8,708 matches
-
nu trebuie să ne facă să uităm contactele pe care acestea le-au permis cu lumea arabă, contacte care se exersau și prin intermediul Spaniei (Raymundus Lullus) și prin Sicilia (Frederic al II-lea). Occidentul medieval a regăsit mulți autori ai Antichității grecești, mai ales pe Aristotel, prin traducerile din arabă, ceea ce a avut consecințe multiple în dezvoltarea gîndirii filozofice. În plus, cucerirea Constantinopolului în 1204 și instituirea regatelor france în Imperiul Bizantin au permis contacte directe cu lumea greacă. Create în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
notelor, pe care le neglijează pînă la urmă. S-a revenit uneori la vechea practică a manșetelor, dar numai pentru titlurile de capitole sau de paragrafe. 3. Structura. Forma actuală a cărți este încă cea a codex-ului de la sfîrșitul Antichității. În Evul Mediu, cartea era deja formată din caiete, adică foi de pergament pliate și strînse la un loc. Cartea tipărită a folosit hîrtia în același mod, iar formatul său depindea de numărul de pliuri ale foii de hîrtie fălțuite
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ediția a 7-a, nr. 1 000. Martin, G. L'imprimerie, 1993, ediția a 8-a, nr. 1 067. Letouzey, V. La typographie, 1970, ediția a 2-a, nr. 1 101. TABLA DE MATERII PREFAȚĂ ............................................................ INTRODUCERE .................................................. ORIGINILE CĂRȚII ............................................ CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ ................................................ I. Condițiile generale .................................... II. Cartea în Grecia clasică ............................ III. Cartea la Roma și în Imperiul Roman ...... CARTEA ÎN EVUL MEDIU ............................... I. Sfîrșitul Antichității și cartea în Bizanț ..... II. Perioada monastică ................................... III. Perioada laică ........................................... IV. Cartea în Extremul Orient și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ediția a 2-a, nr. 1 101. TABLA DE MATERII PREFAȚĂ ............................................................ INTRODUCERE .................................................. ORIGINILE CĂRȚII ............................................ CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ ................................................ I. Condițiile generale .................................... II. Cartea în Grecia clasică ............................ III. Cartea la Roma și în Imperiul Roman ...... CARTEA ÎN EVUL MEDIU ............................... I. Sfîrșitul Antichității și cartea în Bizanț ..... II. Perioada monastică ................................... III. Perioada laică ........................................... IV. Cartea în Extremul Orient și în Orientul Mijlociu ...................................... APARIȚIA TIPARULUI ...................................... I. Xilografii ................................................... II. Nașterea tipografiei ................................... III. Expansiunea tiparului ............................... IV. Factorii răspîndirii tiparului ..................... DE LA MANUSCRISUL MEDIEVAL LA CARTEA MODERNĂ ................................... I. Forma
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Care este acum rolul acestui tip de roman? Din câte am observat în ultimul timp, romanul cu tentă istorică de azi (și nu mă refer numai la cel românescă și-a deplasat substanțial atenția spre zonele mai puțin lămurite ale antichității și medievalității, spre misterele biblice, ale ezoterismului, alchimiei, templierilor etc., în format de policier. E o modă și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
-i jelaniile și doinele, spun ei că regăsesc adevărata pecete a limbii strămoșești; și e neîndoielnic că au și adus, de pe urma acestor comunicări cu păstorii, părți uitate ale limbii lor. ce par a se adăpa pe de-a-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând în revistă batalionul ușor și aurit al zeițelor legendare, Lado și Mano, Zînele, Doina, pe care o deifică, Drăgaica, o Ceres valahă, Stafia, păzitoarea ruinelor, Frumoasele, nimfe aeriene, Miazănoapte, Strigoaicele, Ursitele, Legătura, el conchidea cu îndreptățire: "Transmise din generație
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cu dezgust pe imigranții noștri, proveniți din aceste populații grosolane. Nu contest starea de depresie, de degenerare fizică, uneori morală, în care se află astăzi poporul, mai ales cel din orașe. Toată masa muncilor apăsătoare, toată povara pe care, în antichitate, sclavul o purta singur este astăzi împărțită între oamenii liberi din clasele inferioare. Toți participă la mizerii, la vulgarități prozaice, la urâțeniile sclaviei. Rasele cele mai fericit născute, de pildă, frumoasele noastre rase din sud, atât de vii și de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să desemneze orice reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca veche, unde substantivul pornographos desemna un "autor care scrie despre prostituție", așa cum pornographia desemna un gen pictural: reprezentarea prostituatelor. Așadar, putem reține că din Antichitate "grafia" din pornografie oscilează între scriitură și pictură. La fel, în secolul al XVIII-lea, noțiunea de "tablou" nu mai este rezervată picturii, ci constituie unul din termenii-cheie ai textelor pornografice. De pildă, la marchizul de Sade: "Mă-nhață cu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Laffont, colecția "Bouquins", 2001. Propune câte o notiță pentru principalele opere cu tematică sexuală (nu neapărat pornografice) scrise în limba franceză. ALEXANDRIAN S., Histoire de la littérature érotique, Seghers, Paris, 1989. O istorie a literaturii erotice (în sens larg) occidentale de la Antichitatea greacă și latină până în prezent. Cartea recenzează principalele opere. Cea mai mare parte este consacrată producției europene din secolul al XVI-lea până în a doua jumătate a secolului XX. BAUDRY P., La pornographie et ses images, Armand Colin, Paris, 1997
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
perspectivă modernă acestor mituri, reinterpretându-le într-un stil propriu ce-l individualizează în literatura română. O lectură plăcută prin care Octavian Paler demonstrează perenitatea și, în același timp, noutatea sentimentelor și ideilor ce au stat la baza acestor mituri ale Antichității grecești. Un om norocos Ediția a II-a, cu o prefață de Mircea Iorgulescu. „Ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmaruri. Iar «omul norocos» tocmai în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
ceva de spus. Ești depozitar al unui mesaj. Sau doar îți închipui că ai fi. Îți dorești. Scrii ca să nu mai fii singur. Sau singură. Scrii pentru că îți dorești să fii singur. Scrii deși ți-e frică“. rockin’ by myself Antichitățile psihedelice Dumitru UNGUREANU De câte ori simt nevoia să iau o pauză de la lumea în care trăiesc, pun filmul Pink Floyd at Pompeii. Nu încui ușa. Trag draperia, fiindcă îl văd ziua. Pe întuneric, noaptea, „nu intră“. Musai să fie soare, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nu va trăi, orice porțiune din Recviem. Așa va ști încotro a luat-o, a murit sau nu... Filmul lui Adrian Maben a marcat un punct de maximă realizare în cultura pop-rock. Este inegalabil. Poem cinematografic, miraj audio-video, simbioză între antichitate și contemporaneitate - ce cuvinte să aleg pentru a defini o minune artistică? Am încercat cândva să fac pe deșteptul, rescriind cu metafore gratuite (dintre care am păstrat numai titlul) o feerie ce trebuie văzută cu ochii personali și auzită cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Insul care a decis formatul audio sigur cunoaște a.b.c-ul, dar nu și restul alfabetului tehnicii actuale. Această ediție pare făcută doar ca regizorul să insereze pasaje filmate în misiunile spațiale NASA, momente ce ni se par azi antichități... psihedelice! La vremea conceperii și turnării peliculei, imaginile captate de astronauți nu erau disponibile. (Se credea, probabil, că secretele găsite pe Lună vor fi uimitoare, de arătat „celor aleși“...) Câteva secvențe căzute la primul montaj, plus animații 3D, lungesc „director
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
trebuie să aibă început, mijloc și sfârșit. Apoi, trebuie să aibă un subiect și un înțeles. Unii oameni explică fermecător, convingător, alții explică plicticos. Eu iubesc anecdota și nu trebuie să o disprețuim. Toată înțelepciunea lumii pleacă de la Esop, de la Antichitate... Toate bancurile astea pe care le auzim cu Bulă și cu evrei, de fapt, dacă săpați în arheologia anecdotei și a vorbei de spirit, ajungeți tot la Sumer și la Egiptul antic. Sunt pilde care au devenit datorită trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Sfatul bătrânlor” din Sparta și Atena, ei fiind aruncați în râpa Tarpea de pe Muntele Taiget. footnote>, Hipocrat<footnote În opera lui apar informații cu privire la dezvoltarea vocii, dezvoltarea auzului, bolile creierului care condiționează dezvoltarea limbajului. footnote> și alți învățați din perioada antichității. În Codicele lui Justinian<footnote Împărat bizantin (527-565) originar din Iliria. În timpul domniei lui s-a codificat dreptul civil roman. > regăsim referiri despre atitudinile societății față de surzi și sunt stipulate drepturile pe care aceștia le aveau<footnote Dacă ei puteau
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
mediului din jur, adică comunicare-reprezentare. Concepția praxiologică, dimpotrivă, înfățișează comunicarea asemeni construirii unei lumi comune prin acțiune reciprocă și care face posibilă imaginarea spațiului public. CAPITOLUL II TEHNICI ÎN SPAȚIUL PUBLIC Comunicarea politică a avut întotdeauna o dimensiune tehnică. În Antichitatea greacă, retorica era manifestarea fundamentală care permitea întrebuințarea strategică a discursului cu finalități persuasive. Pentru mulți sociologi, una din trăsăturile esențiale ale secolului al XX-lea constă în revoluția mediatică și apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
slavona bisericească e utilizată de ortodocșii slavi (ruși, bulgari, sîrbi), dar a fost folosită și în biserică românească ortodoxă că limba liturgica, fiind înlocuită treptat, începînd cu secolul al XVI-lea, de limbă română. Koine dialektos a fost inițial, în antichitatea greacă, o limbă vehiculara cu baza în greacă ionică și atica. Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică supraregională și supradialectală, formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec, nivelare și simplificare a lor și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
existat vreodată. În sfîrșit, mai multe dintre aceste limbi au dat naștere unei literaturi vaste și de cea mai înaltă valoare. Toate aceste pricini au făcut ca ele să constituie lungă vreme obiectul prin excelență al analizei lingvistice"233. În Antichitate gramaticianul Festus Sextus Pompei observa unele asemănări și corespondențe între latină și greacă: Suppum antiqui dicebant, quem nunc supinum dicimus ex Graeco, videlicet pro adspiratione ponentes (s) litteram, ut idem űλας dicunt, et nos silvas; item έξ sex, et έπτά
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
celtica Toate limbile celtice derivă dintr-o protoceltică vorbită în mileniile III-II i.C. în regiunea centrală a Europei, unde se presupune că s-a aflat patria lor primitivă. Se grupează în două ramuri: celtica continentală, cu limbi vorbite în antichitate, azi dispărute, si celtica insulara, cu limbi parțial păstrate pînă astăzi și împărțite în: grupul gaelic (irlandeză, scoțiana, manx) și grupul britonic (cornica, galeza, bretona). Subgrupul continental cuprindea: galica transalpina, vorbită pe teritoriul Franței de azi. Text: Calendarul de la Coligny
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Valente ale lingvisticii textuale coșeriene, în vol. Normă- sistem-uz: codimensionare actuala, vol. I, Chișinău, 2012, pp. 16-23. Fox, Anthony, Linguistic Reconstruction. An Introduction to Theory and Method, Oxford University Press, Oxford/New York, 1995. Frâncu, Constantin, Evoluția reflecțiilor privind limbajul din antichitate pînă la Kant, Casa Editorială "Demiurg", Iași, 1998. Galloway, Brent D., A Grammar of Upriver Halkomelem, University of California Press, Berkeley/Los Angeles, 1993. Good, Jeff (editor), Linguistic Universals and Language Change, Oxford University Press, Oxford, 2008. Goddard, Cliff; Wierzbicka
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a presupune că gotica și celtica, desi amalgamate cu un idiom foarte diferit, au avut aceeași origine că sanscrita; iar la această familie s-ar putea adăuga și persana, dacă ar fi aici locul să discutăm despre chestiunile referitoare la antichitățile Persiei." (traducere din vol. lui Maurice Olender, Limbile paradisului, p. 17; v. notă următoare). 236 Maurice Olender, Limbile paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, Prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, București
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
copii / 208 CUVÂNT-ÎNAINTE Viața ca teatru, lumea ca scenă, existența ca spectacol, oamenii ca măști ori ca marionete reprezintă doar cîteva butade (în curs de clișeizare), dar care ascund un adevăr oximoronic, seducător și terifiant în același timp, cunoscut din Antichitate pînă astăzi și exploatat în artă și în știință; dacă adăugăm la acest adevăr un altul, situat în același registru metaforic, și anume comunicarea e o artă, ne plasăm exact în punctul de interferență al temelor acestei cărți, dedicată comunicării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
stăpâni limbajul non-verbal. Traducere de Ianina Marinescu. București: Editura All Educational. Brécard, F., & Hawkes, L. (2008). Le grand livre de l'analyse transactionnelle. Groupe Eyrolles: Éditions d'Organisation. Bremmen, J., & Roodenburg, H. (eds.). (2000). O istorie culturală a gesturilor: din Antichitate și până în zilele noastre. Traducere de Tatiana Avacum. București: Polimark. Briers, S. (2009). Ghid practic pentru părinți. Parentingul și psihologia copilului. Traducere de Iustina Cojocaru. Iași: Polirom. Brook, P. (1997). Spațiul gol. Traducere de Marian Popescu. București: Editura Unitext. Brown
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în același timp o "ramă" pe care o purtăm în permanență" (Iordănescu, 2006, p. 209). 37 "Spectacolul vieții", prezentat prin prisma comunicării, implică, de exemplu: reprezentația, scenariul, scena și culisele, actorii și rolurile (Gurlui, 2008, pp. 13-40). 38 Încă din Antichitate un număr mare de moraliști consideră "interacțiunile sociale ca pe un imens teatru în care noi nu facem decât să interpretăm niște roluri" (Maingueneau, 2007, p. 82). 39 În dinamica procesului comunicării, "profesorul își asumă un dublu rol; de interlocutor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
măcar parcurgând capitolele din cuprinsul acestui volum. Oamenii acelor locuri sunt impresionant de amabili, civilizați și primitori, atitudine cu care vor surprinde orice vizitator. I. HONG KONG HONG KONG, O METROPOLĂ ÎN STIL ASIATIC Hong Kong-ul a fost locuit din antichitate ca lăcaș al piraților timp de multe sute de ani. Apoi a fost ocupat de către chinezi și începând cu anul 1841 de către englezi. Japonezii au fost stăpâni pe Hong Kong puțin timp, între 1941 și 1951. Cu mult timp înainte, în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]