5,016 matches
-
contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult decît însăși moartea. Fără a fi mort, se descopune totuși, tortura este tocmai aceea de-a nu putea muri, de a-și trăi moartea pe picioare, de-a dura, de-a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și de hrănire: Se regăsește rar în peșteri, iar coloniile de r reproducere se întâlnesc în scorburile copacilor.Trăiește în păduri, în apropierea apelor, se adăpostește în podurile clădirilor, peșteri, pivnițe, mine și tu tuneluri. Modul de hrănire: Zboară în amurg devreme, rapid, agil și vânează aproape în apropierea apei sau la înălțimi joase prin pădure. Se hrănește cu molii, insecte mici și păianjeni. Reproducerea: Împerechere are loc toamna, dar fertilizarea este întârziată până în primăvara următoare. Femele se adună în colonii
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
săptămâni. Hibernarea: Hibernează de la sfârșitul lui noiembrie până la începutul lui martie. Se adăpostește în cavități subterane. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 20-100 de in indivizi. Longevitatea: Trăiește pâna la 20 ani. - Liliacul de amurg (Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura aripilor este de 32-40 cm. Greutatea variază între 18 și 40 gr. Blana este brun-roșcată pe spate, pe
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
În mun cele mai variate habitate, inclusiv pe cele antropice. În munți poate fi întâlnit până la o altitudine de 3000 m. Vara se adăpostesc în construcții umane, scorburile copacilor precum și alte adăposturi. Modul de hrănire: Iese la vânătoare devreme, în amurg. Zboară la înălțimi mari, deasupra terenurilor deschise, mai rar deasupra pădurilor sa sau a apelor. Reproducerea: Împerecherea are loc toamna sau la începutul iernii. Perioada de gestație durează 40-50 de zile. Puii, în num 50 de zile. Puii, în num
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
constante. Dar dacă vremea se înc vremea se încălzește și insectele încep să zboare u unii lilieci se trezesc, rămânând activi ore întregi pentru a vâna și a-și digera prada. Atunci când există astfel de insecte, ei vânează atât în amurg, cât și înainte de răsăritul soarelui, sau ch chiar la la lumina zilei. În ceea ce privește somnul diurn, acesta variază în func în funcție de cantitatea de hrană disponibilă. D Durata Durata și intensitatea lui tind să se reducă odat odată cu venirea verii, pe măsură ce insectele
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Odă la nașterea lui Hristos) cu o prețiozitate de același fel. T. S. Eliot reia tradiția în celebrul început al poemului Prufrock. When the evening is spread out against the sky Like a patient etherized upon a table...** **Când stă amurgul răstignit pe cer "/ Ca un bolnav, sub cloroform, pe masă... Literatura barocă nu poate fi redusă la o singură trăsătură atât de ușor cum cred clasicii ; cel mult îi putem rezuma stilul menționând caracterul ei mai cuprinzător, gustul pentru ornamentația
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
găsim o explicație parcurgând un drum simbolic al reconstituirii unor fragmente din viața de student a tinerilor care au pășit, mai mult sau mai putin emoționați, prin amfiteatrele Universității Libere sau pe străzile pitorești ale capitalei Belgiei în timpurile de amurg ale civilizației europene de la trecerea dintre secole și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut o oarecare circulație în spațiul cultural autohton, pornea probabil dintr-un fapt real interpretat abuziv: în conformitate cu legile relative la învățământul superior
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
și de visuri”, simțim câte un abur sfios care adie dinspre trecut. Și o umbră blajina, cu surâs din alte vremi, trece nevăzut, neauzit, printre larma copiilor, pe holuri, prin clase, printre ferestre, pe lângă icoane. Numai vreo rază rătăcita din amurg îi iese în cale și-l recunoaște, murmurându-i moldovenește, cu glasul ei de miere: “Să ne trăiești, MariaTa”... Mihai Sadoveranu tace. Și zâmbește. Locul lui e pretutindeni și nicăieri. Dar Pașcaniului de azi și Colegiului Național “Mihail Sadoveanu” de
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
apoi a Uniunii Compozitorilor din România. Laureată a Premiului George Enescu (1925, 1934, 1941) și distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1969). Lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania, Marea Britanie. A publicat volumul de amintiri „Din zori până în amurg”. Compozitoare de talent, Mansi Barberis a realizat o operă vastă în genurile muzicii simfonice, vocal-simfonice, pentru pian, vioară, clarinet, camerale, corale, vocale și pentru teatru muzical. A apelat la versurile unor poeți ca: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Topîrceanu, Otilia
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul bisoceanului", când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l micșora și mai ales a-l denatura." Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: "Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții" . Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă. Personalității
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Noica, nu atît de rodnică precum am fi vrut, nu încetează să ne stîrnească interes biografia celui și-a trăit anii din urmă ai vieții la Păltiniș, un loc foarte asemănător cu cel în care s-a retras, tot în amurgul existenței sale, Heidegger. Omul și opera constituie, și în cazul lui Noica, un binom organic, unul în care, nu de puține ori, biografia autorului se furișează în subsolurile livrești ale textelor, în biografia ideilor. Și asta se întîmpla chiar dacă, mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
femeile implicate în ceremonial, "femei tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..."355 stabilește și toponimul Strada Preoteselor, unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
port/ în suflet stele multe, multe,/ și căi lactee,/ minunile-ntunericului./ Dar nu le văd,/ am prea mult soare-n mine/ de-aceea nu le văd./ Aștept să îmi apună ziua/ și zarea mea pleoapa să-și închidă,/ mi-aștept amurgul, noaptea și durerea,/ să mi se-ntunece tot cerul/ și să răsară-n mine stelele,/ stelele mele,/ pe care încă niciodată/ nu le-am văzut 16". Poemul comprimă în expresia sa stilizată procesul subtil al expunerii imaginii transparente în contre-jour
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lipit mai mult". De-acum, funcția inaugurală nu mai aparține limbajului ci primordiilor ce guvernează o lume fără de cuvinte, acolo unde nu mai există decât contopire, tăcere elocventă, revelatoare nu a lucrurilor-fenomene, ci a esenței lor. Esență manifestabilă doar în amurgul limbajului, căci "punerea în abis a cuvântului în acel fără-de-fund al tăcerii"19 nu numai că eclipsează subiectivitatea (pretenția unui subiect fondator), dar - tocmai prin ex-fondarea oricărui fondat - desfundă posibilitatea întâlnirii cu altul inaugural, cu natura unui increat inaparent, cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perspectivă. O imagine în mișcare, unde lumina nu doar luminează trecerea spre altceva, dar și face posibilă reflectarea inaparentului în privirea în care se revarsă. De la "în ochii mei și-a pus azurul slava" (Poezia), "și-n ochii tăi,/ însângerat, amurgul mărgeanele-și aprinde" (Ultima verba. Cântarea lui Samson), trecând prin "ai vrea măcar privirea s-o ții în loc sub pleoape" (Sinaia, I), până la " Aș vrea să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe privire-nchisă" (Alte priveliști, II)5 - vizibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
strălucitoare dat intuirii pure, din moment ce " Același crepuscul de aur, pe aur de câmpuri -/ praful, și ploaia, și oamenii toți îs de aur;/ boii cu aur în ochi zac în aur de câmpuri -/ sufletul meu, sufletul meu e de aur"31. Amurgul nu formează aici un tablou descriptiv; nu cu o artă peisagistică avem de a face, cu pitorescul naturii zugrăvite, căci toate elementele lumii sensibile - câmpuri, praf, ploaie, oameni și boi - nu sunt figuri distincte, personaje profilate într-un decor natural
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față18: pelerinajul tot mai departe care trece prin materia cuvântului, până la "blândețea unei vremi de moarte", acolo unde rostirea se sfârșește și renaște mereu din spuma posibilului. Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului "Amurgul cade. Toamna și ornicul se-ntoarce./ Viața își răstoarnă nisipul vremii. Totul/ Se-ntunecă, se-nchide. Da, ado lampa. Prinde/ De geana umbrei ochiul luminii. Dă privirii/ Ce-mi scapă, alta care să-mi tremure pe suflet/ Cum tremură o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei am pus o oglindă,/ ...//... În fața oglinzii am pus un pahar./ Într-însul răpisem o rază de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar.//...// Voi sta să mijească-n oglindă amurg.// Atunci doar - iatacul, privirii când scapă/ Și-l vezi, înăuntru de suflet, închis -/ Paharul primește pe-albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui imagine e pusă în abis, închisă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de posibil inimaginabil ne întâmpină în poemul Norul 27. Deși primele versuri par să înfățișeze tabloul obișnuit al naturii limpezite după furtună, pasajul descriptiv adună semnele imaginale ale schimbării perspectivei, semne ce pregătesc ivirea neprevăzută a neobișnuitului: "Tot cerul în amurg își limpezise/ Albastrul ud, acuma mai adânc./ Se liniștise vântul. Era pace/ Pe țărmul dintre ape și câmpii./ Iar ploaia cu o mie de fuioare/ Foșnindu-și fuga peste lanuri verzi/ Lăsase doar să tremure departe/ Țesut dintr-o urzeală
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ambele direcții, cota înaltă de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât și cel al nemanifestatului pur spiritual. Ambivalență ambiguă, cum spuneam, căci "E puțin înainte de auroră. Dar aurora/ Nu vine niciodată aici. Poate e un etern amurg/ Și undele acestea cu văluri ușoare să-nsemne ora/ Dintre seară și zi". Imaginea se profilează cu greu, nu pentru că nu ar fi concretă, aplicată pe sensibilul real pe care îl exprimă; nu, prin urmare, deoarece i-ar lipsi expresivitatea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plasticitatea. Conturul ei nu poate lua decât forma incertă a fulguranței, fragilitatea evanescenței, într-o lume intermediară - a lui nici...nici - în care spațiul și timpul sunt încremenite 4, totuși poate o lume a veșnicei culmi ("Poate e un etern amurg"), lumea dintre. Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmă. Nu e sufletul singurul care are propria lumină, cel care, fără să primească lumina din afară, luminează de la sine, prin sine? "O, voi suflete călduroase, o voi suflete/ cu lumină proprie!/ Era o lovire de raze, între voi și amurg/ cu clinchete alunecând mereu din prezent/ și rătăcind în jurul pământului". Ipostază care pune în lumină imaginea inaparentului însuși; ea se proiectează pe ecranul diafan al unei evacuări. Două lumini vin în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]