4,796 matches
-
foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de un grup de misionari americani care se dedicaseră strângerii orfanilor armeni rătăciți ici și colo pe drumul exilului; chiar și atunci când au fost aduși Înapoi la Colegiul American din Sivas care funcționa ca sanctuar, și de acolo trimiși În America; chiar și atunci când, mulți ani mai târziu, a reușit În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Au hrănit-o și au vindecat-o. Trei săptămâni mai târziu, când un ofițer de rang Înalt s-a oprit În satul ăla Împreună cu oamenii lui și au luat la Întrebări sătenii ca să afle dacă au dat peste vreun orfan armean prin zonă, mama asta turcoaică a ascuns-o pe Shushan În lada de zestre a fiică-sii ca să o scape de rele. O lună mai târziu fetița se pusese din nou pe picioare, exceptând faptul că cu nu vorbea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
turcești și kurde din zonă. Nu le-a luat mult ca să descopere că În sat se afla o fetiță armeancă. În ciuda plâsetelor mamei și fiicei, aceștia li-au răpit-o pe Shushan. Auziseră despre ordinele de a duce toți orfanii armeni sub doisprezece ani la orfelinatele din țară. Așa că nu după mult timp Shushan se afla Într-un orfelinat din Alep și apoi, când n-a mai fost loc acolo, Într-o școală din Istanbul În grija câtorva hocahanim, unii binevoitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama ce era de fapt Întrebată. Surprinsă de propria-i ignoranță, și-a aprins țigara pe care continuase să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era dintr-o familie armeană din Istanbul. Teoretic, era armean. Și totuși exista o privință În care Aram nu putea fi nici armean, nici turc, nici de orice altă naționalitate. Aram putea fi doar Aram, absolut unic. Era singurul membru al unei specii unice. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebată. Surprinsă de propria-i ignoranță, și-a aprins țigara pe care continuase să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era dintr-o familie armeană din Istanbul. Teoretic, era armean. Și totuși exista o privință În care Aram nu putea fi nici armean, nici turc, nici de orice altă naționalitate. Aram putea fi doar Aram, absolut unic. Era singurul membru al unei specii unice. Era un tip fermecător, un romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era dintr-o familie armeană din Istanbul. Teoretic, era armean. Și totuși exista o privință În care Aram nu putea fi nici armean, nici turc, nici de orice altă naționalitate. Aram putea fi doar Aram, absolut unic. Era singurul membru al unei specii unice. Era un tip fermecător, un romantic incurabil, profesor de științe politice care mărturisea adesea că era mai curând Înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iute la minte și de onorabil. Nu existau doi ca el și de aceea Asya nu Îl asociase niciodată cu vreo identitate colectivă. Cum era tentată să spună ceva În dispoziția aia, a răspuns pur și simplu: — De fapt, e armean. — Așa mă gândeam și eu, a zâmbit ușor Armanoush. Cinci minute mai târziu erau deja la salonul de tatuaj. — Bine ați venit! a exclamat mătușa Zeliha cu glasul ei tărăgănat și răgușit, Îmbrățișându-le din inimă pe amândouă. Indiferent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atât de bine engleza! nu s-a putut abține Armanoush să nu remarce. Îmi dai voie să te-ntreb de unde-ai căpătat accentul britanic? — Mulțumesc, a spus Aram. Am făcut facultatea și studiile postuniversitate la Londra. Dar putem vorbi În armeană dacă vrei. Nu pot, a scuturat Armanoush din cap. Când eram mică am Învățat câte ceva de la bunica, Însă, fiindcă părinții mei erau divorțați, nu am stat prea mult Într-un singur loc și existau Întotdeauna Întreruperi. Apoi În fiecare vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am Învățat câte ceva de la bunica, Însă, fiindcă părinții mei erau divorțați, nu am stat prea mult Într-un singur loc și existau Întotdeauna Întreruperi. Apoi În fiecare vară Între zece și treisprezece ani mergeam Într-o tabără de tineret pentru armeni. Era distractiv și armeana mea s-a Îmbunătățit, Însă după aceea s-a deteriorat din nou. — Și eu am Învâțat armeana tot de la bunica, a zâmbit Aram. Ca să spun adevărul, atât mama, cât și bunica credeau că trebuia să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bunica, Însă, fiindcă părinții mei erau divorțați, nu am stat prea mult Într-un singur loc și existau Întotdeauna Întreruperi. Apoi În fiecare vară Între zece și treisprezece ani mergeam Într-o tabără de tineret pentru armeni. Era distractiv și armeana mea s-a Îmbunătățit, Însă după aceea s-a deteriorat din nou. — Și eu am Învâțat armeana tot de la bunica, a zâmbit Aram. Ca să spun adevărul, atât mama, cât și bunica credeau că trebuia să fiu crescut În regim bilingv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
existau Întotdeauna Întreruperi. Apoi În fiecare vară Între zece și treisprezece ani mergeam Într-o tabără de tineret pentru armeni. Era distractiv și armeana mea s-a Îmbunătățit, Însă după aceea s-a deteriorat din nou. — Și eu am Învâțat armeana tot de la bunica, a zâmbit Aram. Ca să spun adevărul, atât mama, cât și bunica credeau că trebuia să fiu crescut În regim bilingv, Însă nu se puteau pune de acord care trebuia să fie limba a doua. Mama credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doua. Mama credea că era mai bine pentru mine să vorbesc turca la școală și engleza acasă, deoarece când aveam să cresc aveam să părăsesc oricum țara asta. Dar bunica a rămas neclintită. Voia să vorbesc turca la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să părăsesc oricum țara asta. Dar bunica a rămas neclintită. Voia să vorbesc turca la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei și au mers toți patru la o cârciumă din apropiere. — Înainte să pleci din Istanbul mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Îi frământa mintea de ceva vreme: — Aram, Înțeleg că-ți place Istanbului, Însă nu te-ai gândit niciodată să vii În America? Vreau să spun, te-ai putea duce În California, de pildă. Știi, acolo e o mare comunitate armeană... Aram s-a uitat la ea preț de un minut Întreg, de parcă ar fi Înregistrat fiecare detaliu, apoi s-a lăsat pe spătarul scaunului și a Început să râdă amuzat. Armanoush a fost mai degrabă deranjată de râsul ăla, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de râsul ăla, căci simțea că o excludea. Nefiind convinsă că fusese Înțeleasă corect, s-a aplecat În față și a Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să vii oricând În America. Multe comunități armene de acolo ar fi mai mult decât fericite să vă ajute pe tine și pe familia ta. De data asta Aram nu a mai râs. În schimb, i-a zâmbit, un zâmbet călduros, Însă oarecum obosit. De ce-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
exista mai mult decât distanța geografică - el bănuind că Armanoush era prea americanizată, ea Înțelegând că Aram era prea turcificat. Prăpastia adâncă dintre copiii celor care reușiseră să rămână și copiii celor care fuseseră nevoiți să plece. Uite ce e, armenii din diaspora nu au prieteni turci. Singurul fel În care vin În contact cu turcii e prin intermediul poveștilor auzite de la bunicii lor sau unii de la alții. Și poveștile astea sunt cumplit de sfâșietoare. Însă crede-mă, la fel ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză, ci În armeană. În fiecare dimineață În zori Ah... Îmi Întreb iubita Unde te duci? Continua Încet, trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu sunetul greu de stăpânit al daburk-ăi de pe fundal. Glasul lui Aram s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
excursia asta turistică În Istanbul. Toate moscheile alea magnifice pe care le arătați astăzi turiștilor, cine a fost arhitectul care le-a construit? Sinan! A proiectat palate, spitale, hanuri, apeducte... Exploatați inteligența lui Sinan și apoi negați că a fost armean. Nu știam, a scris Asya stupefiată. Sinan e un nume turcesc. Ei bine, vă pricepeți de minune la turcificarea numelor minorităților, a replicat Anti-Khavurma. OK, Înțeleg ce vreți să spuneți. E adevărat, istoria națională a Turciei se bazează pe cenzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu o Încărcătură destul de grea, a scris O Fată Pe Nume Turcoaica. Implică o exterminare sistematică, bine organizată și teoretizată. Sincer, nu sunt sigură că statul otoman era astfel la vremea aia. Însă recunosc nedreptatea ce li s-a făcut armenilor. Nu sunt istoric. Cunoștințele mele sunt limitate și distorsionate. Însă și ale voastre sunt la fel. Vezi tu, aici e o diferență. Pentru asupritor trecutul nu are nici o valoare. Asupritul nu are nimic În afară de trecut, a comentat Fiica lui Sapho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu l-ar deranja asta! a intervenit Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Spuneți-mi, ce pot face eu, o turcoaică obișnuită, astăzi, În epoca asta ca să vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi omorâseră pe turci. Unul din ei merese până Într-acolo Încât să susțină că dacă regimul otoman fusese atât de crimianl pe cât se pretindea, astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi omorâseră pe turci. Unul din ei merese până Într-acolo Încât să susțină că dacă regimul otoman fusese atât de crimianl pe cât se pretindea, astăzi nu ar mai fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi omorâseră pe turci. Unul din ei merese până Într-acolo Încât să susțină că dacă regimul otoman fusese atât de crimianl pe cât se pretindea, astăzi nu ar mai fi rămas atâția armeni care să vorbească despre asta. Faptul că existau atâția armeni care se spumegau Împotriva turcilor era un semn clar că otomanii nu Îi persecutaseră. Până astăzi, Întâlnirile celor de la Café Constantinopolis cu turcii fuseseră În esență un schimb Înfierbântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe turci. Unul din ei merese până Într-acolo Încât să susțină că dacă regimul otoman fusese atât de crimianl pe cât se pretindea, astăzi nu ar mai fi rămas atâția armeni care să vorbească despre asta. Faptul că existau atâția armeni care se spumegau Împotriva turcilor era un semn clar că otomanii nu Îi persecutaseră. Până astăzi, Întâlnirile celor de la Café Constantinopolis cu turcii fuseseră În esență un schimb Înfierbântat de calomnii și monologuri. De data asta tonul era radical diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
necazul ăsta dacă e sinceră! a explodat Anti-Khavurma. Însă Înainte ca cineva să poată reacționa, pe ecran a apărut un comentariu extrem de neobișnuit. Ei bine, adevărul e, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit și dragă O Fată Pe Nume Turcoaica... că unii dintre armenii din diaspora nu vor ca turcii să recunoască vreodată genocidul. Dacă ar face-o, le-ar tăia craca de sub picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege nedreptățile comise, armenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]