7,971 matches
-
dorul ce mă paște, Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
nu-mi venea să cred că trăiam În sfârșit versiunea ei reală. Sigur, sună excelent. Și Înainte să se poată răzgândi sau să mai spună ceva, am trecut fâlfâind grațios (speram) pe lângă el, mi-am deschis singură ușa și am alunecat În camera plină. Ora unu a sosit surprinzător de repede. Am profitat de buna mea dispoziție ca să fac turul sălii, flecărind mai Întâi cu Elisa și Davide și apoi cu câțiva tipi pe care-i cunoșteam vag prin Avery. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reprezentați primele începuturi ale acestei elite, să vă legați prin jurământ că vă veți comporta în așa fel încât să fiți cu adevărat început sănătos și de mare viitor al elitei române, că veți apăra întreaga mișcare legionară ca să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacție a ambițiilor personale sau a poftelor de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era sigur că teoriile lui Layman nu erau decât niște teorii. Booth Conklin se întoarse cu o bucată de lemn în mână. — Prima lecție când e vorba de un pitbull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley, care izbucni în râs. — Poate că a fost nedrept din partea mea, flăcău. Doar știm cum își împărțea Claire favorurile cu toți, deși mă îndoiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ani. Brusc, Benavides se înmuie. Mal luă mâinile de pe el și își aduse aminte de o chichiță de la dosar: Sammy îi înjurase pe poponari în fața lui Lesnick. Era un punct slab pe care l-ar fi putut specula. Sammy Benavides alunecă lângă perete, urmărind duelul din priviri al lui Smith cu Lopez. Mal încercă să facă semne cu mâinile, dar nu reuși. Juan Duarte stătea în mijlocul coridorului și analiza scena de la distanță. Dudley curmă duelul cu o răsucire pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar: Nu i-am spus lui Mickey, pentru că nu meriți ca vreun om să fie executat în camera de gazare pentru tine. El îi propuse să servească un pahar romantic undeva. Audrey Anders îi replică: — Să te fut. Faptul că aluneca liber la vale pe traseul celei mai mari tâmpenii din viața lui îl făcu să se simtă mare, în ciuda avertismentului implicit al lui Dineen: banii mei sau rotulele genunchilor tăi. Buzz se gândi la metode posibile de stors bani - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de individ. Dacă e așa, voi pune informația la dispoziția locotenentului Matthews, iar el poate să facă ce poftește cu ea. Mulțumit? Danny dădu licoarea peste cap - treizeci de dolari de băutură de calitate. Coniacul îi arse traiectul digestiv în timp ce aluneca în jos, iar căldura lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei de la LAPD, plus Procuratura. S-ar putea ca lor să nu le convină faptul că vă ascundeți în spatele unui polițist corupt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut de-un car de vreme. Claire își abătu privirea. Danny se ridică în picioare. Mulatrul reluă: — Ți-ai uitat vechii prieteni. Dar crezi că-mi pasă? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că se retrase. Limba lui Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal îl privea pe Buzz Meeks cum mănâncă și se gândi că iubirea sinucigașă sporește pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun. Filmarea se întrerupse. Cineva urlă: — Juan, fir-ai tu să fii! Stop! Stop! Juan fugi printr-o ieșire laterală, trântind ușa. Danny traversă platoul, se opri și o deschise. Ușa îi fu trântită în față - ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cineva urlă: — Juan, fir-ai tu să fii! Stop! Stop! Juan fugi printr-o ieșire laterală, trântind ușa. Danny traversă platoul, se opri și o deschise. Ușa îi fu trântită în față - ușă grea, de metal -, prăvălindu-l pe spate. Alunecă pe zăpada artificială, dar apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și scuturând din capete. Duarte spuse: — Scoate-mi chestiile astea și poate că stau de vorbă cu tine. Danny îi descuie cătușele. Duarte se frecă la mână, apoi se ridică în picioare, dar simți că i se înmoaie genunchii și alunecă în fund, cu spatele rezemat de gard. — Cum poate să-i pese unui mercenar angajat de studiouri de vărul meu asasinat și homosexual? întrebă el. Danny îi spuse: — Ridică-te în picioare, Duarte. — Vorbesc mai bine din fund. Răspunde-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mânecile și începu să caute. Apartamentul avea cinci camere: camera de zi, dormitorul, bucătăria, baia și biroul. Mal începu cu biroul - era cel mai îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă peste jazz, peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu știu despre ce vorbești. Buzz scoase bastonul și îi aplică una lui Lux în dosul genunchilor. Lovitura îl expedie pe doctor în perete. Buzz își îngropă mâna în părul lui și îl izbi cu fața de țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică-său? Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o proteză uriașă, cu niște colți urâți, trandafirii. Pieptul lui Coleman era plin de sânge. Picioarele și vintrele lui Loftis erau îmbibate cu ceva de un roșu închis. Lângă cei doi zăcea un pistol. Mal urlă: — Coleman, întoarce-te! Buzz alunecă de-a lungul peretelui, cu pistolul ridicat, căutând o poziție din care să-l împuște în plin pe șobolan. Coleman scose un răget, parțial înăbușit de proteză, și îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâș telor și era să-mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că n-ar fi rău să spun că sânt anemic și că sufăr de inimă; că doctorul mi-a prescris... ― Nu se prinde, bă, astea-s mofturi! Uite ce să faci... să lipsești vreo două zile; apoi anunți că ai alunecat pe gheață și că ți-ai fracturat sau că ți-ai luxat piciorul pe care ți-l alegi tu, dreptul sau stângul. Pe urmă, pentru că să zicem, ești băiat conștiincios, vii la școală, dar ai grijă să vii cu piciorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcuse din ce În ce mai frig. Nu ningea, dar o pojghiță subțire de zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură și rapidă. Nu se așteptau la vreo rezistență, căci nu Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să facă. Tot ce conta, până atunci, era Întâlnirea. 30 august 1475, pasul Ghimeș, frontiera Moldovei cu Transilvania Trecuseră deja trei ceasuri de când cei doi se Întâlniseră. Ștefan promisese că, Înainte de căderea serii, vor fi ieșit din munții Tarcăului. După-amiaza aluneca Încet spre Înserare, dar Întâlnirea nu părea să se apropie de sfârșit. Voievodul Moldovei sosise pe la prânz, coborând de la Piatra Neamț spre valea Trotușului și intrând În munți pe la Brusturoasa. Era Însoțit doar de două sute de Apărători conduși de căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar flăcările nu-l atinseră. Rămânea nemișcat, cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile celor aflați dincolo de râul care separă lumile! Cenușă și sânge! rosti Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la spate. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]