6,939 matches
-
aceeași monedă: dacă americanii ne-au distrus orașele, le vom distruge și noi pe ale lor. Astfel, ambele țări se vor afla într-un război nuclear strategic total nu pentru că ar fi dorit acest lucru, ci pentru că dinamica obiectivă a agresiunii inițiale nu le oferă posibilități de alegere. Leon Wieseltier explică astfel acest lucru: Dacă Statele Unite vor lupta vreodată într-un război nuclear împotriva Uniunii Sovietice, aproape cu siguranță nu va fi din cauză că Uniunea Sovietică a atacat Statele Unite. Războiul va avea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vor continua să existe conflicte de interese pe scena internațională. Nici un stat și nici o coaliție de state, oricât de puternice și de devotate ar fi dreptului internațional, nu-și pot permite să se opună prin intermediul securității colective la nesfârșit tuturor agresiunilor, indiferent de cine și împotriva cui ar fi comise. Statele Unite și Națiunile Unite au venit în sprijinul Coreei de Sud atunci când aceasta a fost atacată în 1950, pentru că puterea și interesul propriu le permiteau să o facă. Ar fi ele dispuse să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Unite au venit în sprijinul Coreei de Sud atunci când aceasta a fost atacată în 1950, pentru că puterea și interesul propriu le permiteau să o facă. Ar fi ele dispuse să fie din nou campionii securității colective dacă mâine Indonezia ar cădea victimă agresiunii sau dacă Chile ori Egipt ar fi atacate? Ce ar face Statele Unite și Națiunile Unite dacă doi agresori diferiți ar ataca în același timp? S-ar opune ambilor agresori fără să ia în calcul interesele implicate și puterea pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la dispoziție sau ar refuza să încalce principiile securității colective și ar ataca un singur agresor: pe cel mai periculos sau pe cel mai ușor de oprit? și, dacă mâine Coreea de Sud ar inversa jocul și ar comite un act de agresiune împotriva Coreei de Nord și a Chinei, ar lupta Statele Unite și Națiunile Unite împotriva Coreei de Sud? Răspunsul este sortit să fie negativ, cel puțin în ultimul caz menționat. Sau cel puțin rămâne un semn de întrebare. Totuși, în conformitate cu principiile securității colective
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Coreei de Sud? Răspunsul este sortit să fie negativ, cel puțin în ultimul caz menționat. Sau cel puțin rămâne un semn de întrebare. Totuși, în conformitate cu principiile securității colective, răspunsul ar trebui să fie un da hotărât. Aceste principii reclamă măsuri colective împotriva agresiunii, indiferent de circumstanțele de putere și de interes. Principiile politicii externe reclamă însă diferențierea tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un semn de întrebare. Totuși, în conformitate cu principiile securității colective, răspunsul ar trebui să fie un da hotărât. Aceste principii reclamă măsuri colective împotriva agresiunii, indiferent de circumstanțele de putere și de interes. Principiile politicii externe reclamă însă diferențierea tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
da hotărât. Aceste principii reclamă măsuri colective împotriva agresiunii, indiferent de circumstanțele de putere și de interes. Principiile politicii externe reclamă însă diferențierea tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă nu poate să nu întrebe „Ce interes am în a mă opune acestui agresor și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tipurilor de agresiune și agresori în funcție de circumstanțele puterii și ale interesului. Idealul securității colective urmărește contracararea tuturor agresiunilor abstracte; politica externă poate opera numai împotriva unui agresor concret. Singura întrebare căreia securitatea colectivă îi poate răspunde este „Cine a comis agresiunea?”. Politica externă nu poate să nu întrebe „Ce interes am în a mă opune acestui agresor și ce putere pot să folosesc în acest scop?”. Securitatea colectivă poate avea succes numai dacă presupunem că toate sau aproape toate statele vor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atacă pe B, atunci C, D, E și F ar trebui să-și respecte obligațiile colective și să vină în ajutorul lui B, în timp ce G și H ar încerca să rămână neutre, iar I, J și K ar putea susține agresiunea lui A. În absența unui sistem de securitate colectivă, A l-ar putea ataca pe B indiferent de consecințele acestui atac pentru A și B, fără ca vreun alt stat să fie implicat în conflict. Într-un sistem de securitate colectivă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doar în fața amenințării Italiei. Cele două state erau totodată implicate într-o competiție globală pentru putere, din care conflictul cu Italia reprezenta un segment - și nu cel mai important. Deși se împotriveau atacului Italiei la adresa statu-quoului, nu puteau neglija nici agresiunea tot mai mare a Japoniei și nici pregătirile de război de la est de Rin. În sfârșit, nu puteau lăsa la o parte, în relația cu Uniunea Sovietică, teama de comunism, văzut ca o mișcare revoluționară ce amenința statu-quoul. Ceea ce Marea Britanie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și propriul prestigiu de protectori ai statu-quoului. Această pierdere a prestigiului ocupă un loc important între cauzele care au dus, la sfârșitul anilor 1930, la creșterea cutezanței națiunilor care se opuneau statu-quoului, situație ce a culminat cu un război de agresiune. Dezastrul sistemului de securitate colectivă, rezultat din lipsa de reacție în fața agresiunii Italiei asupra Etiopiei, conține două lecții importante. Arată contradicția dintre un mecanism ideal de reformă și o realitate politică căreia îi lipsesc toate elementele de care depinde succesul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un loc important între cauzele care au dus, la sfârșitul anilor 1930, la creșterea cutezanței națiunilor care se opuneau statu-quoului, situație ce a culminat cu un război de agresiune. Dezastrul sistemului de securitate colectivă, rezultat din lipsa de reacție în fața agresiunii Italiei asupra Etiopiei, conține două lecții importante. Arată contradicția dintre un mecanism ideal de reformă și o realitate politică căreia îi lipsesc toate elementele de care depinde succesul mecanismului respectiv. De asemenea, dezvăluie slăbiciunea fatală a politicii externe, incapacitatea de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
confirmate de experiența războiului din Coreea. Atacul Coreei de Nord împotriva Coreei de Sud, în data de 25 iunie 1950, căruia i s-a alăturat China în luna noiembrie a aceluiași an, a reprezentat un caz cât se poate de clar de agresiune. Având în vedere lipsa oricăror dubii privind justificările legale ale cazului, respectarea principiilor securității colective le cerea tuturor membrilor Națiunilor Unite să vină în ajutorul Coreei de Sud, victima agresiunii. Având în vedere natura și consecințele militare ale agresiunii, acest ajutor, pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceluiași an, a reprezentat un caz cât se poate de clar de agresiune. Având în vedere lipsa oricăror dubii privind justificările legale ale cazului, respectarea principiilor securității colective le cerea tuturor membrilor Națiunilor Unite să vină în ajutorul Coreei de Sud, victima agresiunii. Având în vedere natura și consecințele militare ale agresiunii, acest ajutor, pentru a fi eficient, putea consta doar în trimiterea de trupe armate. Însă, din cei 60 de membri ai Națiunilor Unite, doar 16 au trimis forțe armate de orice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de clar de agresiune. Având în vedere lipsa oricăror dubii privind justificările legale ale cazului, respectarea principiilor securității colective le cerea tuturor membrilor Națiunilor Unite să vină în ajutorul Coreei de Sud, victima agresiunii. Având în vedere natura și consecințele militare ale agresiunii, acest ajutor, pentru a fi eficient, putea consta doar în trimiterea de trupe armate. Însă, din cei 60 de membri ai Națiunilor Unite, doar 16 au trimis forțe armate de orice tip și numai despre Statele Unite, Canada, Marea Britanie și Turcia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
simbolică. Coreea de Sud, țara cea mai interesată de soluționarea conflictului, și Statele Unite au contribuit cu aproximativ 90% dintre forțele armate care au luptat în Coreea. Pe parcursul războiului, o mare putere, China, s-a aliat cu agresorul și a participat activ la agresiune. Alți membri ai Națiunilor Unite care aveau putere militară, precum Argentina, Brazilia, Cehoslovacia, India, Mexicul și Polonia, au rămas neutri, neasumându-și un rol activ în susținerea militară a nici uneia dintre părți. Astfel, realitatea securității colective, așa cum a fost evidențiată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Statelor Unite. Absența contribuțiilor din partea altor state ținea de lipsa de interes sau lipsa de putere - ori de amândouă. Dar chiar și acest sprijin, nesemnificativ în comparație cu puterea militară de care dispuneau membrii Națiunilor Unite, ar fi fost suficient pentru a respinge agresiunea Coreei de Nord, fără să fie declanșat un război major. Cu alte cuvinte, securitatea colectivă ar fi putut să funcționeze cu succes chiar și în condițiile mai puțin decât ideale care dominau înainte de intervenția Chinei. Însă intervenția acesteia a transformat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să înfrângă Coreea de Nord cu ajutorul forțelor Națiunilor Unite, după acest moment nu mai exista posibilitatea triumfului fără echivoc al vreuneia dintre părți. Odată ce o mare putere s-a alăturat agresorului, numai un efort de securitate colectivă care să echivaleze cu magnitudinea agresiunii - adică un război total împotriva unei mari puteri - ar fi putut să ducă la înfrângerea agresorilor. Pe scurt, securitatea colectivă, concepută ca un instrument pentru protejarea prin mijloace pașnice a statu-quoului, își trădează misiunea și devine un instrument pentru un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
motive care duseseră la intervenția Statelor Unite împotriva avansării trupelor Coreei de Nord pe teritoriul Coreei de Sud: teama de o Coree unită, aflată sub influența unei puteri potențial ostile. Aplicarea principiilor securității colective ar fi dus nu numai la respingerea momentană a agresiunii, ci și la stabilirea pe termen lung a unui mediu de securitate, un obiectiv care putea fi atins numai prin înfrângerea Chinei într-un război total. În mod similar, restaurarea controlului tradițional al Chinei asupra Peninsulei Coreene ar fi presupus
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
legislația internațională ca regulă pentru comportamentul dintre guverne” și la „un respect scrupulos pentru obligațiile tratatului”. Articolul 10 numește Liga Națiunilor apărătoarea statu-quoului teritorial din 1919 prin stabilirea obligațiilor legale ale membrilor „de a respecta și de a păstra împotriva agresiunii externe integritatea teritorială și independența existentă a tuturor membrilor Ligii”. Toate prevederile articolelor care urmau, legate de aplanarea conflictelor și de impunerea Pactului, trebuie citite în lumina acestei prevederi a articolului 10. Aceste prevederi creează standardul după care să se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
existența și își afla principalul obiectiv politic și militar în opoziția exercitată față de Uniunea Sovietică. Având în vedere scopul lor, Națiunile Unite puteau fi considerate o mare alianță îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. Construite ca un instrument al marilor puteri împotriva agresiunii, indiferent de sursa acesteia, Națiunile Unite au devenit, din necesități politice, un instrument al multor puteri, mari și mici, împotriva agresiunii, reală sau potențială, indiferent de sursa ei. În conformitate cu Carta, Națiunile Unite urmau să constituie o armă împotriva agresiunii prezumtive
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Unite puteau fi considerate o mare alianță îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. Construite ca un instrument al marilor puteri împotriva agresiunii, indiferent de sursa acesteia, Națiunile Unite au devenit, din necesități politice, un instrument al multor puteri, mari și mici, împotriva agresiunii, reală sau potențială, indiferent de sursa ei. În conformitate cu Carta, Națiunile Unite urmau să constituie o armă împotriva agresiunii prezumtive - orice agresiune, oriunde. Având în vedere interesul politic, au devenit o armă împotriva anumitor agresori individuali, identificați după faptele lor. Astfel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva agresiunii, indiferent de sursa acesteia, Națiunile Unite au devenit, din necesități politice, un instrument al multor puteri, mari și mici, împotriva agresiunii, reală sau potențială, indiferent de sursa ei. În conformitate cu Carta, Națiunile Unite urmau să constituie o armă împotriva agresiunii prezumtive - orice agresiune, oriunde. Având în vedere interesul politic, au devenit o armă împotriva anumitor agresori individuali, identificați după faptele lor. Astfel, în martie 1953, când delegatul rus la Adunarea Generală, în timpul unei discuții pe marginea raportului Comitetului pentru măsuri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de sursa acesteia, Națiunile Unite au devenit, din necesități politice, un instrument al multor puteri, mari și mici, împotriva agresiunii, reală sau potențială, indiferent de sursa ei. În conformitate cu Carta, Națiunile Unite urmau să constituie o armă împotriva agresiunii prezumtive - orice agresiune, oriunde. Având în vedere interesul politic, au devenit o armă împotriva anumitor agresori individuali, identificați după faptele lor. Astfel, în martie 1953, când delegatul rus la Adunarea Generală, în timpul unei discuții pe marginea raportului Comitetului pentru măsuri colective, a declarat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comitetului erau un complot al Statelor Unite împotriva Uniunii Sovietice, el sublinia printr-un limbaj demagogic schimbarea structurii și a scopurilor Națiunilor Unite. Iar când delegatul american a răspuns că rezoluția și activitatea comitetului nu erau îndreptate împotriva „nimănui”, ci împotriva agresiunii, el adresa un omagiu mai degrabă spiritului Cartei decât realității politice, folosind Carta drept mască ideologică pentru realitățile politicii internaționale. Creșterea numărului de membri ai Națiunilor Unite de la cele 50 de state care făceau parte inițial din organizație la cei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]