KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...519 >

12,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931

respect la antici. Ulise nu se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te interesează, în reveriile mele antice nu sunt obligat să suport vecinătăți care îmi displac. În ele (spre deosebire de "actualitate") pot alege numai ceea ce

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi mai întrețin romantismul? Foarte simplu. Ca într-o bibliotecă în care păstrezi doar cărțile care te interesează, în reveriile mele antice nu sunt obligat să suport vecinătăți care îmi displac. În ele (spre deosebire de "actualitate") pot alege numai ceea ce îmi convine. Și e suficient să mă imaginez pe vremea lui Praxitele, într-una din cele două împrejurări (serbările de la Eleusis și cele

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
pe plajă, s-o vadă pe Frina îmbăindu-se goală, sau să-mi amintesc cum îi transforma Circe în porci, cu o baghetă vrăjită, pe unii (pe care i-aș putea indica eu) pentru a mă vrea, în clipa aceea, "antic". Habar n-aveam, până acum, că marea înflorește. Unul care se pricepe mi-a explicat că fenomenul de înflorire a mării se datorează Exuvinllei cordata, o algă micuță, cochetă, brun-roșcată, foarte prolifică. Azi, marea a căpătat această culoare. După curenții

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele erau trei. Moirele, tot trei. Muzele, nouă. Dar cel mai plăcut urechilor divine pare să fi fost "șapte". Minunile lumii antice au rămas șapte, în ciuda încercării lui Plutarh de a le spori numărul la șaisprezece. De aceea, s-ar fi cuvenit, poate, să vin aici șapte zile, împăcînd și prudența și nevoia de mare. Dar era prea puțin. Nu mă pot

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
până la noi numai șapte, din cele o sută treizeci create de Sofocle ne-au parvenit tot șapte. Lui Euripide i-au fost atribuite șaptezeci și cinci de tragedii, din care cunoaștem optsprezece. De la pictorii care s-au bucurat de faimă în Grecia antică nu s-a păstrat nici o urmă a talentului și reputației lor. Simple nume, câteva anecdote, e tot ce-a rămas. Vestitul și mult lăudatul Zeuxis ar fi scris sub o frescă, reprezentând un atlet, că posterității îi va fi mai

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi. Ce să facem, totuși, cu acest adevăr? Nu ne-ar rămâne decât să acceptăm că preotesele Afroditei, care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și decapitați

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă, au dat decesului antichității un sens de catastrofă istorică, preluând asupra lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
poet grec, bărbat frumos și însurat cu o americancă bogată. "I-a tocat acesteia averea pentru a trăi à l'antique, înconjurat de vestale și îmbrăcat ca în timpul lui Pericle. La Delfi, a încercat să reînvie prin montări spectaculoase drama antică". Sare de la una la alta, urmărind, parcă, o idee care-l preocupă. Discutăm despre faptul că, azi, nu putem privi Parthenonul cu aceiași ochi ca anticii. Pentru cei vechi, Parthenonul era o "casă sacră", în timp ce, pentru noi, nu mai are

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
ca în timpul lui Pericle. La Delfi, a încercat să reînvie prin montări spectaculoase drama antică". Sare de la una la alta, urmărind, parcă, o idee care-l preocupă. Discutăm despre faptul că, azi, nu putem privi Parthenonul cu aceiași ochi ca anticii. Pentru cei vechi, Parthenonul era o "casă sacră", în timp ce, pentru noi, nu mai are un sens religios. E, pur și simplu, o operă de artă. N. Își stinge țigara, își șterge ochelarii, după care mă anunță, râzând, că "războiul dintre

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
imaginezi admirîndu-se în apă, topit de dragoste pentru propriul chip, nu-ți mai arde să te uiți în oglindă. Te ferești să nu fii acuzat de narcisism. Subiectivitatea devine un motiv de jenă, iar cunoașterea de sine, recomandată de înțelepții antici, ți se pare o capcană. Ai vrea să renunți să mai afli cine ești, încercînd să fii, cu orice preț, "obiectiv". Eu v-aș propune, însă, o altă perspectivă asupra lui Narcis. Vă amintiți, desigur, ce zice legenda, că el

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
ați așteptat, de celebrul îndemn "Să regresăm spre Grecia". Adică, n-am visat să mă lepăd de viața care mi-a fost hărăzită și să-mi compun una total diferită, fără nici o legătură cu cea reală. Am vrut să fiu "antic" doar în măsura în care aceasta nu mă obligă să renunț la ceea ce "sunt" și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să iau ce-mi lipsește. De fapt, nu cred că mă contrazic. Dacă Alcibiade, impetuosul comandant militar, aventurier și

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
am bătut în retragere la un moment dat. Mi s-a părut straniu să te căsătorești după un rit homeric și să-ți botezi copiii cu nume luate din Iliada. Aceasta m-a silit să admit că, pentru mine, "emigrările antice" sunt, mai degrabă, un pretext de care am nevoie ca să-mi țin în frâu impulsurile pesimiste. De altfel, mi-am explicat în felul meu faptul că speranța era pusă ultima în cutia Pandorei. Mi-am zis că ea era antidotul

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
acum, Grecia. Atmosferă febrilă, ușor isterizată de euforia plecării. Așteptăm să fim chemați la avion. Cineva în spatele meu glumește sinistru: "La valuri de șapte metri, nu scapă nimeni". Suntem deasupra norilor. Jos nu se vede nimic. Îmi amintesc că grecii antici au evitat să escaladeze Olimpul. Ei știau, se pare, că divinitatea nu e o problemă de altitudine. Poți să te simți în proximitatea zeilor la nivelul mării (vara!) și să urci Everestul degeaba. La Atena, deși s-a lăsat noaptea

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
reflectoare. Ne afundăm, apoi, într-o zonă comercială. Multe vitrine elegante, ademenitoare (dacă ai bani!), reclame strălucitoare, de bun gust, ceea ce mă face să mă gândesc la două lucruri. Unul simpatic. Calitatea de "popor estet" de care se bucurau grecii antici ― pe drept sau pe nedrept ― s-a transmis, întrucîtva, și urmașilor. Altul, neplăcut. Înainte de război, Grecia era mai înapoiată decât România. Gabriel D. Îmi spune că rudele lui trimiteau, atunci, "pachete" la Atena, cam așa cum ni se trimiteau nouă, în timpul

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
Pământul ei secetos e generos doar cu măslinii. Fără câștigurile obținute din navigație și din turism, s-ar descurca foarte greu. Multele magazine pe care le-am văzut în Atena ar deveni falimentare. Dar turismul e stimulat de ruine! Grecia antică, prin cultura ei, îi hrănește pe negustorii de azi! Filosofii, sculptorii și tragicii greci lucrează zi și noapte pentru agențiile de turism grecești. Și chiar faptul că armatorii s-au folosit de mitologie pentru a da o oarecare aură acestui

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
Efesul deoarece orașul ținuse partea lui Mitridate. După ce efesienii au început să-i ridice un monument impozant, Memmius a revocat, însă, ordinul. Ce a rămas din toate astea? Din templul zeiței Artemis, considerat una din cele șapte minuni ale lumii antice, au ajuns până Ia noi o coloană și câteva bucăți de piatră spartă. Nu avem cum să înțelegem uimirea lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
sclavi, la "Odeon", unde aveau loc reuniunile senatului (dar și reprezentații teatrale), lângă ruinele din sanctuarul închinat lui Cezar (deci, cu Cezar a început nebunia de a-i concura pe zei, nu cu Nero), la "Prytaneion" (un soi de primărie antică), pe strada principală din Efes, pavată cu mari bucăți de piatră lucie și, bineînțeles, în fața Bibliotecii (doar suntem intelectuali). Aici, Marius Ghica mă îndeamnă să "pozez" în dreptul uneia din cele patru statui simbolice din nișe. Și abia după aceea descopăr

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
apucături neroniene. Și, la urma urmei, cine ar putea jura că știe câte forme ia un germen de nebunie? Gerard de Nerval se plimba, în Egipt, prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă. Pentru a face realitatea suportabilă, zicea Proust, toți suntem obligați să întreținem în noi niște mici nebunii. Bate mai

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
și cu un rucsac în spate, plin cu coperți ale unei cărți nescrise. Narcis s-a îndrăgostit de chipul său de bărbat. Theo pare îndrăgostit de Thea, de femeia din el, pe care uneori o "arată", deghizîndu-se (ceea ce în Roma antică, probabil, n-ar fi mirat pe nimeni, dar azi...). Dacă la început am fost tentat să-l așez în succesiunea unor iluștri smintiți (Caligula adora să se îmbrace în rochii), acum încep să cred că acest "original" care vorbește în

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
recunoscută. Celebritatea Parthenonului nu acceptă decât victime fericite sau, măcar, o încîntare de circumstanță. Ne învîrtim, vreun ceas, în jurul Parthenonului. Apelez la ce mai țin minte din descrierile lui Pausanias pentru a aproxima diferența dintre "casa sacră" pe care vedeau anticii și ceea ce vedem noi, cu o emoție pur estetică (nimeni nu-și pune problema, aici, că e creștin sau mahomedan în fața unui templu "păgîn"), și mai fac o dată experiența care m-a convins, cândva, că, privit din apropiere și privit

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
cruciadă a americanofobilor, nu m-aș putea alătura nici celor care admiră fără rezerve America și consideră că primejdia "americanizării" Europei e o problemă falsă. Spunând asta, nu mă gândesc la faptul că America a luat, se pare, locul Romei antice, că "pax americana" tinde să fie o versiune modernă a vechii "pax romana", că... dar să nu reiau ce spun în jurnal, unde dezvolt comparația, arătând ce cred că apropie și ce cred că desparte "noua Romă" de "vechea Romă

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
a transformat Europa în "ceva" care trebuie cucerit de Rusia. O eminență europeană zicea, zilele trecute, că "Europa trebuie să se întoarcă în istoria și geografia sa". Care "istorie"? Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice și a creștinismului. Și care "geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
în "ceva" care trebuie cucerit de Rusia. O eminență europeană zicea, zilele trecute, că "Europa trebuie să se întoarcă în istoria și geografia sa". Care "istorie"? Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice și a creștinismului. Și care "geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
După masă, stau, o vreme, la televizor. Mă joc schimbând canalele. Sunt vreo optzeci. Și, exceptând filmele, pe nici unul nu zăresc o figură posomorâtă, o persoană prost dispusă ori abătută. Volubilitatea agresiv voioasă le place americanilor, cum le plăcea grecilor antici tragedia. Pe unul din canale, se transmite un miting religios. Mitingul are loc pe un stadion, plin până la refuz. Pentru amplificare se folosește aceeași aparatură ca la concertele rock! Așadar, "catedrala de cristal" nu e o întîmplare. 21 august "Romfest

Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]