5,707 matches
-
așteptau la eșec (Kulik și Brown, 1979). Aceste rezultate sugerează că dacă frustrarea în sine antrenează declanșarea agresivității, gradul de frustrare determină gradul de furie resimțit de victimă. Frustrarea induce astfel o stare de furie sau de iritare, pregătind apariția agresivității. Dar pentru ca agresivitatea să se manifeste, ar trebui să intervină și alte elemente precum caracteristicile agentului de frustrare și/sau capacitatea individului de a face la fel ca agentul de frustrare. În experimentul realizat de Berkowitz și colegii săi (Berkowitz
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Kulik și Brown, 1979). Aceste rezultate sugerează că dacă frustrarea în sine antrenează declanșarea agresivității, gradul de frustrare determină gradul de furie resimțit de victimă. Frustrarea induce astfel o stare de furie sau de iritare, pregătind apariția agresivității. Dar pentru ca agresivitatea să se manifeste, ar trebui să intervină și alte elemente precum caracteristicile agentului de frustrare și/sau capacitatea individului de a face la fel ca agentul de frustrare. În experimentul realizat de Berkowitz și colegii săi (Berkowitz et al., 1981
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
apă călduță (Berkowitz et al., 1981). Furia indusă subiecților aflați în situație "ostilă" i-a făcut să fie mai punitivi cu persoanele care nu erau direct responsabile de suferința lor. În opinia unor autori, furia nu declanșează în mod obligatoriu agresivitatea, ba dimpotrivă, uneori o poate împiedica. Se pare că există și alte emoții, direct sau indirect legate de furie, care joacă un rol important în manifestarea comportamentului agresiv. Amenințarea stimei de sine crește atenția față de propria persoană, activând rușinea care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la nivel comportamental în acțiuni ostile și destructive (Tangney, Wagner, Barlow, Marschall și Gramzow, 1996 citat de Tagney, 2001). Rușinea mai este uneori asociată cu frica, care motivează evitarea sau fuga, provocând paralizia și, în consecință, absența mobilității musculare necesare agresivității. Comportamentul agresiv și stările afective pozitive Unii cercetători au propus ipoteza conform căreia emoțiile negative nu sunt singurele în a influența comportamentul agresiv. Emoțiile pozitive precum empatia sau simpatia față de o persoană ar putea diminua sau chiar împiedica agresivitatea. Vederea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
necesare agresivității. Comportamentul agresiv și stările afective pozitive Unii cercetători au propus ipoteza conform căreia emoțiile negative nu sunt singurele în a influența comportamentul agresiv. Emoțiile pozitive precum empatia sau simpatia față de o persoană ar putea diminua sau chiar împiedica agresivitatea. Vederea victimei suferinde poate induce o reacție "vicariantă" (retrăirea experienței unui eveniment), o stare emoțională negativă, reducând astfel probabilitatea atacului imediat (Feshbach, 1970). Dar empatia față de victimă se poate uneori transforma în furie empatică față de o a treia persoană atunci când
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
rezultate demonstrează o legătură strânsă între manifestarea comportamentului agresiv și emoțiile umane fundamentale (tristețea, bucuria, furia, dezgustul, surpriza), pe de o parte, iar pe de altă parte, emoțiile învățate (gelozia, simpatia, rușinea). Emoția ca factor de integrare și influențare a agresivității Emoția este forma de organizare comportamentală a unui ansamblu de procese senzoriale, neurovegetative, neuromusculare și cognitive. Comportamentele astfel organizate antrenează o creștere generală a activității sistemului nervos central, tradusă prin creșterea stării de vigilență, mobilizare neurovegetativă, sporirea activității motrice sau
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
situația în care se află, determinând strategia cea mai adaptată pentru prelucrarea informațiilor în funcție de contextul dat. Adaptarea reacțiilor la stimulii "ostili" ai mediului înconjurător, reacții care pot fi traduse prin emoții, poate fi explicată și în termeni de procese cognitive. Agresivitatea și procesele cognitive În opinia lui Schachter (1971), starea de activare neurovegetativă este la început difuză și nu deține orientări comportamentale specifice. Integrarea informațiilor senzoriale primite pe diferită căi conferă activării generale o orientare comportamentală specifică, determinând organismul să acționeze
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cele mai recente asupra comportamentului agresiv. Obiectivul acestui capitol este de a arăta că cercetările au evoluat în direcția unui model integrativ care pune accentul pe importanța proceselor afectiv-cognitve. Perspectivele teoretice tradiționale Teoriile mecaniciste asupra comportamentului agresiv Concepția mecanicistă despre agresivitate se bazează pe o concepție cibernetică a sistemului nervos conform căreia diferitele comportamente ale unui organism sunt rezultatul contextelor sociale în care organismul "a funcționat" anterior. În consecință, variabilitatea comportamentală depinde de principiul elementar al învățării care constă în păstrarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Doob, Mowrer și Sears (1939) avansează ipoteza conform căreia întreruperea reacțiilor în timpul executării creează organismului o stare afectivă denumită "frustrare". Starea afectivă astfel declanșată s-ar traduce, în opinia autorilor, printr-o tendință specifică de a face rău altuia (provocarea agresivității). În acest sens, toate acțiunile ulterioare frustrării ar fi reacții agresive ale căror caracteristici cantitative ar corespunde gradului de provocare cauzat de frustrarea anterioară. Cercetătorii cred că intensitatea provocării agresivității poate fi determinată de trei factori: (a) interesul cu care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
printr-o tendință specifică de a face rău altuia (provocarea agresivității). În acest sens, toate acțiunile ulterioare frustrării ar fi reacții agresive ale căror caracteristici cantitative ar corespunde gradului de provocare cauzat de frustrarea anterioară. Cercetătorii cred că intensitatea provocării agresivității poate fi determinată de trei factori: (a) interesul cu care persoana urmărește atingerea scopului, (b) nivelul interferențelor ce se suprapun peste acțiunile sale și (c) numărul de frustrări prealabil resimțite. Prin urmare, cu cât blocajul exercitat asupra unei persoane care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acțiunile sale și (c) numărul de frustrări prealabil resimțite. Prin urmare, cu cât blocajul exercitat asupra unei persoane care urmărește un scop mult dorit și care a suferit mai multe frustrări este mai sever, cu atât gradul de provocare a agresivității este mai ridicat. Efectele frustrărilor succesive se pot cumula, ducând la reacții agresive mult mai intense, ceea ce înseamnă că efectul frustrării este unul de durată. Este clar că indivizii nu agresează decât dacă sunt supuși unor frustrări. Dollard și colegii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pot cumula, ducând la reacții agresive mult mai intense, ceea ce înseamnă că efectul frustrării este unul de durată. Este clar că indivizii nu agresează decât dacă sunt supuși unor frustrări. Dollard și colegii săi cred în existența factorilor inhibitori ai agresivității. Agresivitatea ar putea fi mai întâi de toate inhibată de ideea de pedeapsă pe care o presupune. Efectul inhibării nu se referă decât la manifestarea agresivității și nicidecum la provocarea acesteia. Dacă individul nu are cum să atace agentul frustrării
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cumula, ducând la reacții agresive mult mai intense, ceea ce înseamnă că efectul frustrării este unul de durată. Este clar că indivizii nu agresează decât dacă sunt supuși unor frustrări. Dollard și colegii săi cred în existența factorilor inhibitori ai agresivității. Agresivitatea ar putea fi mai întâi de toate inhibată de ideea de pedeapsă pe care o presupune. Efectul inhibării nu se referă decât la manifestarea agresivității și nicidecum la provocarea acesteia. Dacă individul nu are cum să atace agentul frustrării, el
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sunt supuși unor frustrări. Dollard și colegii săi cred în existența factorilor inhibitori ai agresivității. Agresivitatea ar putea fi mai întâi de toate inhibată de ideea de pedeapsă pe care o presupune. Efectul inhibării nu se referă decât la manifestarea agresivității și nicidecum la provocarea acesteia. Dacă individul nu are cum să atace agentul frustrării, el va căuta o altă țintă care prezintă mai puține riscuri (fenomen denumit deplasare). Dollard și colegii săi vorbesc despre un alt proces pe care-l
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
va căuta o altă țintă care prezintă mai puține riscuri (fenomen denumit deplasare). Dollard și colegii săi vorbesc despre un alt proces pe care-l denumesc catharsis și care intervine atunci când frica de pedeapsă blochează manifestările agresive, chiar dacă instigarea la agresivitate subzistă. Orice formă de agresivitate pasivă, indirectă și non ofensatoare, ar avea efectul unui catharsis. Prin urmare, nu este nevoie ca un individ frustrat să-i facă rău altuia pentru ca motivele sale agresive să dispară, este suficient doar să viseze
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care prezintă mai puține riscuri (fenomen denumit deplasare). Dollard și colegii săi vorbesc despre un alt proces pe care-l denumesc catharsis și care intervine atunci când frica de pedeapsă blochează manifestările agresive, chiar dacă instigarea la agresivitate subzistă. Orice formă de agresivitate pasivă, indirectă și non ofensatoare, ar avea efectul unui catharsis. Prin urmare, nu este nevoie ca un individ frustrat să-i facă rău altuia pentru ca motivele sale agresive să dispară, este suficient doar să viseze, să-și imagineze că o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sau să lovească cu pumnul în masă. Miller (1948) a propus o teorie pentru a defini momentele de manifestare a fenomenului de deplasare. În opinia autorului, trei factori influențează alegerea victimei pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există foarte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există foarte mari șanse ca acesta să o agreseze
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există foarte mari șanse ca acesta să o agreseze pe surioara lui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
o agreseze pe surioara lui mai mică decât să agreseze o altă învățătoare. Mai multe puncte enunțate de Miller i-au intrigat pe cercetători, mai ales din cauza unor ambiguități. Zillmann (1979), de exemplu, atrage atenția asupra ipotezei conform căreia inhibarea agresivității ar fi mult mai slabă decât provocarea acesteia. Zillman consideră că argumentele lui Miller se bazează pe studiile experimentale asupra animalelor, referindu-se la un studiu în care animalul în căutare de hrană primește la capătul unei alei șocuri electrice
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
aleargă pentru a se îndepărta de locul șocului, cu atât mai mult tendința lui de a se apropia crește, de aceea la un moment dat se oprește. Rezultatele experimentale au fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității descrește mult mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
șocului, cu atât mai mult tendința lui de a se apropia crește, de aceea la un moment dat se oprește. Rezultatele experimentale au fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității descrește mult mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele stimulilor care fac asemănarea. Se poate crede că această asemănare se referă la evaluarea potențialelor ținte ale agresivității sau la evaluarea țintelor și la compararea acestora cu agentul de frustrare. Oricare n-ar fi situația, mai rămâne nerezolvată problema dimensiunii evaluării. Este vorba despre dimensiunea fizică, semantică sau alta? Criticii ipotezei frustrare-agresivitate au început prin a analiza lucrarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dimensiunea fizică, semantică sau alta? Criticii ipotezei frustrare-agresivitate au început prin a analiza lucrarea publicată de către unul dintre autori. Miller (1948) credea că frustrarea provoacă un set de comportamente, incluzând și comportamentul agresiv. Astfel ideea conform căreia frustrarea provoacă întotdeauna agresivitate a fost treptat abandonată chiar de unul din cei care formulaseră inițial ipoteza. Bandura (1973 citat de Bandura, 1986) consideră că, în ciuda atracției evidente a acestor afirmații, în parte din cauza simplității lor, ele nu sunt suficiente pentru a explica misterul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]