8,976 matches
-
nemilos elanuri, interdicțiile funcționau cu duiumul, iar accesul la fondurile secrete era menținut cu încăpățânare în vigoare, ceea ce nu permitea restituirile necesare. În plus, lagărul ridica alte și alte rețele de sârmă ghimpată spre lumea occidentală, cea care își pusese amprenta binefăcătoare asupra modelului nostru cultural până la război. În circumstanțele date, neprielnice în esență, valul de tineri asistenți, împreună cu unii dintre profesorii mai puțin conformiști, a creat premizele acelor benefice prefaceri ce aveau să se producă după 1964 și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
orientul european genera cel puțin iluzii, dacă nu și speranțe îndreptățite, în rândul foștilor revoluționari moldo-munteni activând în exil36, în țară (avem în vedere Moldova, chiar dacă situația se prezenta aidoma și peste Milcov), acțiunile politico-administrative inițiate de autoritățile centrale purtau amprenta provizoratului generat de "refugiul" autoimpus al domnitorului Ghica la Viena, până în toamna anului 1854. Progresele realizate în domeniile cu incidență directă asupra staționării trupelor de ocupație austriacă, precum: transport (căi și mijloace), poștă și comunicații, urbanistică și comerț etc.37
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
iar aprecierea acesteia ca fiind organizată sub una dintre aceste forme se face după criteriul preponderenței pe care fiecare o deține în cadrul întregii activități economice. 3.1. DEFINIȚII ALE SISTEMULUI ECONOMIC Există foarte multe definiții ale sistemului economic, fiecare avînd amprenta și caracteristicile specifice date de autori. 3.1.1. Noțiunea de sistem economic la Werner Sombart Potrivit definiției astăzi clasice a lui Sombart, un sistem economic s-ar caracteriza prin trei trăsături distincte, discernabile prin observarea realității: un "spirit", o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să credem că, în prezent, ar fi dispărut forma anterioară de organizare a producției sociale. În multe dintre țările cu economie slab dezvoltată, economia țărănească, avînd o pondere încă importantă în totalul producției naționale, poartă și astăzi, în mare măsură, amprenta economiei naturale. 3.3. ECONOMIA DE SCHIMB SISTEMUL ECONOMIEI DE PIAȚĂ 3.3.1. Conceptul și conținutul economiei de schimb Economia de schimb, în care piața are un rol hotărîtor în alocarea și utilizarea resurselor, ca și în organizarea, gestionarea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în 2010 a ajuns la doar 1,3 copii. Putem constata că modelul de fertilitate din ultimii ani indică o scădere drastică, de aproape un copil la o femeie. Noile realități economice, sociale și politice și-au pus cu siguranță amprenta asupra evoluției descendente a fertilității. Degradarea nivelului de trai (mai ales scăderea puterii de cumpărare), șomajul, incertitudinea în găsirea unui loc de muncă și stresul sunt factori specifici perioadei de tranziție, care au influențat reducerea fertilității. Legat de factorii amintiți
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
politicieni cultivați, abili mînuitori ai condeiului, precum foștii președinți de Gaulle, Giscard d'Estaing sau Mitterrand (care a și mărturisit că se simțea destinat unei cariere de scriitor, măcar prin caracter, dacă nu și prin talent). Toate aceste întrepătrunderi și amprente reciproce, care au traversat secolele, continuînd să singularizeze mentalitatea Hexagonului în ansamblul marilor civilizații, ne permit, poate, să înțelegem mai bine de ce și astăzi, mai mult decît oriunde în lume, intelectualul francez are un cuvînt greu de spus în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a trimis o scrisoare, în care îi spunea în esență trei lucruri: că a plîns trei zile, că el a fost un "prostănac" fiindcă a crescut fără să-și respecte tatăl, și că ar trebui să se întoarcă spre Iisus... Amprenta copilăriei se vede limpede în cadrul ales pentru desfășurarea acestui roman cu iz îndepărtat de Robinson și de Împăratul muștelor: o insulă sălbatică, în sudul Alaskăi, accesibilă doar vapoarelor și hidroavioanelor, în întregime acoperită de păduri umide și de munți abrupți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten). Un asemenea personaj nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se conturează el în viziunea lui Carrère, poartă amprenta veninoasă și echivocă a unui fel de geniu. A existat o perioadă, prin anii 1980, cînd a cunoscut o oarecare notorietate pariziană, odată cu publicarea romanului său scandalos, Poetul rus îi preferă pe negrii mari, o poveste autobiografică a vieții sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un cod formalizat, un ansamblu de prescripții și norme, starea vorbirii uzuale în modul în care noi ne-am însușit-o la un anumit moment. Stilul, în schimb, este partea absconsă a personalității și temperamentului unui scriitor, marca sa proprie, amprenta personală care ține de corpul și de trecutul său. În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mass-mediei, se observă cu ușurință rolul central al tehnologiei în gândirea lui Baudrillard (tehnocentrism pentru care a fost de altfel criticat). Trebuie remarcat și de această dată că deși studiile sale pe această temă sunt particulare, originale și cu o amprentă unică, nu este de neglijat importanța textelor lui McLuhan sau ale Școlii de la Frankfurt în conturarea abordării sale. Chiar dacă alcătuirea unei liste exhaustive de posibile influențe asupra unui gânditor complex de talia lui Baudrillard pare a fi din start o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemenea, tipografiile, telegraful și telefonul au reprezentat, la vremea lor, tehnologii la fel de relevante precum este inte rne tul, în zilele noastre. Este evident că modul de interpretare și sensul pe care diferiți cercetători îl atribuie termenului de globalizare își pune amprenta asupra periodizării și istoriei fenomenului. Printre cele mai cunoscut e a bordări, amintim: aRoland Robertson, pentru care glob lizarea începe cu o fază ger minală, desfășurată în Europa între 1400 și 175 0; d Baldw Richar E. in și Philippe
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
perspectiva optimistă, cât și din cea pesimistă , s ubliniind principalele dife rențe dintre globalizarea de astăzi și cea din tre cut. Este evident că modul de interpretare și sensul pe care diferiți cercetători îl atribuie termenului de globalizare își pun amprenta asupra periodizării și istoriei fenomenului. În acest capitol, am identificat principalele etap e a le procesului de globalizare, principalele caracteristici specifice fiecărei eta pe, în parte, am identificat, de asemenea, tensiunile existente în cadrul global iză rii, dar și factorii determi
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
economie severă a mijloacelor de expresie artistică: prea puțin și senzația nu se coagulează, generând frustrare, prea mult și copleșește, provocând dezgustul 14. Literatura terorii depinde cel mai mult de dozajul de la nivelul vocabularului. De altfel, echilibrul lexical își pune amprenta nu numai asupra calității generice a textului, ci și asupra construirii atmosferei. Definită, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, drept "unitate a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986: 15), atmosfera este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Pașchevici, Nazarie și Panaitescu). Nici unul dintre ei nu are curajul să-și mărturisească deschis frica, însă fiecare caută, instinctiv, compania celorlalți. În sfârșit, capitolul subsecvent narează o nouă incursiune a Christinei în dormitorul lui Egor; prezența moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum în toată odaia". Scena erotică subsecventă, de voyeurism consumat în penumbră, nu este lipsită de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
als einen Ursprung es verrät). Unicitatea (Einmaligkeit) și repetiția (Wiederho lung) se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe care îl joacă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recontextualizare a fenomenului și prin exploatarea negativității conceptului. În același timp însă, el conține o miză esențială: aceea a „salvării platoniciene“ (Platonische Rettung) a lucrului în idee. Critica pseudo rigidității lucrului echivalează, așadar, cu salvarea istoricității sale, a originii ca amprentă a vieții sale, a autenticității. Rolul acesta, voi încerca să arăt, va fi regă sit mai târziu în fizionomia orașului pe care o realizează flaneu rul, ca, de altfel, și în lupta pentru memorie a revoluțio narului. 1.2. Despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane, flaneurul, care urmează a fi abordat abia în capitolul al treilea, se oglindește în aceștia. 1.3. Alegorie și imagine dialectică Demersul filozofic, după cum am încercat să arăt, are la Ben jamin sensul unei asceze care orientează privirea spre amprenta autenticității unui fenomen și astfel îl „salvează“ pe acesta de falsificările reprezentărilor conceptuale abstracte. Ca rezultat, fenomenul este perceput ca pluralitate tensionată a semnificațiilor, ca istorie a efectelor materializată sau ca imagine, continuu recontextualizată, a întregului din care face parte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în acest context, realizează o conexiune între „domeniile uitate“ ale kantianis mului, religia și filologia. Traducerea capătă, în acest fel, un rol esențial: ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu înseamnă un sacri legiu, ci tocmai afirmarea acestui caracter sacru. Cu cât limba-țin tă este mai dispusă să transmită nu informația, ci chiar felul în care limba-sursă numește lucrurile, cu atât ea își face vizibile originea în limba pură, amprenta autenticității sale și puterea revelatoare. Traducătorul este, plecând de la cele spuse, un prim exemplu al cunoașterii despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo-critic. El arată cum această descriere a fenomenelor este cu putință în mediul limbii și, prin urmare, cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cea care pune lumea în relație tensionată dialectic cu originea ei. Limbajul este, dimpotrivă, forma mediată, căzută a acestei relații: „Das Wort soll etwas mitteilen (außer sich selbst)“. Imaginea despre care vorbește Benjamin nu este una intențională, abstractă, ci o amprentă a divinului, pe care lucrul nu face decât s-o recepteze pasiv. Dialectica celor doi termeni constitutivi ai ima ginii se sustrage comprehensiunii, întrucât ea nu este „de ordinul conceptului“, nu reprezintă o schemă intelectuală: indexul istoric al sacrului și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istoria citită mesianic sunt inseparabile. Ele nu sunt, cum spuneam, atitudini intenționale, ci semnificații ale privirii flaneurului și, ca o consecință, modalități ale lo cuirii sale. Inseparabilitatea lor corespunde complexității fizio no mice a orașului, cu mulțimile sale și cu amprentele memoriei colective recunoscute în forma străzilor sau a clădirilor. Col portajul ca principiu al percepției flaneurului poate fi reluat ca principiu metodologic al descrierii structurii experienței sale. 3.2. Interpretări O serie de analogii pot să ofere o imagine mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple rememorări a eveni mentelor trecute, ci a parcurgerii unui traseu către tărâmul Mume lor, către amprenta originară a lucrurilor. Textele lui Benjamin despre copilărie nu au, așadar, un sens strict documentar. Nu este, de asemenea, vorba nici de scrieri autobiografice“. Se poate vorbi de o complicitate metafizică stabilită între copil și adult. Pe de o parte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin face o incursiune în caracterul istoric al lumii moderne, iar „cunoașterea“ acestei lumi înseamnă, de fapt, identificarea amprentei autentice a originii în semnele materiale care îi com pun fizionomia. De data aceasta, memoria, pură (la Bergson)/in voluntară (la Proust) este cea care joacă, pe scena istorică, rolul originii, iar experiența urbană se descrie ca restaurare a acestei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Poe"3. Asociația nu este nicidecum accidentală, de la început, literatura și arta plastică vor realiza un mariaj sub semnul simbolismului, mariaj a cărui longevitate precizează afinități structurale. Este un fapt indeniabil că asemeni sensibilității romantice, sensibilitatea simbolistă și-a pus amprenta asupra artei plastice în aproape toate țările europene, însă mult timp revendicarea simbolismului a apărut rezonabilă doar în spațiul literaturii, nu și al artelor plastice cu toate că, în realitate nu a existat o diferențiere categorică între cercurile artistice ale vremii, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]