5,855 matches
-
un amic cubanez. Cînd am auzit această afirmație făcută de un cubanez hîtru, am insistat să mi se răspundă în mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se poate de serios. Vezi că voi lua de bună asigurarea ta și dacă... pățesc ceva, o să dai socoteală urmașilor mei. Sînt alte pericole pe la noi. Știi că o scîndurică, sau un alt obiect, împins de un uragan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
delicat de charanga "dată la minimum", la rugămintea mea. Între timp intră un bețivan, foarte familiar cu toată lumea. Mă bate pe spate, îmi strînge mîna și se adresează interlocutorului meu. Ce faci, ai găsit fraierul? Îi vînd gogoși, spune discret amicul meu. Nu mă enervez. Dar vreau să-mi iau revanșa. Auzi, dacă ai stat în pușcărie, nu ai vrea să-mi faci rost de niște pistoale? Șmecherul se sperie de-a binelea. De ce? De niște pistoale. Am de recuperat ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi face plăcere. Romul a rămas nebăut și furculița înfiptă într-o bucată de carne. Mă las pe spătarul scaunului și izbucnesc în rîs. Charanga a primit liber și sala este inundată de muzica ce-ți face inima să vibreze. Amicul meu a șters-o, să dea raportul. Necazuri latino-americane S-a trezit numai pe jumătate, pe la ora două noaptea. Era transpirat și setea îl chinuia, dar nu îndeajuns să-l determine să meargă la frigider. Lenevește în pat cu speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i doar o kimbisha, sînt de acord. Plătesc pentru porumbei, pentru găini negre, pentru șobolani, pentru fel de fel de plante și pietre. Ieșind în stradă mă simt răcorit și amintirile mă năvălesc. Îmi aduc aminte de alte vremuri, cînd amicul meu, finuțul meu, cel care mi-a fost tovarăș un timp și aprig dușman apoi. Dar în perioada cît am fost umăr la umăr eram puternici, eram o forță, eram niște oameni de care se vorbea numai de bine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și a întipărit-o pe veci, se contorsionează a durere. Sînt impresionat de femeia asta chinuită și cu aspect fragil și încerc să rog pe cineva din țară să-i contacteze rudele. N-au venit la întîlnire neamurile, îmi răspunde amicul meu din Iași, neutru. Insist și rezultatul este același. Dar Maria așteaptă cu sufletul la gură. Înainte de a pleca în concediu, Maria îmi întinde un mic tricou. Pentru fetița cumnatei mele. Cumnata a venit să-și ridice cadoul, i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înainte. Invenții, inovații, descoperiri epocale, toate au fost făcute de oameni pe care mulți i-au considerat duși cu sorcova. Realitatea este însă alta. Oamenii aceștia sînt cu toată mintea axată pe problema care îi preocupă, care îi obsedează. Un amic, profesor, după o reuniune cu savanți, ne invită acasă. Acolo nu găsește cheile de la ușă. După cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei în tramvai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Negru încă imortalizează în artă, îngro șînd cît se poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de grăsime se depun pe posterior, formînd o veritabilă cocoașă. Statuetele stau alăturate în valiză, gata să înnobileze vitrinele amicilor mei. Eu sînt puțin absent și hoinăresc pe acasă, prin Iași, orașul în care m-am format, orașul care m-a copleșit cu onoarea de a mă numi în fruntea sa. Aproape doisprezece ani de iureș, de tatonări, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă „neadaptați“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din câte o bronzată mașină decapotabilă, să mănânce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil, face goange amantei și spune bancuri amicilor de departe, să se trezească dis-de dimineață în țipuriturile vesele ale celor care vin la slujbă devreme și sunt loviți de o volubilitate isterică. N-ai voie să te superi. E libertate. E democrație. S-a terminat cu elitismul și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu iubita, cu mama, cu șefu’, așa încât, vrei nu vrei, devii indiscret (chiar dacă omul nu pare să aibă nimic de ascuns). De altfel și fără telefon unii mușterii de la mesele învecinate îți strică liniștiți cheful și ciorba întreținându-se cu amicii din jur ca și cum ar fi acasă, în bucătăria proprie: cu glas mare, cu hohote de râs ascuțite, cu tachină rii de budoar. Prin orașe s-a răspândit obiceiul ca, din când în când, în piața centrală, o orchestră „de fițe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să mă îngraș. În adolescență, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrășat. Oricum, foarte devreme, am devenit un melancolic căutător de diete. Medicii mă dojenesc, legând toate nea junsurile mele organice de o siluetă scă pată de sub control, iar amicii știu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: „Ai mai slăbit!“ În sfârșit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, așa încât să rezulte că mă îndop zi și noapte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
minute, ne-am pus de acord fără a ști niciunul de intenția celuilalt, cu microfonul Închis. „Radiosfera“, 23 august 2005, ora 11,16-11,31 CARTEA A TREIA. Picătura chinezească Introducere Miau! Nu știu al cui merit e această apariție: al amicului Cristi sau al delicatei gazde a unei rubrici a radioului ieșean. Știu Însă că rubrica, mai precis personajul ei principal, era prefigurată - tot se laudă amicul Cristi că are premoniție, chiar de nu-și poate defini deciziile care devin curând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
TREIA. Picătura chinezească Introducere Miau! Nu știu al cui merit e această apariție: al amicului Cristi sau al delicatei gazde a unei rubrici a radioului ieșean. Știu Însă că rubrica, mai precis personajul ei principal, era prefigurată - tot se laudă amicul Cristi că are premoniție, chiar de nu-și poate defini deciziile care devin curând singura soluție chiar dacă adoptate Încă de când mai exista o alternativă - Încă din „Pro Natura“. Mai știu și că geaba mi-ar fi promovat amicul Cristi numele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se laudă amicul Cristi că are premoniție, chiar de nu-și poate defini deciziile care devin curând singura soluție chiar dacă adoptate Încă de când mai exista o alternativă - Încă din „Pro Natura“. Mai știu și că geaba mi-ar fi promovat amicul Cristi numele dacă doamna Mariana Ștefan-Antohi n’ar fi agreat ideea unui personaj, real dar patruped. Cristi a știut ce vrea: așa și-a putut permite mai multă libertate În demersul său dar și să-mi promoveze memoria; căci, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu numai „calcă ușor pe pământ“, dar e și extrem de atentă la tot ce-o Înconjoară; cum altfel ar fi rezistat În „străinătățile“ voastre o zeiță egipteană? Nici un scenariu, chiar izvorât dintr’o iubire sinceră - recunosc asta ca venind de la amicul Cristi spre mine, pisica neagră - nu e perfect. Urmarea? Rubrica, mai precis personajul ei principal - zic eu; amicul Cristi ar spune că acela e Natura - mi-a adus noi prieteni - à propos: distinsa doamnă Gloria Lăcătușu a „botezat“ cu numele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi rezistat În „străinătățile“ voastre o zeiță egipteană? Nici un scenariu, chiar izvorât dintr’o iubire sinceră - recunosc asta ca venind de la amicul Cristi spre mine, pisica neagră - nu e perfect. Urmarea? Rubrica, mai precis personajul ei principal - zic eu; amicul Cristi ar spune că acela e Natura - mi-a adus noi prieteni - à propos: distinsa doamnă Gloria Lăcătușu a „botezat“ cu numele meu un proaspăt pripășit pisoi; iar atât de apreciata de iubitorii de muzică Daniela Vlad Îmi transmite adesea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Daniela Vlad Îmi transmite adesea omagiile motanului Dănilă, acela care o ține În gazdă - dar și mulți dușmani. Ultimii au fost mai puternici totuși; sau mai mulți, vorba Lăpușneanului. Iată de ce există, atât de „bine“ reprezentată secțiunea Postume, adică ceea ce amicul Cristi n’a mai apucat să Încredințeze eterului din spusele mele; sau n’a mai apucat să „traducă“, după frumoasa expresie a delicatei amfitrioane. Dar, tot corpus-ul „tors“ la urechea amicului meu vă stă acum la dispoziție, În forma
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât de „bine“ reprezentată secțiunea Postume, adică ceea ce amicul Cristi n’a mai apucat să Încredințeze eterului din spusele mele; sau n’a mai apucat să „traducă“, după frumoasa expresie a delicatei amfitrioane. Dar, tot corpus-ul „tors“ la urechea amicului meu vă stă acum la dispoziție, În forma „eternă“ - ghilimelele subliniază faptul că nimic nu e etern Într’o lume relativă ca a noastră -, aceea a unui scripta manent. Unul completat - avantaj pentru cititor - cu imagini și note. Nu-mi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îmi iau așadar codița și vă las față’n față cu un text pe care-l veți citi oricând aveți chef. Nu știu Însă dacă meditația la care vă obligă asta vă va lăsa să dormiți... Exact ce-a vrut amicul Cristi atunci când a forțat publicarea - radio - a gândurilor mele. Asta e tot; și semnez, după feleșagul pisicesc, punând lăbuța În trancripție, Moti Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate 1. și egal viață Miau! Ca motan bine crescut un metru 83 mulțumesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încoace. Doar că asta, atâta generozitate, nu e meritul lui, ci al Naturii, care nu uită nimic, chiar dintre cele ce nu-i mai sunt de folos la un moment dat; perimate care-va-să-zică. Și astfel, ascultând de nevoie vocea Naturii, amicul Pierre a renăscut doar sportul, adică pretextul anticelor Jocuri, nu și esența războinică a acestora. Și a reînviat sulița, discul, pumnul,... devenite peste timp - Întru neuitare - doar instrumente ale sportului. După cum altă ocupație primordială a voastră, vânătoarea, a devenit un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pumnul,... devenite peste timp - Întru neuitare - doar instrumente ale sportului. După cum altă ocupație primordială a voastră, vânătoarea, a devenit un (alt) sport cu acte În regulă, dar și cu ghilimele à propos de mijloacele puse față În față de protagoniștii acestuia... Amicul meu Pierre n’a adus În arenă tunul, mitraliera, bomba, adică armele epocii lui ba și a voastră, din fața cărora singura scăpare ar fi doar Îngroparea de viu nicidecum alergarea, pentru a mai Încerca a selecționa, la Olimpiada de la Sydney
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta e opțiunea Naturii care Își Învață copiii cuminți - animalele - să-și sape vizuini. De nu, să le fure de la alții, mai conștiincioși, precum vulpea de la viezure. Dar mai e ceva, și mărturisesc că am tras cu ochiul prin notițele amicului meu biped: Îngropat În pământ, bordeiul devine un fel de beci. Adică păstrează o temperatură constantă tot anul - anul vostru, al trăitorilor Într’o zonă tempe rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
devorează prada de vie. Brrr... Sânge nu curge din trupul mort, decât dacă e vorba de o minune, precum acum două milenii. Dar nu asta m’a determinat să mă apropii de microfon, ci nevoia de a-l corecta pe amicul meu biped, căruia În așa un hal Îi place matematica, mai precis geometria, Încât o caută, mai rău, crede că o și găsește, și În Natură; de parcă absolutul, acel artificialism pur uman, s’ar putea regăsi În relativul lumii. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost martori la alcătuirea Mioriței. Și nici folcloriștii. Ăștia au apărut de la o vreme, când și Miorița, și altele, erau Îndeajuns de cizelate. Și, neexistând deci nici un martor, care să spună altceva, folcloriștii le-au zis „creație colectivă“. E părerea amicului meu, pe care o pune mereu În antiteză cu ceea ce el numește „făcătura din bucătăria de la etajul X“, care miroase a folclor (pe deasupra) dar e (pe dinăuntru) creația individuală a cuiva care amestecă În cratiță tradiția cu elemente ale vieții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
E la fel ca’n istorie, acolo unde o personalitate propune o soluție, iar massele o pun În aplicare, dacă aceea le e pe plac... Cam așa a ajuns Hitler la putere. Massele rămânând anonime, iar personalitatea devenind istorie... De ce amicul meu nu poate crede că un creator (de folclor) nu poate locui la etajul X al cutărui bloc din... New York, câtă vreme ele este apreciat de publicul din... România, devenind astfel rapsod? Este amicul meu contemporan cu suficiente generații pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anonime, iar personalitatea devenind istorie... De ce amicul meu nu poate crede că un creator (de folclor) nu poate locui la etajul X al cutărui bloc din... New York, câtă vreme ele este apreciat de publicul din... România, devenind astfel rapsod? Este amicul meu contemporan cu suficiente generații pentru a vedea dacă tema acelei creații de etajul X este preluată și transmisă? Pentru a vedea dacă o nouă generație n’o preia - prima probă - și n’o cizelează, că Însuși invocatul e-mail va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]