5,281 matches
-
domnu’ Cornel). Domnu’ Cornel se pare că a fost un om foarte curajos în vremurile grele de dinainte de ’89. Tot el a povestit despre cum a publicat o poezie în anii ’80 și a reușit să fenteze cenzura strecurând o aluzie la Yalta. După cum el însuși ne spune, domnu’ Cornel a creat multe probleme regimului trecut: „Am fost un om incomod. Așa cum sunt incomod acum, așa eram și atunci. Eugen Barbu avea o vorbă despre mine: «Și de al dracu’ ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În jur nu așteaptă decît o inimă și mîini care să iubească lucrurile și viața. Ajuns aici, voi lăsa privirile să se bucure lacome. Și să-și amintească... SÎnt la o vîrstă cînd cunosc, poate, toate consecințele la care face aluzie răspunsul lui Oedip. Olimpul Cum bine a zis un grec, observa un filosof, oamenii ne Învață să vorbim, iar zeu să tăcem. Trebuie făcută o excepție pentru Hermes Zeu al elocinței, Hermes era de asemenea și patronul negustorilor și călătorilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de violență, naivă și cu aluzii sibarite care Încep să mistifice totul, Încît Afrodita poate ieși oricînd din apă cu un zîmbet imprecis și ușor obosit ca al statuilor lui Praxitele, fluturîndu-i pe buze. Pe nisipul Înălbit de soare o statuie a Afroditei e, dealtfel, mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer ni-l apropie mai mult decît isprăvile sale. În mod normal, n-ar trebui, Îmi spun, decît să Întind mîna spre crengile pline de soare și de fructe pentru a pipăi limitele fericirii. Dar nu mîna e de vină
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistă reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor istorice și polițiste semnate Sergiu Nicolaescu sau a șușelor actoricești semnate Mircea Drăgan sau Geo Saizescu, nu se putea vorbi despre succes comercial
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
polemică în legătură cu filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, reproșând criticii de la noi că a cantonat discuția despre film în zona (fără mare impact societal) a relevanței estetice. Recent, într-o discuție privată, Mungiu a făcut aluzie la același lucru, spunându-mi că se aștepta la o abordare mai cuprinzătoare a filmului său, care să nu excludă implicațiile etice. I-am răspuns oarecum pripit că nu este treaba criticilor să atingă asemenea subiecte ; acum însă cred că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de mizeria și lipsa de igienă a majorității Ostjuden din secolele XVII-XIX, pentru simplul motiv că această imagine existase deja În Europa de Vest Încă din Antichitate și Evul Mediu timpuriu. Referitor la vechimea acestui stereotip mental, voi da doar câteva exemple. Aluzii privind mirosul specific al evreilor se găsesc consemnate la sfârșitul secolului I e.n., la epigramistul latin Marțial. Poetul latin Venance Fortunat, ulterior episcop de Poitiers și sanctificat, scrie În anul 576 despre „mirosul amar” al evreilor <endnote id="(464, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nae Ionescu utilizează o bună parte din recuzita clasică a stereotipului referitor la „cecitatea evreului” : acesta nu veghează (ci doarme, În timp ce profetul anunță venirea Mântuitorului), nu vede (pe Mesia În persoana lui Isus), orgoliul i-a pus solzi pe ochi (aluzie la experiența extatică a apostolului Saul/Pavel) și Îl cuprinde Întunericul În timp ce așteaptă venirea lui „Mesia, pe calul alb”. Într-un articol intitulat „Iudaism și antisemitism”, publicat În 1934, Mircea Eliade adoptă o atitudine polemică față de maestrul său, Nae Ionescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să le revelez. Nu caut însă să fiu, pentru nimeni, nici procuror, nici avocat. Caut să explic, pe cît posibil de obiectiv, tensiunile morale, conflictele și animozitățile pe care scrisorile le evocă, să reconstitui atmosfere, să verific date, să descifrez aluzii. Deoarece în fața unora dintre acestea am eu însumi ezitări și dificultăți de înțelegere, cum o să admit că cineva din viitor (în ipoteza că l-ar preocupa) le va pricepe? E așadar dreptul și datoria contemporanilor să spună ceea ce știu și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care unii țin încă în mîini puternice frîne) au totuși un talent: de a se găsi cu ușurință și a face gașcă. Ai văzut că impotentul intelectual Sîrbu a publicat cîteva rînduri contra mea, crezînd că se recunoaște în niște aluzii critice (unul dintre cei care au susținut ca răspunsul lui să apară este, pe lîngă Al. Andriescu..., Const. Ciopraga!). Eu am făcut o notă (ți-o trimit alăturat, amplificată cu vreo două rînduri), fiindcă nu pot permite ca să se pună
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acolo unde alții au cules snopi. De obicei, el nu pornește de la o temă, ci de la un element întîmplător, cum ar fi, de pildă, descoperirea unui document. Ineditul îl stimulează și-i pune în mișcare motoarele curiozității. îl preocupă conjuncturile, aluziile, amănuntele. Astfel, lucrul care inițial părea simplu îl duce, nu o dată, către o rețea inextricabilă de probleme. Dificultățile sale devin din ce în ce mai mari cînd trăiește în provincie. Dacă e profesor, trebuie să aștepte o vacanță pentru a cerceta fondurile unor biblioteci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Afirmația celor doi nu lăsa loc niciunui echivoc, sarcinile fiindu-le stabilite Încă din perioada severului instructaj primit la sediul central din București unde, cu certitudine, primiseră o puternică educație comunistă ce nu le-ar fi permis nici măcar strecurarea vreunei aluzii prin textele cercetate și supuse cenzurării. Iată profesiunea de credință: „Obiectivul principal al activității noastre Îl constituie lectura și controlul ziarului <<Vremea Nouă>> (subl.ns.)”. Foarte sigur, cotidianul vasluian era tipărit În acele timpuri de debut În vreo unitate ieșeană
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noilor amici, rușii), acestora sugerându-li-se munca În cooperative specializate. Chiar dacă În putredul și decadentul occident capitalist meseria de fufă Încă se mai practica și cu destul de mare succes la publicul masculin, totuși tovarășii noștri interziseseră orice aluzie sau prezentare explicită a realității. Poate, de frica reapariției unor tovărășele dispuse a-și etala nurii și alte cele pe bumăști albastre de o sută de lei, imprimate cu bustul revoluționarului pașoptist Bălcescu. Într-o sinteză a presei naționale trimisă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din pușcărie și acest lucru este bine reliefat de următoarea intervenție aproape părintească: „După ce citește ordinul spune : Oare i-o veni mintea la cap?>>. (nume șters, n.n.) spune: <<O să-i vină că dacă nu-i vine o să-i vină altceva (aluzie la o nouă condamnare, desigur, n.n.)>>”. Cinstitul chef cu lichior (dar fără proaspătul paroh) a continuat și turnătorul amintise acest fapt astfel: „După ce se termină de băut prima sticlă, (nume șters, n.n.) dă lui (nume șters, n.n.) 30 de lei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ostilă a acestuia, va sugera inspectorului general că s-ar face o greșeală dacă un asemenea individ ar intra În Învățămînt, mai cu seamă că și În acest domeniu și-a făcut prieteni tot oameni cu trecut colorat (sic!, n.n.) (aluzie la Învățătorul....). De asemenea, <<autorul>> a avertizat că dacă la Inspectoratul de Învățămînt nu se ia act de sesizarea sa, va reclama la partid și la securitate (ha, ha, ha!, n.n.)”. Făcătura „lucrătorilor” Securității este Împănată cu diferite ghilimele puse
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bolnave, după cum neclară rămîne și natura exactă a fanteziilor lui. (Ce vedem între ei, ca sex, e penal din cauza gratuității și a pornoțipetelor lui Nane , dar și perfect banal.) Deci ce l-a apucat pe scenaristul Eugen șerbănescu să facă aluzie la ele ? L-a luat valul sau ce ? Judecînd după pretențiozitatea semidoctă a dialogurilor lui, șerbănescu trebuie să-și închipuie că face literatură, dar scrisul lui e plin de impulsuri de pornograf. (Motivul pentru care i le atribui lui și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și datorită faptului că-i dă păgînismului ce-i al lui. Faza inițială, idilică, a prieteniei dintre Charles și Sebastian, e un paradis păgîn în toată regula, descris de Waugh, cu un jind evident, într-o proză neoclasică plină de aluzii la antichitatea greco-latină. în carte, homoerotismul nu e explicit, dar cititorul modern ar trebui să fie improbabil de naiv ca să nu-l detecteze. Regizorul Julian Jarrold are dreptate să-l scoată la lumină ca să întărească tema păgînității fericite, deși, făcînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
afișele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Român, oamenii partidului de guvernământ au lipit următorul înscris: (Nu lăsați că acesta să devină primul președinte evreu al României." Totodată, Ion lliescu a afirmat că Petre Român nu are rădăcini în pământul țării, aluzie directă la originea semita a liderului U.S.D. întâmplarea face că "Lumea liberă" a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, în premieră absolută, îl publicam mai jos." În continuare, Lumea liberă prezintă următoarea fișa biografica a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
aici, p-acolo, prin părțile esentiaie. Dar, să fim optimiști. Că și în cazul recentei afaceri a firului roșu, n-ar fi exclus că Ion Iliescu să exciame din nou: Acum mi-am amintit! Probabil că la toate acestea făcea aluzie Ceaușescu în 1955, în calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P.M.R., atunci când adnota pe fișa lui Ion Iliescu: "Despre tatăl său atât se cunoaște?" Evident, se știau mult mai multe. Dar în 1955 Ion Iliescu fusese selecționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
că nu văd și nu aud, dar am înregistrat următoarea discuție în șoaptă: „- Îl vezi pe țăranul acela? Crezi că a venit să scrie ceva? - De, zice celălalt, cred că a venit să se plimbe gratis la București”. Respectivul făcea aluzie la faptul că „Tinerimea Română” asigura transportul gratuit concurenților și însoțitorilor lor. Ni s-a dat câte o coală albă de scris cu ștampila Universității și apoi s-a făcut enunțul temei ce urma să tratăm în cuprinsul a două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i, discuta cu alte cunoștințe întâmplătoare, amintind că eu aș fi visat... schimbarea. Acest fapt ne-a situat în centrul atenției celor aflați la tratament care ne întâlneau regulat la masă. Când treceam amândoi, ceilalți comentau despre viitorul alegerilor, făcând aluzie la visul meu. Păreri pro și contra. În ziua alegerilor toată lumea la vot și o așteptare chinuitoare... Am rămas la televizor în sala clubului respectiv până către ora trei dimineața, când s-a confirmat căderea lui Iliescu și câștigarea alegerilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
contextului care i-a servit drept mediu de referință, în funcție de care s-a situat. Într-adevăr, există o zonă referențială importantă și ceea ce este dificil de recuperat este felul în care suna un text atunci când zona referențială era vizibilă, când aluzia era numaidecât verificabilă, când subînțelesul era pe înțelesul tuturor. Ieșirea din timpul autorului și al operei, din la belle époque provoacă o ruptură pe care mulți au văzut-o pe bună dreptate după o logică ireproșabilă ca fiind fatală operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se redeștepta acum în spirit cu o perfectă palpabilitate până în cele mai neînsemnate amănunte.” Prozatorul nu a făcut decât să focalize portretul într-un mediu a cărui receptivitate era asigurat de regimul patologic al nevrozei. Efectul optic este prezent prin aluzie ironică, „luminoasa” teorie, însă teoria ca atare își relevă punctul focal în portretul robot al matoidului. Există aici un efect de coerență asigurat de o bună regie a focalizării obsesive. Maladia aduce în discuție dispozitivul senzorial al lui „simț enorm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data de 1 aprilie trimite prin aluzie la regimul farsei și al carnavalului unde diversele meta- morfoze sub semnul măștii au loc. Caragiale va dezvolta acest univers în piesa D’ale carnavalului. În plus, acest Mișu nu doar că nu manifestă teroarea, ci o generează prin reacția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]