4,701 matches
-
Democrate Armene (1918-1920), apărută după colapsul Imperiului Rus. Un alt argument al armenilor era că ei reprezentau de fapt majoritatea populației în regiune, nu o minoritate și, mai mult, proporția lor ar fi fost în creștere. Din acest motiv, colonizarea armenilor ar fi fost doar o opțiune care nu ar fi modificat în mod semnificativ compoziția etnică. În 1917, aproximativ 150.000 de armeni au fost colonizați în provinciile Erzurum, Bitlis, Muș și Van. Armenii au început imediat după colonizare să
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
nu o minoritate și, mai mult, proporția lor ar fi fost în creștere. Din acest motiv, colonizarea armenilor ar fi fost doar o opțiune care nu ar fi modificat în mod semnificativ compoziția etnică. În 1917, aproximativ 150.000 de armeni au fost colonizați în provinciile Erzurum, Bitlis, Muș și Van. Armenii au început imediat după colonizare să-și ridice case și să-și cultive pământul repartizat. În 1917, guvernatorul provinciei, Aram Manougian ("Aram Pașa"), a declarat că în regiune ar
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
să-și ridice case și să-și cultive pământul repartizat. În 1917, guvernatorul provinciei, Aram Manougian ("Aram Pașa"), a declarat că în regiune ar trebui înființat un nou stat autonom, sub patronajul Rusiei sau Imperiului Otoman. Un alt reprezentant al armenilor, Armen Garo ("Karekin Pastirmaciyan"), a cerut ca soldații puterilor europene să fie transferați în Caucaz pentru asigurarea protecției noului stat. Soldații armeni au început să creeze o linie defensivă care să-i protejeze de atacurile otomane. Realitățile din regiune erau
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
regiune ar trebui înființat un nou stat autonom, sub patronajul Rusiei sau Imperiului Otoman. Un alt reprezentant al armenilor, Armen Garo ("Karekin Pastirmaciyan"), a cerut ca soldații puterilor europene să fie transferați în Caucaz pentru asigurarea protecției noului stat. Soldații armeni au început să creeze o linie defensivă care să-i protejeze de atacurile otomane. Realitățile din regiune erau diferite de cele pe care le raportaseră Comisia King-Crane. Tratatul de la Adrianopol și mai apoi cel de la Kars, combinate, au dus la
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
King-Crane. Tratatul de la Adrianopol și mai apoi cel de la Kars, combinate, au dus la blocarea ideii fondării unui stat armenesc în regiune. În lunile care au urmat, aplicarea Tratului de la Sèvres a fost suspendată prin semnarea Tratatului de la Lausanne. Lupta armenilor pentru recunoașterea „Armeniei Apusene” a fost zădărnicită, iar regiunea a devenit parte a nou fondatei Republici Turcia. În zilele noastre, ca o continuare a luptei de la sfârșitul Primului Război Mondial, crearea unei Armenii independente și unite, care să aibă controlul asupra tuturor
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
fondatei Republici Turcia. În zilele noastre, ca o continuare a luptei de la sfârșitul Primului Război Mondial, crearea unei Armenii independente și unite, care să aibă controlul asupra tuturor teritoriilor stabilite prin Tratatul de la Sèvres, este un punct principal în programul Federației Revoluționare Armene, în ciuda faptului că aceste teritorii sunt locuite azi de turci și kurzi. Istoricul armean Vahakn Dadrian afirmă că Tratatul de la Sèvres a voit să îmbunătățească situația armenilor, dar a sfârșit prin a fi principalul motiv al nenorocirii lor. Semnarea Tratatului
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
crearea unei Armenii independente și unite, care să aibă controlul asupra tuturor teritoriilor stabilite prin Tratatul de la Sèvres, este un punct principal în programul Federației Revoluționare Armene, în ciuda faptului că aceste teritorii sunt locuite azi de turci și kurzi. Istoricul armean Vahakn Dadrian afirmă că Tratatul de la Sèvres a voit să îmbunătățească situația armenilor, dar a sfârșit prin a fi principalul motiv al nenorocirii lor. Semnarea Tratatului de la Sevres a coincis cu învingerea definitivă a cabinetului Damat Ferit din Istanbul, cel
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
stabilite prin Tratatul de la Sèvres, este un punct principal în programul Federației Revoluționare Armene, în ciuda faptului că aceste teritorii sunt locuite azi de turci și kurzi. Istoricul armean Vahakn Dadrian afirmă că Tratatul de la Sèvres a voit să îmbunătățească situația armenilor, dar a sfârșit prin a fi principalul motiv al nenorocirii lor. Semnarea Tratatului de la Sevres a coincis cu învingerea definitivă a cabinetului Damat Ferit din Istanbul, cel care inițiase judecarea vinovaților pentru genocidul împotriva armenilor. După acest moment, curțile marțiale
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
a voit să îmbunătățească situația armenilor, dar a sfârșit prin a fi principalul motiv al nenorocirii lor. Semnarea Tratatului de la Sevres a coincis cu învingerea definitivă a cabinetului Damat Ferit din Istanbul, cel care inițiase judecarea vinovaților pentru genocidul împotriva armenilor. După acest moment, curțile marțiale care îi judecau pe vinovați și-au încetinit acțiunile, și în cele din urmă au fost dizolvate.
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
Tratatul de la Batum a fost semnat la Batum (Batumi) între Republica Democrată Armeană și Imperiul Otoman pe 4 iunie 1918. A fost primul tratat semnat de noul stat independent Armenia. Tratatul avea 14 articole. Generalul Andranik nu a fost de acord cu semnarea tatatului, s-a distanțat de guvernul Dashnakzutyun și a format
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
11 mai. La această conferință, otomanii și-au extins pretențiile, cerând ca să le fie cedate orașele Tiflis, Alexandropol și Echmiadzin. Otomanii doreau de asemenea să fie construit o cale ferată care să lege Kars și Julfa de Baku. Noul stat armean, pe teritoriul căreia avea să fie construită calea ferată, trebuia să asigure libera circulație a mărfurilor otomane tranzitate spre Baku. Membrii armeni și georgieni ai republicii federale caucaziene au încercat să se opună adoptării tratatului. Începând cu 21 mai, armata
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
de asemenea să fie construit o cale ferată care să lege Kars și Julfa de Baku. Noul stat armean, pe teritoriul căreia avea să fie construită calea ferată, trebuia să asigure libera circulație a mărfurilor otomane tranzitate spre Baku. Membrii armeni și georgieni ai republicii federale caucaziene au încercat să se opună adoptării tratatului. Începând cu 21 mai, armata otomană a început să înainteze în regiunile care nu fuseseră sub controlul sultanului în ultimele sute de ani. Această campanie a dus
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
timp Armata a 3-a otomană ajunsese la doar 7 km de Erevan și la doar 10 km de Echmiadzin. Tratatul a trebuit să fie examinat și aprobat de Puterile Centrale. După două săptămâni după semnarea tratatului, delegații R. D. Armeană au fost invitați la Constantinopol. Armenii cedau teritorii în care, în perioada antebelică, ei reprezentau majoritatea din rândul celor aproximativ 1.200.000 de locuitori. Aproximativ 400.000 de armeni locuiau doar în teritoriile cedate în ceea ce fusese provincia Erevan
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
Centrale. După două săptămâni după semnarea tratatului, delegații R. D. Armeană au fost invitați la Constantinopol. Armenii cedau teritorii în care, în perioada antebelică, ei reprezentau majoritatea din rândul celor aproximativ 1.200.000 de locuitori. Aproximativ 400.000 de armeni locuiau doar în teritoriile cedate în ceea ce fusese provincia Erevan. Generalul Andranik a refuzat să semneze tratatul de la Batumi. Andranik a continuat rezistența. El a încercat să proclame un nou stat, Republica Armeniei Montane. În cursul anului 1918, activitatea lui
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
1921 până în 1923 în conformitate cu tratatul franco-turc din 20 octombrie 1921. În regiune se afla o comunitate turcică importantă, lângă care trăiau diferite comunități religioase arabe: sunniți, alauiți, siriaci ortodocși, arabi creștini-ortodocși, sau maroniți. În regiune trăiau și comunități evreiești, asiriene, armene și elene. În 1923, Alexandretta a fost incorporat de Statul Aleppo, iar în 1925 a trecut direct în subordinea Siriei sub mandat francez, bucurându-se de un statut administrativ special. În alegerile din 1936 au fost aleși doi deputați favorabili
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de Franța cât și de Turcia în problemele de apărare. Alocarea mandatelor în parlamentul local s-a bazat pe recensământul făcut de francezi în 1938 sub supraveghere internațională. Dintre cele 40 de mandate, 22 au revenit turcilor, 9 alauților, 5 armenilor, 2 sunniților și 2 creștinilor arabi. Parlamentul a fost convocat pentru vara anului 1938, iar tratatul franco-turc cu privire la sandjak a fost semnat pe 4 iulie 1938. Pe 2 septembrie 1938, parlamentul a proclamat Sandjakul Alexandretta drept Republica Hatay, ca reacție
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
(din botez "Hraci Hagopian", ortografiat uneori și "Agopian") (n. 7 iulie 1966, Mosul, Irak) este un teolog armean, care îndeplinește funcția de conducător al Eparhiei Armene din România (din anul 2010). s-a născut pe 7 iulie 1966 la Mosul (Irak), primind la naștere numele de Hraci. A urmat cursurile elementare la Bagdad (1972-1979), după care a studiat
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
(din botez "Hraci Hagopian", ortografiat uneori și "Agopian") (n. 7 iulie 1966, Mosul, Irak) este un teolog armean, care îndeplinește funcția de conducător al Eparhiei Armene din România (din anul 2010). s-a născut pe 7 iulie 1966 la Mosul (Irak), primind la naștere numele de Hraci. A urmat cursurile elementare la Bagdad (1972-1979), după care a studiat la Seminarul Sfântului Scaun de la Ecimiadzin în perioada
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
Irak), primind la naștere numele de Hraci. A urmat cursurile elementare la Bagdad (1972-1979), după care a studiat la Seminarul Sfântului Scaun de la Ecimiadzin în perioada 1979-1986, susținându-și teza de absolvire cu tema "“Eusebiu din Cezareea în literatura veche armeană”" la 10 martie 1988, cu calificativul excepțional. A fost hirotonit diacon la 14 februarie 1986, la Ecimiadzin, de către arhiepiscopul Husik Santurian. A slujit apoi ca diacon în Eparhia armeană din Irak în anii 1986-1987. După absolvirea studiilor teologice universitare, catolicosul
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
teza de absolvire cu tema "“Eusebiu din Cezareea în literatura veche armeană”" la 10 martie 1988, cu calificativul excepțional. A fost hirotonit diacon la 14 februarie 1986, la Ecimiadzin, de către arhiepiscopul Husik Santurian. A slujit apoi ca diacon în Eparhia armeană din Irak în anii 1986-1987. După absolvirea studiilor teologice universitare, catolicosul Vazken I l-a trimis pentru a-și continua pregătirea la Universitatea din Geneva (1988-1990). În acest interval, a lucrat ca secretar și diacon la Biserica "Sf. Agop" (Surp
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
pentru a-și continua pregătirea la Universitatea din Geneva (1988-1990). În acest interval, a lucrat ca secretar și diacon la Biserica "Sf. Agop" (Surp Hagop) din Geneva și a predat la școala de duminică. De asemenea, a înființat Uniunea Tinerilor Armeni din Elveția. Este transferat apoi în Olanda, unde a activat ca secretar, diacon și consilier la Biserica "Sf. Duh" din Amsterdam, înființând acolo și o școală de duminică. A revenit în Irak în anul 1993, fiind hirotonit preot la 18
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
din Bagdad și la Școala Sf. Traducători ce aparține Uniunii Tineretului Bisericii. În paralel, a publicat o serie de articole în revistele armenești “Lăraper” și „Țain”. În perioada iulie-octombrie 1996 a îndeplinit funcția de redactor al săptămânalului „Lăraper” al Patriarhiei Armene din Constantinopol, publicând o serie de articole. Timp de un an a activat pe lângă Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, predând la școlile de duminică și la cursurile de pregătire a profesorilor de religie și ținând predici la televiziunea publică armeană în
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
Patriarhiei Armene din Constantinopol, publicând o serie de articole. Timp de un an a activat pe lângă Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, predând la școlile de duminică și la cursurile de pregătire a profesorilor de religie și ținând predici la televiziunea publică armeană în emisiunile „Sirețek zmimians” și „Khoran Luso”, precum și la radio. În septembrie 1997 catolicosul Karekin I Sarkissian l-a trimis în Franța ca paroh al armenilor din Saint-Étienne și împrejurimi (regiunea Lyon). A slujit timp de șapte ani la Biserica
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
la cursurile de pregătire a profesorilor de religie și ținând predici la televiziunea publică armeană în emisiunile „Sirețek zmimians” și „Khoran Luso”, precum și la radio. În septembrie 1997 catolicosul Karekin I Sarkissian l-a trimis în Franța ca paroh al armenilor din Saint-Étienne și împrejurimi (regiunea Lyon). A slujit timp de șapte ani la Biserica "Sf. Grigore Luminătorul" (Surp Grigor Lusavorici) din Saint Étienne; a înființat corul “Tarkmanceaț”, școala de duminică, clase de limbă armeană pentru tineri, comitetul doamnelor bisericii armene
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
trimis în Franța ca paroh al armenilor din Saint-Étienne și împrejurimi (regiunea Lyon). A slujit timp de șapte ani la Biserica "Sf. Grigore Luminătorul" (Surp Grigor Lusavorici) din Saint Étienne; a înființat corul “Tarkmanceaț”, școala de duminică, clase de limbă armeană pentru tineri, comitetul doamnelor bisericii armene, precum și revista trimestrială „Hai Lvar Magazin”. A urmat cursuri de limba și literatura franceză la Universitatea Jean Monet din Saint-Étienne (1997-1998) și a realizat o serie de emisiuni despre biserica armeană la postul de
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]