39,601 matches
-
tenace și nefast al politicii lui Ceaușescu față de scriitori, impunând o presiune ideologică insuportabilă și o drastică limitare a libertății de creație. George Macovescu va contracara cât va putea o astfel de politică și de aceea el merită astăzi o amintire recunoscătoare. Scriitor firav și publicist modest, diplomat ascultător, supus disciplinei de partid, George Macovescu s-a salvat ca un președinte inconformist față de presiunile ideologice asupra breslei scriitorilor. Ar merita citate pe larg însemnările despre bătălia pe care a purtat-o
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
a judeca (fie și indirect, prin intermediul personajelor) situația de ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental, nostalgic și participativ, Horia Ursu este cool, detașat, uneori cu accente sarcastice. Daniel Vighi se aruncă în trecut ca într-un bazin, este dominat de amintiri mai vechi sau mai noi și încearcă să definească psihologia oamenilor prin prisma obiectelor din arealul lor. Horia Ursu rămâne ferm ancorat în prezent, trecutul (fie el mai apropiat, din perioada comunistă sau mai îndepărtat, moștenirea culturală a Imperiului) este
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
care le-am cunoscut/ m-au mințit/ în privința/ vârstei/ lor"(desigur) Se poate continua în felul acesta cu multe din cele 61 de texte. Nu cu toate și nu deodată. Muribundul la căpătâiul căruia stăm cu urechile făcute pâlnie urmărin-du-i amintirile - ca să preiau formularea lui Dan Sociu - are, totuși, o agonie prea lungă. Iertați-mi cinismul ușor funebru, dar 30 de volume trei decenii nu se pot digera chiar așa de natural. Sunt convins că autorul Cântecelor eXcesive, convertit pe neașteptate
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
eprubetă, după care, în loc să le dezvolte creativ, să le adâncească, le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e genealogie; și când nu
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
are o relație specială cu norocul, pe care îl poate ambala în voința Celui de Sus, dacă are și înclinații religioase. O explicație puțin mai complicată a viciului lui Dostoievski pentru ruletă ar fi că scriitorul dorea să scape de amintirea coșmarului său din fața plutonului de execuție și de umilința absolută a grațierii, încercînd să descopere el însuși numărul cîștigător, fascinat de formula sacrosanctă a ruletei: "Les jeux sont faits. Rien ne va plus!" O mare întrebare e ce s-ar
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar un imens sentiment de rușine. Asta e: cred că la sfârșitul vieții o să fiu un umil colecționar de rușini și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
singur le șlefuia, precum și circumstanțele în care și-a alcătuit colecția, circumstanțe chiar de el dezvăluite. Citez: "întâmplările pe care vreau să le povestesc acum s-au petrecut toate într-un singur an al vieții mele, într-o singură vară. Amintirea lor ar fi rămas poate îngropată în pământul în care mă voi întoarce, dacă retrăindu-le cu mintea mea de acum, nu mi s-ar fi părut că descopăr în ele trainică rânduială și ascunse înțelesuri". Și într-adevăr, cum
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
André Glucksmann (vezi cartea Discursul urii) nu l-ar putea accepta niciodată. Una peste alta, concluzia la care ajunge Besançon este următoarea: deși cele două totalitarisme sunt echivalente sub unghiul crimei, tratamentul de care are parte memoria lor e diferit. Amintirea unuia (a nazismlui) este întreținută cuo intensitate crescîndă, iar a celuilalt (a comunismului) pare să se stingă treptat. "Astăzi memoria istorică nu tratează cele două fenomene în mod egal. Nazismul, deși a dispărut complet de mai bine de o jumătate
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
pe Eugen Barbu minimalizat cu înverșunare azi. A jucat un rol mizerabil în spargerea solidarității intelectuale, dar nu mă va convinge nimeni că omul care a scris Groapa e un autor minor. Nu vreau să las istoria să-mi manevreze amintirile" (p. 270). Eu înclin să cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului istoric. Îl iartă pe Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Grete Tartler Dana Schobel Roman, strănepoata lui Nicolae Batzaria (ziarist și ministeriabil interbelic, care a rămas însă în amintirile noastre ca autor de basme, "Moș Nae"), dar și a unui xilogravor din München, Victor Schöbel, "devenit, de dragul fiicei protopopului din Râciul de Cîmpie, cetățean român", a avut probabil în genă dragostea pentru literatura copilăriei. Tot ce imagina ea s-
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
nici nu s-a intuit, îl cheamă să meargă adînc în el, dincolo de cunoscut și de limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii. Ca să ne alimentăm iluziile, memoria afectivă, ca să ne sprijinim teoriile, ca să cultivăm amintirile care-i conțin, care duc povestea mai departe și care nu lasă seducția să se vlăguiască. Brook, Kantor, Grotowski, Strehler, Ciulei, Vlad Mugur, de pildă, își aduc nu doar pe scenă omagiul față de actor. Texte, cărți, eseuri scrise de regizori
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
a se susține material, Isou scrie romane pornografice. Pentru La Mecanique de Femmes este pus sub acuzare și condamnat la o substanțială amendă. Jean Cocteau și Raymond Queneau îi iau apărarea. Romanul Adorable Roumanie, apărut în 1954, este inspirat de amintirile scriitorului din Botoșani și București. în același an i se pune în scenă o piesă de factură DADA-istă, Marșul jonglerilor. Evoluează spre "afonism" și "alettrism", se consideră pe plan politic un reformator al marxismului, susținînd că tineretul are menirea
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-avea confortul de astăzi, bineînțeles, dar la vremea aia, în copilărie, nu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
e, de fapt, nici o diferență. Un lanț al slăbiciunilor: "Și ține mult d. Vernescu la Buzău; mai mult ca la Teleorman, unde generalul Manu îi discută preponderența; mai mult chiar decît la Mehedinți, unde Ilariu pretinde proconsulatul. Buzăul deșteaptă duioase amintiri d-lui Vernescu. Aci și-a făcut primele încercări de avocat, aci debuturile de june galant...". O schiță. Din mine însumi eu nu pot ieși e o mărturisire care a revizuit literatura. Recuperarea lui Caragiale, non-literarul, vorba vine, dovedește că
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici și dificultatea de a citi un asemenea volum
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici și dificultatea de a citi un asemenea volum. Dacă la ea adăugăm neputința de care pomeneam la începutul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
se compunea pe ecran. Privindu-l, gîndul meu a alergat agitat spre cei care l-au iubit. Spre cei care l-au cunoscut bine și de ani și ani. Spre cei care l-au pomenit mereu elogios și tandru în amintirile despre marile spectacole de la Bulandra, despre repetițiile cu Ciulei, cu Tocilescu, despre farmecul lor, despre poantele și jocul de priviri din "Elisabeta I" declanșate de Toma Caragiu și prelungite de ludicul inspirat al lui Moțu, despre căldura cu care primea
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu circulă tulburător prin amintirile mele. Povestea merge mai departe.
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
contrastau extremele unei interpretări geniale și care adesea renunța la machiaj și perucă pentru a-și face mai originală creația actoricească. Despre frumusețea lui fizică, despre luminile ochilor săi albaștri peste care se zbăteau, ca aripile de corb, genele negre. Amintirile mele legate de Emil Botta vin din ultimii săi doi ani de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă ce-i înghițea, treptat, viața. Nu arăta nimănui chipul bolii sale. Nu se plîngea. Semnul că ceva se petrecea era
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
răsfățată cum era de toți părinții elevilor, indiferent de poziția lor socială, el, soțul, ar mai fi zăcut ani buni după gratii și n-ar fi ajuns să fie grațiat, repus în drepturi etc., etc. ...Ai și tu, biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
a colecției în vara anului 2005, autoarea propune o viguroasă satiră a mediului intelectual ieșean, cu preponderență a celui universitar și literar. Romanul este un soi de jurnal sui-generis, alcătuit din instantanee, notații disparate despre întâmplări de tot felul, vise, amintiri din viața unui personaj, prozatorul și profesorul Ștefan Negru. Toate alcătuiesc un foarte credibil și complet tablou, în notă hiperrealistă, al tranziției românești în anii din urmă: viața de familie dominată de senzația de sufocare pe care o produc frustrările
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
necunoscutului, la care participă ca un adevărat membru al familiei. În spirit postmodern, întreaga narațiune este scrisă cu sufletul la gură. Gabriela Gavril are un tempo narativ foarte alert, planurile se schimbă cu repeziciune pe principiul feliilor de viață, visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative. Confesiunea lui Ștefan Negru are și ea particularități stilistice clare (în primul rând verva verbală, abordarea ironică și autoironică, ochiul atent care decupează situațiile comice și absurdul relațiilor
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
început interesul cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice, povestiri de vise, scrisori, un mozaic eteroclit menit să recompună istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
nici nu le ascunde), ci să înțeleagă tot ce s-a petrecut, propria viață, dar și specificitatea regimului comunist, resorturile vizibile sau ascunse care au condus spre luarea unor măsuri atât de barbare. Pentru aceasta încearcă să-și coreleze propriile amintiri cu lectura zilnică a ziarului "Scânteia" (pentru o scurtă perioadă "Scânteia" este înlocuită cu "România liberă") din perioada respectivă. Astfel are cronologia exactă a evenimentelor politice (înființarea Securității, naționalizarea, cooperativizarea, moartea lui Stalin, raportul secret al lui Hrusciov, toate cu
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
într-o tradiție a genului. El are exact motivațiile, obiectivele și ticurile scriitorilor care ambiționează să țină un jurnal. De unde vine atunci diferența? Bărbatul cu cele trei morți ale sale e atipic prin luminozitatea și căldura paginilor sale. De regulă, amintirile din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție, ea fiind (și, mai mult decât atât, devenind, în
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]