26,366 matches
-
acum chiar îl răscolea și mai tare decât înainte, căci acolo unde moartea, veșnic aceeași, pune, în chip firesc și inevitabil, punct, literatura, mai liberală, râde și pune două puncte! Așa încât, simțindu-se că deține resurse incalculabile în condei, îl apuca mereu cu pasiune spre a-l folosi, simțindu-i sărutarea, de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel. În cazul de față, acest motiv se cunoaște foarte bine deja. Astfel că, nu după multă vreme scursă de la acea nefericită intervenție chirurgicală, Osvald, cu toate că era dreptaci la origine, se apucă a învăța cu sârguință să scrie cu mâna stângă. Și, de atunci înainte, n-a mai existat să treacă nici măcar o zi, fără ca el să nu-și exerseze această nouă deprindere a sa, tot consolidând-o și consolidândo. Altă cale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou (de această dată, însă, întrebândumă ceva ce, probabil, în mintea lui sărac mobilată, chiar îi crea puternic sentimentul de inteligență): „Zi-mi, mai exact, ce reiese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
după aceste ultime vorbe, amândoi tăcură. Se vede că Osvald fusese convingător într-o bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu îmi este clar deloc pe ce cărări să apuc, care o fi drumul cel bun, drumul care-mi trebuie... La dracu’, chiar că-mi vine să mă las păgubașă, căci, în fond, viața merge înainte și așa! Și oricum, toate socotelile omului sunt doar niște biete jocuri de copii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar foarte poetic, să știi! Mai bine le-ai lăsa pe toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume 134 Rareș Tiron cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
altcineva. De fapt, gata cu mama și cu educația dată mie de mama; ea și-a atins deja limita de competență! Vreau să mă rup de toate și să nu mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai trebuia și aș fi urmat-o și eu, asta negreșit!” La altceva nu se mai gândi până acasă. Când ajunse într un sfârșit, dânsul, de cum intră pe ușă și se descălță, se duse direct în odaia sa și se apucă să joace singur șah, sperând că, astfel, o să-și mai scoată mintea din starea aceea de cvasiaiurare deloc caracteristică lui. De câteva zile, tot studia o tactică proprie nou-descoperită; era o capcană în deschidere pe care, încă de pe acum, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să priceapă repede despre ce-i vorba. „Asta-i nemaipomenit!”, exclamă el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea tare de suferit de pe urma scandalului, din cauza afecțiunilor sale medicale grave și de netratat, din păcate. Și, de cele mai multe ori, el chiar reușea cu succes să înăbușe tot scandalul iscat înainte de a apuca a se petrece evenimente deloc dorite, ca cel tocmai descris mai sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oare că a-l da la o parte, a se ridica pur și simplu ar atrage asupra ei privirea întregului vagon, ar acoperi-o pe ea de rușine? Trenul încetinește. Costumul cenușiu se scutură într-un ultim sforăit, se trezește, apucă servieta febril și se năpustește spre ieșire. O scenă obișnuită în Japonia. Aici, numai privirea mea străină, plină de trauma unei alterități care simt că îmi va scăpa pentru totdeauna, maculează peisajul. În Japonia, toată lumea doarme. Este o țară, cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dacă aș fi avut mijloacele să răspund singură la această întrebare dacă, iată, nu mi-ar fi surâs norocul și nu aș fi descoperit, grație unui prieten francez preocupat de aceleași întrebări (ba chiar în așa măsură încât s-a apucat să colecționeze poze, furate cu telefonul mobil, ale japonezilor adormiți pe unde îi podidea nevoia), un studiu consacrat exact acestui subiect. Doi cercetători francezi de la Universitatea din Kyushu au realizat o anchetă interculturală, în rândul francezilor și al japonezilor, cu privire la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o facă eternă. Oscar Wilde Deconcertant, în contactul cu japonezii, este un alt aspect și îți ia destul de mult timp sa-l definești -, la început este doar o senzație difuză, neliniștitoare, pe care nu știi prea bine de unde s-o apuci. Te trezești, de exemplu, că toate japonezele, cu cât mai tinere, cu atât mai deschise în exprimarea acestui lucru, par a trăi febril obsesia unui romantism dulceag, deșănțat chiar, în sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept un pătrat 口, asumă în rolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
altă diagramă, năvălesc rezultatele experimentului poliției care, construind o păpușă de aceleași dimensiuni și greutate cu ale victimei, a căutat să descopere locul probabil de unde a fost aruncată aceasta, calculat în funcție de amplasamentul bancului de nisip unde a fost găsită. Abia apuc să mă dumeresc asupra unor fracții de pe a cincea coloană, căsuța hașurată în albastru, care reprezentau forța de frecare, viteza probabilă cu care corpul s-a scufundat, viteza de înaintare etc., pentru că, iată, agitat, colegul sfioasei prezentatoare găsește lângă piciorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
felul său, avorton al testelor maestrului și ale fiului sau, sensei secund, cum îl numeam eu în glumă, care tocmai experimenta noi tehnici de producere a unor culori speciale, marca Nanatsumori. Noi încă aduceam vase aburind îmbietor, pe când bărbații se apucaseră deja să mănânce, vorbind și râzând tare, nepăsători. "Ce neciopliți" schimbam priviri cu Reiko, iar ea, cu demnitatea trufașă a unei regine exilate, părea ca răspunde "ce vrei, suntem la țară aici, foarte la țară, sugoi countryside" (așa spunea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu sunt o tulpină nebună, sunt unul din fiii plantei Aldovandato, unii mai spun Tulpina neagră și neamul nostru este extrem de periculos. -Înseamnă că salvarea Viorelei nu este pentru mine, trebuie să-i chem părinții. -Nu știu dacă o mai apucă în viață; este condamnată să moară, pentru că și ea a omorât destule flori, a spart multe ouă ale păsărilor, a distrus plante din grădinile oamenilor, a rupt crengile copacilor încărcați cu flori și le-a aruncat în drum. -În cazul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reușea, fiindcă era deja răgușită și gura înfundată cu frunze. Când a văzut-o, tatăl ei și-a pierdut mintea și a început să strige, să țipe, să urle, dar nimeni nu-i vorbea. Dacă a văzut așa, s-a apucat să-i scoată fetiței frunzele din gură, dar a avut o surpriză neplăcută. Pentru că o ramură din rădăcina Planta neagră l-a lovit atât de puternic peste mâini, încât a crezut că a primit o lovitură de ciocan sau ceva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai mic dintre pisicuți lipsește sau întârzie ca de obicei și au continuat mersul tiptil și-n liniște totală până la arie. Așa cum au aflat și de la ulii că aria este plină de șoricei, informația era exactă, de aceea s-au apucat de vânătoare, uitând cu toții de Scoruș. Doi copii Foliță și Ducu mergeau la scăldat la iazul Amarandei. Întâmplarea a făcut că, Scoruș tocmai atunci cobora și el panta, rămânând în urmă de familie, pentru că întâlnind un pui de șopârlă a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai o altă soluție, în acea direcție este soarta ta. -Nu știu cât de departe este acest tărâm, nu știu dacă m-aș descurca, nu știu ce surprize mă așteaptă. -Stai mai întâi să verificăm în ce direcție a lumii trebuie să apuci. De acord? l-a întrebat gărgărița. -De ... acord, i-a răspuns cu întârziere Căiță. -Desfă palmele și închide ochii. -Așa am făcut. Buburuza s-a așezat pe palma mâinii stângi a acestuia, a închis ochii la rându-i, apoi a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de lângă el de unde a scos un fir de plantă, aruncându-o lui Stup. Căiță a ridicat firul de plantă de jos zicând prietenilor lui: -Să nu avem încredere în el, ne depărtăm, dar cu atenția trează în urma noastră. N-a apucat să termine vorba că Dardailă a început să arunce flăcări pe nas înspre Stup. -Nu vă fie frică, prieteni, o să-l dovedim imediat. Buburuza, Ciric, Cârtițo și tu, Zvârlugo, atacați-l cum puteți, urcați din nou pe coadă și vă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]