15,743 matches
-
ieși din piept. Deși nu înțelegeau clar ce vede Americanul, ceilalți îi preluară exclamația de victorie și începură să țopăie de bucurie. Numai Papa, neîncrezător, stătea de-o parte: -Înțeleg că vorbim de-un pod care crește văzând cu ochii... Americanului, căci altcineva dintre noi nu e capabil să-l zărească. Dreptate am ori nu?! Babacul își regăsise forța beligerantă: -Papa, termină, probabil că e importantă și autosugestia, nu se întâmplă nimic aici după regulile noastre, acceptă că Americanul are puteri
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
cu ochii... Americanului, căci altcineva dintre noi nu e capabil să-l zărească. Dreptate am ori nu?! Babacul își regăsise forța beligerantă: -Papa, termină, probabil că e importantă și autosugestia, nu se întâmplă nimic aici după regulile noastre, acceptă că Americanul are puteri speciale și concentrează-te la joc! Mai bine spune tu care ți-a fost luminița călăuzitoare! și îl bătu prietenește pe umăr. Papa, înfrânt pe moment, se supuse: -Ce să vă zic, mi-a plăcut totdeauna să-mi
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
să se mai lase îndemnată de nimeni: -Ne trecem lesne viața, cu temere de moarte,/ croind pentru neființă speranțe prea deșarte./ Cum am putea noi, oare, cea moarte s-o slujim/ când viața noastră simplă să o trăim nu știm?! Americanul își concentrase toată ființa în ochi. Nu era atent la nimic din juru-i, cântărea fiecare fluturare de aer din jurul podului. Nu-și lua privirea de la el, de parcă, dacă s-ar fi întors o clipă, construcția salvatoare ar fi dispărut ca
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
oftă și spuse: -Nu voi nici pietre scumpe, nici aur, nici argint,/ nu voi nici țărmuri fără număr în ochii-mi să perind,/ voi doar să-mi țin puterea asupra minții-ntregi/ căci doar așa mă număr printre nemuritorii regi! Americanul scoase un strigăt cu ecou: YES! semn că podul își continuase creșterea. -Nu vă opriți, copii, mai e puțin și ajunge pe malul celălalt! Chiar de nu-l vedeți, aveți încredere, uite, stau cu mâna pe el, e solid, ne
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
-ți mai dori statuie vremelnică, de lut, în van./ Încearcă să ajungi sacru acolo unde altul e profan! -Solitarule, ciripește și tu, da’ să nu te prind că te franțuzești! îl îmboldi Papa. -Da, da, negreșit, dă-i drumul! întări Americanul. -Ce-aș putea spune despre mine? Că mi-a plăcut toujours să-i ascult pe ceilalți, să profit de învățămintele lor... am stat cu toate simțurile la pândă pentru a căpăta răspuns la întrebări puse ori nu... În replică, mi-am
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
tu semeni cu migală / în minte și în suflet, din zori și până-n seară;/ iar cine le ascultă smerit va înțelege/ că rodul vorbei tale tăcând el va culege. -Bravo! aplaudară în grup. -Încă puțin, încă puțin! anunță strigând victorios Americanul! Hai, încă un efort Miramoț! Doc se apropie de fată și, privind-o în ochi, îi spuse: -E rândul tău, nu te teme, îți stăm alături ca și până acum! Miramoț își frământa mâinile. Tensiunea și efortul concentrării îi iscaseră
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
că ne ești port-bonheur! țipă Diplomatul. Miramoț reluă: -Mi-a obosit vederea de-atâta drum prin viață/ dar ochii minții totuși cu minuni mă răsfață,/ căci intuiesc în juru-mi nu doar urât și frânt,/ ci, mai ales, frumosul din toate izvorând! Americanul țâșni în centrul grupului, începând să-i îmbrățișeze pe toți, la întâmplare: -A mers, mai e puțin... doar celălalt capăt de pod! Patriarhul interveni: -Ai onoarea, comandante, spune și tu ce ai de spus și să isprăvim cu podul ăsta
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
în centrul grupului, începând să-i îmbrățișeze pe toți, la întâmplare: -A mers, mai e puțin... doar celălalt capăt de pod! Patriarhul interveni: -Ai onoarea, comandante, spune și tu ce ai de spus și să isprăvim cu podul ăsta o dată! Americanul își trecu mâinile îndelung pe față. Își frecă fruntea pe care nu apăruseră încă ridurile de peste ani. Apoi și-o plecă, ducând mâna dreaptă la inimă: -Ce m-a scos la liman totdeauna?! Ce m-a luminat când aveam de
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
cântă ultimele versuri ce aveau să închege capătul de pod: -Plini de păcate, străini de Cer, visează la Eden,/ naivi, neluând în seamă al Iadului aven./ Dar eu bătând mătănii, trăind mereu smerit,/ cu Dumnezeu în suflet sunt astăzi fericit! Americanul ridică privirea spre podul pe care doar el îl vedea în peretele-oglindă. Într-adevăr, își crescuse capătul care atingea malul opus. Atunci, făcând o cruce largă, spuse: -Și tot credința în Dumnezeu ne va ajuta să scăpăm teferi din această
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
lac. Știți doar că sunt mare înotător! Deși, după cum arată lacul ăsta, nu prea-mi surâde un astfel de incident, parc-am avea de-a face cu niscaiva apă grea... cârcoti vesel Patriarhul. Acestea fiind zise, toți se încolonară în spatele Americanului, care îi avertiză să păstreze ritmul pașilor lui și să nu facă mișcări necontrolate la dreapta ori la stânga, căci podul nu era prea lat, abia depășea o lățime de umeri. Începură trecerea. Americanul, văzând pe unde calcă, ajutat de peretele-oglindă
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Acestea fiind zise, toți se încolonară în spatele Americanului, care îi avertiză să păstreze ritmul pașilor lui și să nu facă mișcări necontrolate la dreapta ori la stânga, căci podul nu era prea lat, abia depășea o lățime de umeri. Începură trecerea. Americanul, văzând pe unde calcă, ajutat de peretele-oglindă, nu șovăia, dar își impusese un ritm mai lent, ca să nu-i dezechilibreze pe ceilalți. Tăcuseră cu toții, dar se gândeau într-un fel sau altul la spaima de a păși în gol, peste
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
gândeau într-un fel sau altul la spaima de a păși în gol, peste un lac cu reflexe de mercur! Se ținea fiecare de umărul celui din față, încercând să fixeze un punct vizibil în ceafa antemergătorului. Fusese tot sugestia Americanului, ca să le creeze iluzia de stabilitate, altfel s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut în apă. Peretele-oglindă spre care se îndreptau le reflecta siluetele încolonate, la vârsta a treia. Doar Americanul privea degajat, ceilalți erau încordați la maxim, renunțaseră
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
punct vizibil în ceafa antemergătorului. Fusese tot sugestia Americanului, ca să le creeze iluzia de stabilitate, altfel s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut în apă. Peretele-oglindă spre care se îndreptau le reflecta siluetele încolonate, la vârsta a treia. Doar Americanul privea degajat, ceilalți erau încordați la maxim, renunțaseră la privilegiul atenției distributive. În sfârșit, Americanul puse piciorul pe mal și se întoarse ușor să-i întindă mâna lui Papa, cel care-l urmase primul, pentru a face săritura finală. Așa
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
altfel s-ar fi dezechilibrat și ar fi căzut în apă. Peretele-oglindă spre care se îndreptau le reflecta siluetele încolonate, la vârsta a treia. Doar Americanul privea degajat, ceilalți erau încordați la maxim, renunțaseră la privilegiul atenției distributive. În sfârșit, Americanul puse piciorul pe mal și se întoarse ușor să-i întindă mâna lui Papa, cel care-l urmase primul, pentru a face săritura finală. Așa procedă cu fiecare dintre ei, având grijă să susțină cu delicatețe fetele. Când Miramoț puse
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
a pune în versuri meșteșugite crezul fiecăruia. Era convins că, fără ajutorul fetei, podul ar fi fost fragil, iar trecerea - o altă aventură, poate chiar aducătoare de pierzanie pentru unii dintre ei. Când și Patriarhul simți stânca vizibilă sub picioare, Americanul oftă sonor, se-ntoarse spre pod și mai făcu o cruce largă drept mulțumire, cu ochii închiși, a rugăciune. Atunci când îi deschise, fu șocat să constate că podul dispăruse! Dar nu le mai spuse nimic confraților, și-așa trecuseră prin
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
legătură de sânge! Fiecare găsea în ochii celorlalți același jurământ nerostit. Lumina aurie începu să slăbească în intensitate și oglinda-perete să se tulbure. Sensibilizați acum de-atâta necunoscut și neînțeles, se strânseră unii în alții, privind speriați în jur. Doar Americanul avu curaj să se apropie de peretele stâncos și să-l atingă cu mâna. Ultimele imagini din oglindă pieriră odată cu căderea unui întuneric deplin... Americanul stătea de ceva timp cu mâna dreaptă lipită de perete. Surprinzător, nu era rece, nici
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
de-atâta necunoscut și neînțeles, se strânseră unii în alții, privind speriați în jur. Doar Americanul avu curaj să se apropie de peretele stâncos și să-l atingă cu mâna. Ultimele imagini din oglindă pieriră odată cu căderea unui întuneric deplin... Americanul stătea de ceva timp cu mâna dreaptă lipită de perete. Surprinzător, nu era rece, nici umed, cum părea. Parcă pulsa, transmițând o emoție caldă. Era viu și ocrotitor. Își concentră toată puterea gândului pentru a trece dincolo de el și... reuși
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
copaci, câteva stânci... toate îi așteptau. Ținându-se de mâini, care cum apucaseră, țâșniră cu toții prin poarta miraculoasă. Mintea fiecăruia era cuprinsă numai și numai de un preaplin de bucurie și recunoștință! Așa pășiră în lumină cu toții... * Aproape se înserase. Americanul se dezmetici primul. Făcu prezența: Papa și Babacul zăceau rezemați de câte un trunchi, Flower-Power și Miramoț erau așezate cuviincios lângă un zmeuriș, Solitarul bloca poteca, Patriarhul dormea cu capul pe un bolovan, Doc și Diplomatul ședeau sprijiniți spate în
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Solitarul bloca poteca, Patriarhul dormea cu capul pe un bolovan, Doc și Diplomatul ședeau sprijiniți spate în spate, cu bărbiile în piept... Își recăpătaseră înfățișarea de la vârsta a treia, adolescenții rămăseseră undeva dincolo de peretele muntelui, probabil captivi în oglinda stranie... Americanul îi trezi pe fiecare, cu mare grijă. Toți căscau ochii mirați că ațipiseră și că timpul trecuse atât de repede. Nu păreau să-și aducă aminte de cutremurul care-i zguduise. Erau doar foarte intrigați că zăceau așa și, mai
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de tăcuți, fiecare simțindu-se puțin vinovat de neînțelegerea timpului pierdut, dar jenat să ceară lămuriri celorlalți. Americanul își verifică ceasul reapărut pe mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta că trecuseră trei zile din momentul în care începuseră urcușul. Probabil că cei de la Hotelul Royal erau mai mult decât alarmați
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mătănii, trăind mereu smerit,/ cu Dumnezeu în suflet sunt astăzi fericit! Nerăspunzând perplexității din ochii lui Miramoț, îi făcu semn să o ia înainte și începură să coboare în tăcere poteca, pentru a-i ajunge pe ceilalți din urmă... * Visul Americanului se împlinise. Într-un vârtej de magie, reușise să-i revadă pe adolescenții de acum cinci decenii și, în același timp, le descoperise miezul cel curat și frumos al sufletelor deloc îmbătrânite de trecerea timpului... Americanul era convins că, în
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
ceilalți din urmă... * Visul Americanului se împlinise. Într-un vârtej de magie, reușise să-i revadă pe adolescenții de acum cinci decenii și, în același timp, le descoperise miezul cel curat și frumos al sufletelor deloc îmbătrânite de trecerea timpului... Americanul era convins că, în anumite momente din viață, toți avuseseră parte de propriile lor puncte de inflexiune pe curba real - fantastic și se lămuriseră cum să încline balanța către întâmplător ori către Pronia Divină... Referință Bibliografică: ROMANUL PUNCTE DE INFLEXIUNE
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
cereau diferite cărți cu “împrumut pe garanție” Dintr-o scrisoare a lui Balș, aflăm ce cărți primise dânsul din acea bibliotecă: Istoria cavalerului de Grie (des Grieux) și a iubitei sale Manun(Manon) în traducerea lui Alecu Beldimon; Alzira sau Americanii, tragedie în 5acte de Voltaire, tradusă de Grigore Alexandrescu; Antoni, dramă în 5 acte deAlexandru Dumas, în traducerea lui Alexandru Hresovesghi și cu precuvântarea lui Costache Negruzzi; Moartea lui Socrat, de Lamartine, tradusă de George Sion; Mizantropul de Molière, tradusă
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ultimul rând, interesul financiar, având în vedere că acești “kamikaze” primesc o recompensă financiară pentru “jertfă” lor. Pe de o parte, sunt voci care susțin că vina principala pentru expansiunea terorismului în toată lumea, în special în Europa, ar fi a americanilor, care după 1990, au făcut mai multe greșeli, în mod special, în Orientul Mijlociu. De pildă, atât intervenția americanilor în Irak, în anul 2002, cât și retragerea acestora din zona de conflict, care nu au limpezit lucrurile, ci mai mult le-
JOACA DE-A DUMNEZEU! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378425_a_379754]
-
de o parte, sunt voci care susțin că vina principala pentru expansiunea terorismului în toată lumea, în special în Europa, ar fi a americanilor, care după 1990, au făcut mai multe greșeli, în mod special, în Orientul Mijlociu. De pildă, atât intervenția americanilor în Irak, în anul 2002, cât și retragerea acestora din zona de conflict, care nu au limpezit lucrurile, ci mai mult le-au tulburat, ar fi dus la escaladarea atentatelor teroriste. În altă ordine de idei, sunt politologi europeni care
JOACA DE-A DUMNEZEU! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378425_a_379754]