6,798 matches
-
întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el. Ozenfat era la cîțiva pași, studiind o vioară. — Uite! strigă el, coarda do a pocnit. Și totuși, unii susțin că un Stradivarius n-are suflet. — Nu sînt expert în salamandre, dar vibrația aceea mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
superioară. Holul era ca un acvariu, luminat oblic de luminatoarele din acoperiș. Pe un perete de la un capăt, era o placă din marmură cu un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise: Tatăl meu era în branșa celor care confecționau rame. Se ocupa de tot pe vremea aia, sculpta lemnul, îl poleia, chiar atîrna tabloul uneori. Unele din tablourile lui sînt și azi în galeriile de artă. îl ajutam să le agațe uneori. Atîrnarea unui tablou e o artă în sine. Ce voiam să-ți povestesc e că atîrnam picturile într-o casă din Menteith Row, din zona parcului. Acum e o mahala, dar odată acolo locuiau cei mai bogați oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd adînc, se repezi, se agăță de două țepușe, se trase în sus și sări pe terenul de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar familia mîncă în tăcere. în forul lui interior, Thaw era foarte vesel, dar își ascunse sentimentul pentru că ceilalți nu puteau participa. După aceea, reîncepu tabloul și-l termină în trei zile. îl duse la școala de artă și-l agăță în sala de ședințe, unde rătăci printre ceilalți studenți duși pe gînduri sau care vorbeau ca niște flașnete. Era sătul de el acum, părea supralicitat și plicticos, dar încă se aștepta să eclipseze lucrările celorlalți și se deprimă văzînd alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nimeni nu aștepta mai mult de cincisprezece minute. Cînd nu mai putu pretinde că June o să vină, se duse spre casă simțindu-se îngrozitor de insultat. A doua zi, McAlpin intră repede în clasă, cu o carte nouă în mînă. își agăță umbrela bine înfășurată de un calorifer, puse haina și servieta pe un piedestal și se îndreptă vioi spre Thaw. — Ia ascultă! și citi primul paragraf din Oblomov. Thaw îl ascultă jenat și apoi zise: „Foarte bun“, după care se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
invitat, pe Judy și pe mine, la petrecerile lor. Am vrut să te invit, dar... ăăă, nu s-a putut, pur și simplu. Credeam că n-o să te superi pentru că trebuia să te întîlnești cu fata aia pe care ai agățat-o. Cum a fost? CAPITOLUL 23. întîlniri într-o seară, Thaw cobora spre Sauchiehall Street cînd aerul era învăluitor și felinarele nu se aprinseseră încă. Dincolo de acoperișurile dinspre apus se întindea un loc galben de cer atît de minunat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau pe înălțimi, dar în goana lor înspăimîntată nu exista nici urmă de brutalitate: mamele agățate de copii, tații ocrotind familie, iar în spațiile deschise, figurile solitare arătau spre ușile din coastele dealurilor. Pentru a desena mulțimea cum trebuie, făcu schimbări mari în peisaj, și toate erau aproape gata, cînd mai apăru o problemă. în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîntul, panta și instinctul lui îi fac drumul mai ușor. Promontoriul se termină într-o serie de stînci mărunte, despărțite de buruieni și pietre prăvălite. La început, coborîrea e ușoară, apoi ajunge la stînci mai abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fiecare părticică a mea era susținută. încă mai simt chinurile nașterii, dar n-au fost dureroase, păreau explozii intermitente de muzică. Am simțit cum fetița s-a eliberat și a plutit pînă a ajuns la sînul meu și s-a agățat de el. Nu, probabil că s-a dus jos, pentru că am ieșit cu capul înainte. Am simțit tot felul de mizerii ieșind din mine și dispărînd în întuneric. întunecimea aceea mă îndrăgea. Doar în momentul în care a revenit lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima să se înfioare și ochii să i se umezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă. Lemnăria dintre plafon și grinzile podelei era acoperită de un tapet cu model de nu-mă-uita, iar pe unul din cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate și călcate. — Mic, dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult loc de cap, dar nimeni nu ne va deranja. Sugerez ca Rima să se vîre în pat îo să găsească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era o oglindă, iar un dulăpior cu o ușă din oglindă era agățat de peretele opus. Deplasînd ușa, reuși să se vadă în profil. Jack îi răsese barba și-i potrivise mustața. Părul lui cărunt, dat de pe frunte, se aduna stufos în spatele urechilor, creînd imaginea impresionantă a unui om de stat. își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un obiect pare strălucitor, din alta, întunecat. Crezi că ai decoperit adevărul cînd înlocuiești priveliștea veselă cu opusul ei, dar adevărata profunzime combină toate perspectivele, și pe cele vesele și pe cele întunecate. Morocănosul rînji și spuse: Pentru că toți se agață de priveliștea cucului din nori, e un adevărat noroc că unul sau doi dintre noi nu se tem să se uite la starea canalizării. — îmi cer scuze c-am întîrziat atît, zise Fata Roșie, punînd o tavă pe masă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care mi-l trezește este o durere grea, durerea de a fi foarte puțin viu într-un corp burtos, cu păr din ce în ce mai rar. Dar se cuvine ca liderii să fie aproape morți. Oamenii doresc monumente solide de care să se agațe, nu persoane confuze ca ei. A fost înțelept din partea lui Sludden să mă trimită. Eu nu mă pot topi. Ai paharul gol, zise Kodac, luîndu-l. O să găsesc o fată care să ți-l umple; și eu doresc să beau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât mi s-a făcut milă de el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Se uită la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
suprafața ei. Fu adus și un scaner, pe care-l atașară de cușca mobilă. Grosvenor asculta neliniștit instrucțiunile date de Morton oamenilor care manevrau cușca: - Deschideți larg portița și închideți-o de îndată ce va intra înăuntru! Aveți grijă să nu se agațe de zăbrele! Dacă am ceva de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă, ce anume ar fi putut obiecta. Ar fi putut, desigur, să formuleze unele îndoieli. Ar fi putut împinge până la concluzia lor logică afirmațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
navei, căci în interiorul acesteia ar fi declanșat o reacție prea violentă. Gândul acesta îi întări și mai mult hotărârea de a pătrunde în navă! Deodată, poarta metalică a cuștii se căscă și se închise fără zgomot după el. Ixtl se agăță de bara cea mai apropiată, apucând-o zdravăn. "Acum, nu mai am de ce să mă tem!" își spuse, îmbătat de propria-i putere. Se simțea sporit deopotrivă fizic și mintal. Roiuri de electroni liberi țâșneau din organismul lui, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe de atracție a unor galaxii îndepărtate. De aici înainte, va putea să se deplaseze în orice direcție va vrea. În timp ce stătea agățat de gratii, cușca începu să se miște spre navă. Scutul energetic se deschise pentru a-i face loc și se închise numaidecât. Văzuți de aproape, bipezii îi păreau minusculi, iar faptul că aveau nevoie de costume spațiale dovedea incapacitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trăsese în servanții acestuia, chiar în momentul în care era slobozită șarja. Probabil că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că avem de-a face cu o ființă aflată pe treapta rurală a dezvoltării speciei sale. Pentru o ființă aflată în această fază, nimic nu poate fi mai sfânt decât bucățică de teren și fiul ce o moștenește. Ea se agață ca o plantă de peticul sau de pământ, în care-și înfige rădăcinile și din care-și soarbe seva. Iată cum văd eu lucrurile. Deocamdată, nu pot propune nici o soluție practică. - Nu prea înțeleg la ce ne-ar putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
subalternii lor. Căpitanul Leeth îi permise, așa că Grosvenor i se adresa arheologului: - Domnule Korita, îmi acorzi câteva minute? - Cine întreabă? - Grosvenor. - A, da, domnule Grosvenor, acum îți recunosc vocea. Poftim! - Ne-ai vorbit de tenacitatea cu care ființa aceasta se agață de peticul sau de proprietate. Dacă monstrul se află pe treapta rurală a dezvoltării speciei sale, crezi că ar fi capabil să-și imagineze o altă atitudine față de proprietate, cum ar fi de pildă atitudinea noastră? - Sunt sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]