniați, care înconjoară vile absolut superbe al căror alb imaculat contrastează cu verdele închis, pe alocuri devenit ruginiu, de pe malul canadian. Se ajunge în
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
Stanca, cu scenografia Olgăi Muțiu. Primele reprezentații au fost la Tălmaciu, și alte comune din jurul orașului. Au urmat apoi vreo 10 reprezentații la Sibiu, cu un succes enorm. Apoi alte spectacole. -A.S.: Pe scenă vă adoram. De aceea, vă admiram de câte ori se întâmpla să vă vedem pe stradă. Dar cine nu era încântat să vă vadă? Foarte curând, ați devenit o primadonă pentru sibienii acelui timp. Erați elegantă. Aveați o siluetă impecabilă și un păr negru care se revărsa pe
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
imagini cu ea superb de tânără, dansând cu partenerul din acel spectacol în poziții ușor senzuale, ținuta ei vestimentară subliniind linia unui corp ideal.) -A.S.: Privindu-vă, îmi dau seama că așa erați pe când noi, elevele de liceu, vă admiram, pline de visuri, căci erați o întruchipare a frumuseții aduse la cote absolute. Suplă, înaltă, cu o înfățișare caldă și cu părul acela revărsat, care vă sublinia misterul, erați o întruchipare a ceea ce înțelegea Goethe afirmând că “etern-femininul te-nalță
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
Anume că asemenea mărturisiri sunt prea intime ca să fie date publicului larg. Repet acum și aici concluzia mea de atunci, anume că dumneavoastră vă privați în felul acesta de o dreaptă mulțumire, cea de a vedea că cititorii vă vor admira nu doar ca actriță, ci și ca muza nedetronată a celui mai înflăcărat și inteligent trubadur al întregii noastre literaturi. Poate că Ion Vartic, colegul meu, care a publicat în revista “Apostrof” , Cluj, an XXIII, nr.12 (271), 2012 o
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
nume purtat cu grație de un om frumos.“ Pe Aurel Stroe l-a urmărit urcând treaptă cu treaptă întreaga scară a profesiei de muzician, iar Andrei Pleșu era tânărul special, remarcat de Amalia Pavel, colega lui de institut, și apoi admirat de fiica ei tocmai pentru că așteptarea mamei a fost absolut îndreptățită. Exact în anii când Amalia Pavel îl vedea pe tânărul Pleșu ca un istoric de artă cu totul special, el venea la Păltiniș, împreună cu Gabriel Liiceanu și cu Victor
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
spune soția lui despre el, face parte din farmecul interviurilor din care aflăm amănunte din viața marilor artiști. Eu însă l-am urmărit mai mult pe Iosif Sava. Era fericit că poate împărtăși publicului admirația lui personală pentru Celibidache. Am admirat generozitatea și delicatețea cu care punea întrebări și aștepta răspunsurile. Am văzut în el modestia și umilința omului care se consideră obișnuit în fața geniului Celibidache.” Veronica Pavel Lerner are puterea de-a se transpune complet în lumea ficțională la care
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
în revista „România Literară” și prietenia lor continua până în present. Legătura cu mama rămasă în țară înlesnește și cunoașterea altor redactori de marcă, așa ca Adriana Bittel, căreia îi va închina un alt capitol de evocare. Pe Ana Blandiana o admiră pentru textele publicate în revista “Contemporanul” la rubrica “Antijurnal” și nu ezită să o invite la o întâlnire în Cișmigiu spre a-i mărturisi admirația. Ce încântare ar fi trăit Veronica să o asculte după 1962 în seminariile de la Facultatea
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
se ilustrează de asemenea, din proximitatea unui atu care nu este eminamente al nostru, decât în condiții extreme. În capitolul al doilea, se descrie o călătorie către viitor, ca fugă de un prezent al așteptării. Diodor, primul personaj al romanului, admiră în ascuns, femeia Elizar. Puntea unde se petrece întâlnirea lor, pare un simbol al ieșirii flirtului la suprafață, iar corabia în ansamblu semnifică măreția și mobilitatea iluziei. În Garderobierul, câtă vreme personajele se mențin în tatonare, atât va dura și
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
ne continuăm drumul, după obișnuitul comentariu: ce oameni, dom’ne, să omoare calul sub greutatea cărutei! Ajungem la mănăstire, vizităm biserica, aprindem lumânări, lăsăm un dar, o îndemn pe fetița mea să citească inscripțiile cu pilde și sfaturi de pe ziduri, admirăm împrejurimile, și, chiar în fața mănăstirii, o albină, sau viespe, mi se încurcă în păr, mă înțeapă, și de-abia, de-abia, scap de ea. Țeasta mi se umflă. Mă mănâncă. Mă scarpin. O întrebare mă încearcă: cum se face, Doamne
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
în text de cele șapte planete pe care le vizitează prințul: planetă regelui echivalent al dorinței de putere, îl uimește: „Ciudați mai sunt oamnenii mari ! își spuse micul prinț continuându-și călătoria”. Din perspectiva prințului, regele ar fi putut să admire chiar două sute de apusuri de soare într-o singură zi. Planetă vanitosului reprezintă mirajul gloriei : „Vanitosul nu-l auzi. Vanitoșii nu aud niciodată decât laudele. ” Pe planetă bețivului , simbol al degradării fizice , de definește viciul : „-Și de ce bei ? îl ceartă
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
Ministerul Culturii, cu o selecție din cele mai noi titluri pentru copii. Fie că este vorba de benzi desenate, poezii sau povești pentru copii de toate vârstele, cărți de colorat sau seria O inimă de Broscuță, toate cărțile pot fi admirate la standul Ministerului Culturii. Marți, 5 aprilie, începând cu ora 11:00, va avea loc prezentarea cărții Sarinne & Elenore and their splendid first adventure, o minunată poveste în versuri a unei mari prietenii. La eveniment vor participa Adina Chirica, Anda
Târgul Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna () [Corola-blog/BlogPost/339367_a_340696]
-
mărturisește și în “Romanul epistolar” al corespondenței sale cu Ion Negoițescu, prieten nedezmințit de idei, Radu Stanca vedea în Sibiu “o amplă scenă de teatru cu actorii Timpul, Frumusețea, Viața și Moartea”. Figură exotică, misterioasă și mereu inspirată, Radu Stanca admiră în orașul-burg clădirile cu “ochii” obsedanți ai acoperișurilor, stradelele și turnurile medievale. Clopotele bisericilor, aerul misterios al piațetelor, prin care sufletul său rătăcește, apar transfigurate artistic în imaginile trubadurului, ale cavalerului galant și tragic totodată. Autoarea însăși îl identifică pe
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai de suprafață. Încă și acum mai descopăr valori ale tatălui meu și n-am încetat să-mi admir tatal. Nu multe persoane au reușit pe vremea aceea să treacă prin efort propriu dintr-o categorie socială, într-o altă categorie cu mai multe beneficii pentru viața sa și a familiei. Fiu de țăran de la talpa țării, cu mult
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
astfel, Spirea I. Buică a devenit un om cu un alt statut, cu o altă ținută, cu un alt nivel de civilizație. Curând, tata a început să se impună ca un om de mare prestanță, sătenii au început să îl admire, să-l prețuiască și în multe privințe să îl ia model. În câtva ani, tata a devenit domnul Spirea Buică, cunoscut și admirat și în comunele învecinate. Astăzi, când mă duc în Tigăneștiul natal, încă aud spunând cu admirație nereținută
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
din Iași , ajungea la Veronica Micle , prin soțul ei care era rectorul Universității. Miron Pompiliu, secretarul Universității, îl ținea la curent cu Veronica, fiind și confidentul ei. De multe ori în vizită venea cu el și Mihai Eminescu, care o admira pe frumoasa soție, discutau, schimbau păreri despre poezii, și, când avea ocazia de a rămâne singur cu ea, îi fura și câte un sărut. Perpessicius numește acestă perioadă, epoca veroniană, când poetul scrie cele mai frumoase poezii de dragoste, închinate
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
acest rol - într-o piesă de atitudine politică și cu combustie istorică și cu trasee apropiate de destinul lumii noastre moderne - nu primisem și nu speram să primesc. Marea bucurie a fost întâlnirea cu Radu Penciulescu, regizorul pe care îl admirăm, pedagog extraordinar care mi-a încredințat partitura lui Riccardo Fontana. Profesorul Penciulescu mă cunoștea din Institut, unde eram student și jucam Hamlet. Mă știa, nu m-a luat ca din oală. Pentru mine a contat enorm acest spectacol excepțional, plin
Aniversare Radu Penciulescu VICARUL la TVR2, luni 25 mai, ora 19:10 () [Corola-blog/BlogPost/339392_a_340721]
-
întâi câte ceva despre propria minte și, când o vei face, vei ști destule despre orice minte, pentru că toate funcționează exact la fel. - Dacă vrei să ai un caracter puternic, înconjoară-te de imaginile marilor bărbați și femei pe care îi admiri, atârnă pe pereții camerei motouri și cugetări pozitive, pune la-ndemână, pe noptieră, cărțile autorului tău favorit, subliniind pasajele care trezesc în tine cele mai nobile gânduri, umple-ți mintea cu cele mai îndrăznețe, mai impresionante și mai înălțătoare idei
Napoleon Hill – Calea spre succes. Culegere, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339388_a_340717]
-
îți dorești se obține prin munca etc. În al doilea rând, când un tanar se raportează doar la un model, acest lucru îi poate dăuna, deoarece își poate pierde identitatea. Un astfel de exemplu este reprezentat de fetițele ce o admiră pe Hannah Montană sau pe Violetta. Nu este un lucru rău să admiri pe cineva, însă de multe ori această admirație atinge anumite extreme, aceste fetițe renunțând la identitatea proprie și adoptand-o pe cea a personajului admirat. În concluzie
Eseu argumentativ. Adina Vața: Despre importanta alegerii unui model in viata () [Corola-blog/BlogPost/339437_a_340766]
-
tanar se raportează doar la un model, acest lucru îi poate dăuna, deoarece își poate pierde identitatea. Un astfel de exemplu este reprezentat de fetițele ce o admiră pe Hannah Montană sau pe Violetta. Nu este un lucru rău să admiri pe cineva, însă de multe ori această admirație atinge anumite extreme, aceste fetițe renunțând la identitatea proprie și adoptand-o pe cea a personajului admirat. În concluzie, este important să ne alegem modele în viață, dacă acestea reprezintă exemple pozitive
Eseu argumentativ. Adina Vața: Despre importanta alegerii unui model in viata () [Corola-blog/BlogPost/339437_a_340766]
-
cu spirit ludic spectatoare, cum este poetul, o prietenie rece, interpretabilă, clarificată de atitudinea dezinteresată a fetei care nu sondează sub nicio formă planul din spate-i și nici nu știe ceva despre bărbatul care o privește: „Încerc / Să-l admir / Pe acest domn / (...) / Acoperind în trecere / Întreaga fațadă a hotelului Moscova. // Ah, / Era să uit: Cu o fată sălbatică / Sub braț, / Ca un ziar necitit / Al opoziției” (Din întâmplare). Aproape de „clipocitul verde al apei”, pe malul Savei, poetul, urmărit de
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
Publius Ovidius Naso -un Petrarca al Antichității Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil și a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
cunoaște castitatea. Iată o elegie : E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]