6,618 matches
-
Îi dădură voie imediat să meargă acolo, iar el mulțumi, gândindu-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând ușor masa cu un deget, că trebuiau să șteargă praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, dar nimeni nu-și aduse aminte de asta. Se gândi că autobiografia lui Augustus începea ca o întâlnire: „La vârsta de nouăsprezece ani...“ Iar noaptea, în liniștea de pe insulă, se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el desena în barcă, iar Zaleucos îi ținea călimara cu cerneală. — Îți amintești de templul pe care Marcus Antonius și Cleopatra n-au reușit să-l termine? Luă calamusul. — Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oameni puteau fi necesari. De aceea îi zâmbi lui Saturninus și declară: — Sufletul tău e nobil. E un lucru rar în ziua de azi... Puțin mai încolo, Împăratul râdea cu râsul lui tânăr. Zilele grele și pline de primejdii ale adolescenței îl transformaseră într-un solitar cu scurte momente de socializare. Persecuțiile și spionii îi creaseră o mare capacitate de disimulare și de îndurare a vicisitudinilor. Nevoia lui de afecțiune nu depășea pragul neîncrederii și, prin urmare, se limita la gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi lipsește ceva, nu În sens concret, ci În sens mai Înalt, spiritual, ca să folosesc un termen foarte pretențios. Îmi amintesc ce stare Îngrozitoare am traversat În adolescență, când, așa, din Întâmplare, am descoperit brusc că se poate muri; adică, la un moment dat, Într-o zi oarecare, poți să nu mai fii. Am fost complet răscolit. De ce am fost aruncat În existență, mă războiam eu cu Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
visez că visez; alteori, mergi să bei apă cu mâna la ochii Închiși, ca să poți continua să visezi că visezi că visezi că visezi despre ceea ce visezi. (noaptea) Vocea naratorului Se scufundă tot mai des În meandrele copilăriei și ale adolescenței pentru că ar vrea să refacă acel timp concret, acea vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
constat, În diferite prilejuri, că Îmi lipseau unele reacții elementare de apărare la solicitările existenței; că de multe ori rămâneam refuzat și nu știam sau nu voiam să iau act de acele minime precauții, pentru a preîntâmpina pericolele comune ale adolescenței; eu rămâneam mereu descoperit, mi se părea că anumite gesturi sau anumite cuvinte nu mai erau necesare și atunci eram sancționat de hazard fără să Înțeleg de ce. Nedumerirea mea nu avea justificare decât raportată la faptul că eu trăiam concomitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceilalți În rolurile principale, pe care noi le jucam involuntar În fiecare zi. Situația aceasta insuportabilă mă ținea Încordat, dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce sunt În pat cu A., simt că ceva mă răpește din prezent și mă trage către imaginile pure din adolescență. Eu nici nu știu ceea ce fac În acest moment, mi se pare că nici nu mă aflu cu adevărat aici, ci că trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce se agita turbionar În jurul lui E. când eram la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot să-mi imaginez ce face În acel moment, cum este Îmbrăcată, ce mănâncă sau ce citește, nu o imaginam niciodată dormind; mai precis, ea nici nu putea să doarmă ca oricine, somnul fiind pentru mine În acea fază a adolescenței o zonă Înspăimântătoare, spre care nu Îndrăzneam să arunc nici un fel de sonde) senzațiile ce se iscau În mine când o vedeam la biserică; probabil că se iscau și În ea, poate că era Întârziată În sentimente, poate că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când o vedeam la biserică; probabil că se iscau și În ea, poate că era Întârziată În sentimente, poate că avusese un eșec sentimental În viața ei tânără și acum se retrăsese În acest spațiu securizant, pe care numai puritatea adolescenței Îl conservă În individ, puritate pe care voia să și-o recapete chiar prin această acceptare a jocului cu mine, joc ce, În cazul meu, putea să fie nimicitor. Dacă aș fi simțit-o rece, distantă, dacă mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca din Întâmplare, alunecam și cădeam peste ea și acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nările lacome, să-i surprind parfumul intim, s-o echivalez astfel ca pradă erotică; În tramvai, În autobuz, Într-o aglomerație Întâmplătoare, deodată, simt dâra senzuală, o atracție ce nu-mi mai vine din atingerea corpului, cum se petrecea În adolescență; fac tot ce este posibil să prind o poziție avantajoasă, atât cât Îmi permit bunele maniere, mă Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Orice aș face, orice aș spune, totul e fals. Eu nu o iubesc decât pe E. Eu nu visez decât la ea. De ce să mă mint? În acest jurnal, observ că, orice aș face, mă reîntorc către acel timp al adolescenței pure și-l rememorez pentru că o caut pe ea; o doresc numai pe ea. Doar ea are dreptul să mă iubească. (azi) Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine... Izbucnire... Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comun, străină, greu de reperat În realitate (de fapt, era venită de undeva, era o alogenă; prin Însăși proveniența necunoscută, ea se Înscria Într-o descendență fictivă, ce captiva imaginația noastră: nu ne Îndrăgostim de o fată, mai ales În adolescență, despre care știm totul), mersul ei țeapăn, rigid; un mers afectat de contesă, ce se știa privită din orice unghi și de către orice băiat, trezea În noi o reacție bizară de respect, pe care n-o aveam În comportamentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
această cameră, mă strădui să refac acele senzații trăite de mine numai atunci: doar ele au importanță; sunt Îndrăgostit de o ficțiune a mea, creată de imaginația adolescentului Însetat de puritate, mă interesează modul de a fi al meu din adolescență, aș vrea să-l prelungesc și acum; este unicul În care mă recunosc cu adevărat: chiar dacă o descriu, ea nu era decât gest, privire și cuvânt; În rest, erau auxilii, deși un val de căldură m-a Înecat brusc, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu momentul de vârf al biografiei scriitoricești („Nel mezzo del camin di nostra vita“). De aici se Întoarce el În trecut, asupra anilor de adolescență și studenție, anii formației spirituale. Intenția e de a sonda În adâncime dacă a rămas sau nu mereu identic cu sine. Răspunsul nu putea fi decât afirmativ. N-am folosit Întâmplător mai Înainte versul lui Dante. Sugestia am găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
S. Kierkegaard: Înalt entropice, cele două personaje traversează o dialectică a stărilor paradoxale ale conștiinței, alternativele unui existențialism de sorginte expresionistă, ce aspiră la depășirea condiției medii. Tehnica mise-en-abîme aglutinează, În jurnale, o substanță epică eterogenă: impresii din copilărie și adolescență, descrieri de locuri (Slatina, București), portrete (evocarea, de un crud lirism, a lui T. Vianu, M. Preda, G. Călinescu, a unor colegi și profesori), impresii de lectură și alte contacte culturale ce ar putea face obiectul unor studii de specialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe măsura Înzestrării lor „excepționale“. Despre amândoi aflăm tot felul de lucruri, pe mai multe filiere: opinii ale unuia despre celălalt și - firește - despre ei Înșiși, deopotrivă În planul prezentului lor studențesc (la filologie) și În cele ale copilăriei și adolescenței trecute. M. (Martin) notează de multe ori pasaje memorialistice, În timp ce din jurnalul lui A. (Aurora Barnea, numită de toată lumea Aura), Între Începutul și sfârșitul datând din perioada studenției, sunt transcrise Însemnările anilor de liceu. Încă de la 14 ani (În 1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ști însă Houdini era și un magician excelent, care practica iluzionismul, făcând să dispară asistenți și elefanți, și magia de salon sau prestidigitația. Malerick fusese foarte influențat pe parcursul carierei sale de Houdini; de altfel, când și-a început reprezentațiile în adolescență, numele său de scenă era Micul Houdini. Particula „erick” din actualul său nume era un omagiu adus vieții sale de dinainte de incendiu, dar și un omagiu adus lui Houdini, al cărui nume real era Ehrich Weisz. În ceea ce privește prefixul „Mal”, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doar pentru a face bani cu care să-și ajute familia foarte săracă, lucru pe care chiar îl făcuse, Malerick nu avea să-și mai vadă părinții niciodată. - Hei, cum merge? O voce răgușită de femeie îl trezi din rememorarea adolescenței sale, apropiindu-se de el în barul din Upper West Side în care încă se afla. Vreo obișnuită de-a locului, își spuse el. Aflată în jurul vârstei de 50 de ani și încercând fără succes iluzia de a părea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și, sperăm, ultima — să se reunească la reședința din Rio de Janeiro în cele două săptămâni din preajma Crăciunului. Cu maică-sa s-a dovedit a fi exact pe dos. Deși doamna de Souza fusese flexibilă și îngăduitoare cu Adriana în adolescență și cu toate experimentările acesteia în materie de sex și droguri, nu mai avea aceeași atitudine tolerantă față de fetele nemăritate de douăzeci și nouă de ani — mai ales față de cele a căror predilecție pentru sex și droguri nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te doare capul) — toate acestea erau esența vieții. Să fie condusă, firește, atunci când trebuie: ca o tânără lipsită de griji și nu după ce ți-ai găsit și ți-ai luat un bărbat ca lumea. Călătorise, fusese model și chefuise toată adolescența — o adevărată Gisele a generației ei, spuneau încă oamenii despre ea. Dar Camilla de Souza o avertizase întotdeauna pe Adriana că bărbații sunt (doar) un strop mai puțin flușturatici decât par. Când avea douăzeci și trei de ani, își asigurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]