7,050 matches
-
văzut puși în situația de a ghici legile unor obiecte care nu joacă nici un rol în viața lor. Cum fac ei asta? 2. După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a ghici legile unor obiecte care nu joacă nici un rol în viața lor. Cum fac ei asta? 2. După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu joacă nici un rol în viața lor. Cum fac ei asta? 2. După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner op. cit
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner op. cit. 7). 4. Deci, a folosi matematica pentru a defini analogii în fizică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică). 3. Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner op. cit. 7). 4. Deci, a folosi matematica pentru a defini analogii în fizică este la fel de antropocentric ca a folosi e.g. "mascul/femelă". 5. Concluzie: fizicienii au avut o atitudine antropocentrică atunci când s-au apucat să descrie lumea particulelor cuantice.99 Cum afectează toate acestea discuția despre argumentul indispensabilității? În argumentul său
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
văzut puși în situația de a ghici legile unor obiecte care nu joacă nici un rol în viata lor. Cum fac ei asta? (2) După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică) (3) Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a ghici legile unor obiecte care nu joacă nici un rol în viata lor. Cum fac ei asta? (2) După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică) (3) Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu joacă nici un rol în viata lor. Cum fac ei asta? (2) După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică) (3) Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner 1998
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
După Steiner, oamenii de știință au ajuns la legile atomice și subatomice ale naturii folosindu-se de analogii matematice (mai exact, de analogii matematice de ordinul doi, i.e. analogii bazate pe proprietăți ale descrierilor și nu pe descrierile înseși aceste analogii sunt irelevante pentru fizică) (3) Dar, "a te baza pe matematică în ghicirea legilor naturii înseamnă a te baza pe standardele umane de frumusețe și conveniență" (Steiner 1998: 7) (4) Este nerezonabil să te aștepți că ceea ce provine dintr-un
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
rațional. Metode pentru stimularea creativității Metodele analogice au la bază tipul de raționament analogic, în care derivarea unui enunț din altul, inter-erența se -ace pornind de la asemănările parțiale între două sau mai multe -enomene. Deci, neglijându-se di-erențele, se caută analogii, evidențiindu-se acele atribute trans-erabile care pot conduce la inovații sau chiar la noi creații, invenții. Din rândul metodelor analogice de stimulare a creativității, consemnăm unele variante: - Exercițiul de relații analogice, adoptând diverse criterii, precum: -uncția, structura, amplasarea etc. - Metoda
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
la raționamentele bazate pe bunul simț. Stilul, logica și atitudinea lui Reagan față de propriul discurs sunt, prin urmare, adecvate genului de raționament căruia președintele îi subscrie: "Retorica lui Reagan implică un stil simplu, familiar și personal; o logică bazată pe analogiile practice; și o atitudine ce oferă o singură perspectivă, asumpții nechestionate și portrete definitive"606. Astfel, stilul președintelui american încurajează un gen de per-cepție potrivit căreia problemele politice, departe de a constitui chestiuni extrem de complexe, insurmontabile, necesitând inteligența și expertiza
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
paradigma rațională și cea narativă, este majoră și implică o dezlocuire totală a percepției pe parcursul "mutației" respective. În contextul paradigmei raționale, rezumă Lewis, "o poveste trebuie să fie substanțial adevărată pentru a putea fi folosită ca dovadă, prin exemplu sau analogie, sau trebuie să fie suficient de vie pentru a ilustra problema sau soluția sa posibilă"612, însă, în nici un caz, poveștile nu sunt considerate "purtătoare ale cunoașterii"613 necesare pentru definirea unei probleme sau identificarea soluțiilor sale. Dimpotrivă, trăsătura fundamentală
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar apropiindu-te, te așteaptă o deziluzie! în locul pajiștei și al florilor, cresc urzici, scaieți, cucută, mărăcini, etc. Ce plastice analogii cu firea omenească ne dă natura. Acolo unde este credință în Dumnezeu, rugăciune, unde domină curățenia vieții sufletești, sănătatea și dragostea de muncă, care împreună constituie adevăratul izvor al vieții, omul este cu conștiința împăcată, liniștit și senin. între astfel
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu intră ș.a.m.d. în baza cărei legitimări, cărui principiu inatacabil, se emit astfel de judecăți absolute, propuse ca definitive? Judecata de valoare absolută, emisă în numele unui (imaginar, fictiv) subiect (filozofic) universal, nu poate fi demonstrată altfel decât prin analogii, cel mult, cu imperativul categoric kantian. Reacție perfect legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc. Apare deci un conflict insolubil, care relativizează și dizolvă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
relații secrete între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul sacru, totul, până și gestul cel mai obișnuit, trimite la un act spiritual. Această Lume "nu este nici mută, nici opacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în mitonim devine "fata verde", imagine a lui Orfeu. S-a demonstrat și argumentat prin exemple concrete că în spațiul ficțiunii actul de a da nume nu este întâmplător, că denominația funcționează motivat 28; numele propriu este cel care facilitează analogia dintre "omul fără măruntaie" (expresie prin care Paul Valéry definea personajul) și un anumit individ care împrumută astfel trăsăturile personajului 29. La Eliade, caracterul motivat al numelor personajelor este rezultatul unui efort de resemnificare a unui univers desacralizat; descompuse în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de fapt (pentru că recunoaște și "demonstrează" rolul motivației în limbile naturale) și convenționalist de drept, pentru că el critică implicit acest rol, căutând pe de altă parte să plănuiască, după termenii săi proprii, o limbă "pur arbitrară"" (mimologismul caracterizând relația de analogie dintre nume și lucrul desemnat). Genette pune în opoziție "mimologismul secundar" al lui Socrate, "limba ar trebui și ar putea să fie mimetică, dar nu este", așadar o încercare de "remotivare artificială", cu "convenționalismul secundar" leibnizian, calificat drept "un efort
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu oficial, timpului istoric. (Ceea ce amenință aceste nume este reificarea: numele devin lucruri.) "Fericita credință" în cratilism, mimologismele lui Genette și invitația pe care o adresează lectorului printr-un anumit număr de texte mai puțin cunoscute, inspirate de mimologism, de analogia dintre nume și lucrurile desemnate sunt readuse în atenție de articolul lui François Rigolot, La lecture du nom propre: histoire et théorie. Înainte de a se întreba asupra locului pe care îl ocupă numele propriu în istoria tradiției cratiliste, Rigolot amintește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
români - Cantemir, Hasdeu, Iorga, Pârvan - care au fost "în aceeași măsură străluciți scriitori" și cu "cel mai ilustru poet român, Mihai Eminescu, "filozof original și unul din marii erudiți printre contemporanii săi", Eliade declara, în ceea ce îl privește, existența unei "analogii structurale" între munca științifică și imaginația literară. Lămuriri aduce și în Fragmentul autobiografic din Caetele de dor, unde încearcă să răspundă întrebării: "cum împac eu cele două câmpuri de activitate - literatura, pe de o parte, știința și filosofia pe de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a recunoscut ca "reală" "dependența
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a jucat o strașnică festă (...) La Eliade, misterul este confecționat pentru a deveni pretext al operei, iar nu opera e scrisă pentru a exorciza un mister trăit insuportabil"45. Mircea Muthu vede relația omului de știință dublat de creator, în analogie cu cea a lui Lucian Blaga; binomului poezie-filozofie i se adaugă istoria comparată a religiilor-proză fantastică: "Legăturile dintre cele două domenii de manifestare ale spiritului sunt organice, placentare am putea spune: dacă acest hermeneut al secolului al XX demonstra - prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de pian, amnezic cu privire la semnificat sau la codul care l-ar putea produce. Neîmplinirea semiotică înțeleasă ca o cădere, înscrie numele în seria mitonimelor desacralizate. Monemul de bază din structura numelui protagonistului este Gavriil/ Gabriel (primul care a sesizat această analogie, precum și semnificația numelui este Ștefan Borbély) care reproduce un vechi teoforic frazeologic, apropiat într-o interpretare mai veche de ebr. gheber "bărbat" (Septuaginta, Vulgata), iar partea a doua, El reprezintă numele prescurtat al lui Dumnezeu, Elohim; interpretarea lingviștilor are în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
A.D.P, Ieronim, din tipologia inițiaților eliadești, îl învață pe Maestru "să nu repete greșeala lui Brâncuși ca să-și "lase în urmă" opera - și să se reînnoiască existențial și ca artist"698. Matei Călinescu a sesizat semnificația numelui, athanatos, nemuritor: "analogia onomastică pare a fi la nemurire"699 și l-a analizat în strânsă legătură ("onomastică și simbolică") cu personajele eminesciene, Ieronim și Euthanasius, deoarece "încorporează și el sensuri contradictorii, dar diferite de cele eminesciene: sacralitatea și moartea se întâlnesc în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ilustrativă scena din romanul lui Balzac, singura, de altfel, când Chabert apare în uniformă; prin opoziție, carrick-ul mizer exprimă nonidentitatea, decăderea și asumarea unei stări umile de vagabond, ascunderea celui care îl ajutase pe Napoleon să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]