15,741 matches
-
o simplă bucată de pâine n-o aveai de unde cumpăra. Hoardele comuniste Își arătase priceperea, pustiind totul În calea lor și fără predilecție: negustor, fabricant, bancher, directori de Întreprinderi, diplomați și În mod special oameni politici, intelectuali, scriitori și profesori arestau trimițând la Închisoare pe motiv de origină burgheză și,dușmani ai poporului...! Afirm cu tărie și sunt extrem de revoltat de odioasele crime săvârșite de către activiștii comuniști chiar imediat după instalarea lor la putere de către consilierii sovietici, arestând și omorând cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scriitori și profesori arestau trimițând la Închisoare pe motiv de origină burgheză și,dușmani ai poporului...! Afirm cu tărie și sunt extrem de revoltat de odioasele crime săvârșite de către activiștii comuniști chiar imediat după instalarea lor la putere de către consilierii sovietici, arestând și omorând cu o așa forță și rapiditate Încât efectiv nu mai aveau pușcării unde să-i maltrateze și infometa la moarte, În mod special În Capitală unde o veche mânăstire”Văcărești”datând de 300-350 ani În urmă,fără instalații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numărau arestații, ne Încolonam la ușă cu un castron În mână unde un gardian cu un polonic ne turna În castron terci de mălai, ce era totuși fierbinte și comestibil. La șapte-opt zile, se mai distribuia de către gardieni la fiecare arestat câte 125 grame de pâine neagră, veche și mai mult tărâțe, totuși era pâine În timp ce restul alimentației oferite, nu era comestibilă majoritatea arestaților o aruncau pe canalizarea celor trei W.C.-uri, iar unii fumători Îrăiți Își vindeau felia de pâine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dece, după 20 de ani dela revoluție, nici un supraviețuitor “În afară de mine” - nu poate fi găsit să confirme genocidul dela Închisoarea Văcărești...!! Celor patru oameni politici ce au salvat omenirea dela un inevitabil dezastru, În loc să li se ridice statui au fost arestați, Întemnițați fără dreptul la apărare, maltratați și omorâți În Închisoare ca și toată clasa politică și intelectuală bătând recordul inchiziției de tristă amintire...! Pentru a masca crima și a amăgi populația planetară, Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat și ucis În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
statui au fost arestați, Întemnițați fără dreptul la apărare, maltratați și omorâți În Închisoare ca și toată clasa politică și intelectuală bătând recordul inchiziției de tristă amintire...! Pentru a masca crima și a amăgi populația planetară, Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat și ucis În anul 1954 motivând - trădător de patrie...! În realitate el s-a opus crimelor comuniștilor...! Entuziasmați, năpârcile comuniste drept recunoștință ocrotitorului lor, sângerosul asasin Stalin Iosif Vissarionovici (1879-1953)au hotărât să trimeată În fața plutonului de execuție pe Mareșalul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mareșalul Ion Antonescu și guvernul său, România era prosperă, afacerile funcționau fără Întrerupere iar alimentarea cetățenilor era dincolo de orice abudență a tuturor celor necesare unei vieți Înbelșugate. Cu toată prigoana hotărâtă de Hitler Împotrive evreilor, Mareșalul Ion Antonescu nu a arestat ori trimes În lagările morții din Polonia pe nimeni din București, nu cunosc dacă și in restul țării...! Spun asta cu toată convingerea: eu eram angajat la patron evreu, vânzătorii erau tot evrei și prin Îmrejurimile locului meu de muncă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
faceți ceva? — Păi ar trebui, nu? Cum te numești? — Artur Sammler. — Bun, Art. Unde locuiești? — Dragă domnule, eu vă răspund, dar v-am Întrebat ce intenționați să faceți În legătură cu omul acesta. — Ce crezi c-ar trebui să facem? — Să-l arestați. — Mai Întâi trebuie să-l prindem. Ar trebui să puneți pe cineva pe autobuz. — N-avem om să punem pe autobuz. Autobuze sunt multe, Art, și nu-s destui oameni. Avem de păzit o mulțime de convenții, banchete și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îndoi de râs. Și toți tipii ăia care candidează ca niște descreierați să fie primari. Și Lindsay, Închipuieți-l pe Lindsay făcând campanie cu ce dosar are. Dosar, nu așa, când nici nu sunt În stare să trimită un polițai să aresteze un bandit. Și ceilalți cu dosarele lor! Domnule Sammler, știu un tip la televiziune la NBC care are un talk-show. De fapt e soțul lui Fanny. Ar trebui să te pună acolo să discuți toate astea. — E, hai, Feffer. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apucat. Wallace nu era singur. Eisen intră În spatele lui. Wallace și Eisen se cunoșteau. Cât de bine? O Întrebare ciudată. Dar de destulă vreme, oricum. Se Întâlniseră când Wallace, după ce Încercase să facă turul Asiei centrale pe cal și fusese arestat de autoritățile ruse, vizitase Israelul și stătuse la vărul Eisen. Wallace pregătise atunci o serie Întreagă de notițe (apucându-se imediat de lucru) pentru un eseu În care susținea că modernizarea pe care Israelul o aducea În Orientul Mijlociu era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
directorului. Chiar în acel moment, relata ea, Pabblem era în „conferință“ cu poliția și cu familia băiatului. Sheba fusese chemată să facă față distracției, dar ea refuzase să vină, iar acum poliția era în drum spre ea ca s-o aresteze. Pabblem, după câte se spunea, era într-o teribilă stare de furie. Doar cu o oră în urmă urlase la un student în practică pentru că-i pusese prea mult lapte în cafea. Deirdre Rickman considera că acest comportament al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
femeile se reîntorc sub formă de năluci... Vreun complice la vreo delapidare, care a risipit apoi tot cîștigul ilicit poate fi și el un candidat... sau un criminal tocmai scăpat de la Închisoare... Nu știi nici un delincvent care să fi fost arestat datorită unor informații secrete furnizate de soțul dumitale? De fapt cursa Îi putea fi Întinsă și de un străin oarecare. Am avut parte de tot soiul de ticăloșii În ultima vreme. Se pare că violența e la modă... Scoți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și se ducea și dormea în pădure, ca să nu-l ia jandarmii. Jandarmii veneau, o luau pe bunica și o duceau la post. Ea nu spunea nimic, de frica lor sau de frica lui bunicu-meu, cine știe. O dată l-au arestat. Jandarmul avea ordin să meargă cu pușca în spatele lui, da’ la un moment dat, văzând că se uita lumea la el cu ură, s-a rugat de bunicu’ să se oprească și să meargă alături. N-a vrut. „Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faceți aici? Vă rog să părăsiți locul!” „Nu părăsim, dom’le, locul, discutăm.” Strângeam toți din dinți, și ei, și noi. „Vă rog să părăsiți urgent locul.” „Nu plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el și-l prinse de mâneca paltonului. „Ești arestat.” Într-o fracțiune de secundă l-am înghesuit între noi „Nu pune, mă, mâna pe el, mă!” „Ce faceți aici, măă! Ce faceți aici, măăă!” repeta ăla de la gărzi patriotice, tremurând. „Ce faceți aici, măă, ce!?” Atunci a fost momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de-ajuns și te-amețește? Așa m-am simțit atunci! Și-am strigat ca bezmeticii, ca nebunii. Și cred că am strigat și de frică, da, ca să ne dăm seama că mai suntem încă vii. Ăia care voiseră să ne aresteze plecaseră. Un Aro albastru, de la poliție, se învârtea în jurul pieței. Îl vedeam toți, știam că nu mai avem cale de întoarcere, eram singuri în mijlocul pieței. Pe trotuare s-au adunat într-o jumătate de ceas mii de oameni. „Veniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare, bă, doare!”. Îi iau șireturile (așa ne învățaseră la armată, ca să nu se spânzure arestatu’, de inimă rea sau de disperare) și-l bag în arestul temporar al poliției. Uit de el. Către dimineață mă-ntorc de-afară și-l aud strigând (în același ritm melodic cum se striga atunci orice lozincă pe străzi): „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să pornească de la popor... E numai o dictatură care nici nu se află măcar în slujba unor interese naționale, ba dimpotrivă; gândește-te și ai să vezi. Social și economic, o aberație... - S-au făcut unele arestări, dar n-au arestat nici un fost judecător. - Nu înțeleg... Nu înțelegea, părea neverosimil, vorbea din unghiul de vedere al zilei în care ne aflam, fără perspectiva a ceea ce avea să urmeze și avea să fie dincolo de imaginația noastră, un tăvălug imens, o societate arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Balzac. Istoria începe, nu se termină niciodată, sau poate... dar nu știi cum evoluează, care-i sunt capcanele și îmbolnăvirile, iar tu, - biet om în calea ei, fără putere. Despre asta e vorba, domnule președinte. În dimineața când v-au arestat era spre toamna acelui an - i-ați întrebat naiv, „De ce?” și în plus (au și râs), „dacă au mandat de arestare”. Dumneavoastră, format la lumina legilor și a bibliotecii din casă. V-au deformat; nu mai erau trebuitoare. Nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
învățământ politic, propagandă și altele, vorbi, nuanțând ultimele cuvinte. - N-am știut. În ce ne privește, tribunalul funcționează, dar numai pentru procese urgente sau anume proceduri speciale, care sunt foarte puține. - Apropo! spuse deodată, am auzit că aseară l-au arestat pe Aurelian Procopie. Magazinul i l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că tatăl ei fusese trimis anume de ea sub un pretext oarecare, căci nu se poate, îmi spuneam, ca ea să nu fi simțit puterea acestui gând. Ne îmbrățișarăm. Când fu încredințat că eram singuri, spuse simplu: - Lung a fost arestat. De asta am venit. - Lung? - Da. A vorbit de rău colectivizarea; a înjurat, nu știu exact ce-a spus, a fost nemulțumit de ceva și președintele colectivei sau altcineva l-a pârât. De asta am venit la dumneavoastră... - Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără judecată, azi orice e posibil. Nu pot face nimic, domnule învățător. Dacă ar fi fost altfel... cum „altfel” nu știam, aruncasem și eu o vorbă. Câte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, îmi spuneam, dacă până și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rândul lui uluit, însă nu de cele întâmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venit pacea, am sperat, am visat, a venit în schimb noaptea plecării regelui, a început trădarea, începuse mult înainte, insidioasă, pe nevăzute, cu false discursuri umanitare ce făceau să pună în cumpănă suflete naive, încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți câțiva, toți ridicați în zorii zilei cu duba știută, chemați pentru a da o declarație și nu se mai întorceau. Un pustiu se așeza tot mai cuprinzător, ar trebui scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva esențial sau numai important, o societate în care un singur om „gândește” pentru toți, când totul e o pușcărie, oamenii disprețuiți. Când se ajunge - și s-a ajuns - ca pe nimeni să nu mai intereseze nimic. Pământurile luate, țăranii arestați în colective în care abia li se dă de-ale gurii. De asta se și fură atât, domnule judecător, și fug la orașe ca să poată trăi în industrie, care înghite cât înghite, până într-o zi. Dacă-ți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în Vest, și Mujibur Rahman, în Est, au câștigat susținerea pentru a lansa programe democratice, inclusiv o eventuală separare a Pakistanului de Est față de Pakistanul de Vest. Observând o asemenea tendință de separare, Ali Bhutto și Mujibur Rahman au fost arestați și ținuți la închisoare. Pe străzi au început atunci manifestațiile populației și generalul Yahya Khan, urmașul lui Ayub Khan, a decretat legea marțială. Asupra acestuia au făcut presiuni și Statele Unite ale Americii pentru revenirea la autoritatea civilă, ceea ce l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
birou, tu o să fii acolo, iar eu nu voi fi ajuns încă, am zis. N-ar trebui să apărem ca un cuplu? Nu încălcăm regulile dacă n-o facem? — Sunt doar regulile lui stupide, nu e ca și cum am putea fi arestați pentru că le-am încălcat. OK, mă gândesc, mă gândesc... bun, știu! A pocnit din degete. Când ajung la biroul lui, o să-i spun că nu ești și tu cu mine pentru că ești infirmieră și te-ai oprit să ajuți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]