4,682 matches
-
brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru a maximiza claritatea și a ușura navigarea prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au fost împărțite în două mari categorii: a) avangarda reflecției social politice și istorice românești, secțiune în care sunt grupate operele care au pus în circulației idei novatoare în cultura română; b) ariergarda consensului societal, reprezentat de literatura didactică - discursul care exprimă, de regulă, ortodoxia interpretativă a vremii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar mama făcuse din palatul familiei de pe Aleegasse un centru al vieții muzicale vieneze. Oaspeți obișnuiți ai casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Allan, Limbajul trupului, Prima ediție, traducere de A. Szabó, Editura Polimark, București (Body Language. How to Read Others' Thoughts by Their Gestures, Sheldon Press, Londra, 1992; Camei Publishing Company, North Sydney, Australia, 1981), 1981/1992/1997. Pictura modernă. Impresioniștii și avangardele secolului al XX-lea, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. Popescu-Neveanu, Paul, Zlate, Mielu, Crețu, Tinca, Psihologie. Manual pentru clasa a-X-a școli normale și licee, Editura Didactică și Pedagogică R.A, București, 1996. Reiman, Tonya, Limbajul trupului: cum să ai
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
op. cit., 2004/2007, pp. 338-340. 66 Rita Bădulescu, Educație plastică, Editura Humanitas Educational, București, 2000, p. 21. 67 Vasile Florea, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. 68 Eugen Schileru, Rembrandt, ediția a-II-a, Editura Meridiane, București, 1967. 69 Pictura modernă. Impresioniștii și avangardele secolului al XX-lea, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, pp. 141-142. 70 Idem, p. 126. 71 Idem, pp. 204-208. 72 Lucian Sfez, O critică a comunicării, traducere de R. Gârmacea, R. Popescu, S. Gherguț, Editura Comunicare.ro, București, 1988
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cu energie pușca deasupra capului. Ordinul se întinde: "Stai! Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se apropie de superiorul său: "Domnule comandant?" Generalul, cu severitate: " Cine a strigat 'stai'?" Locotenentul: Pesemne un soldat din avangardă, domnule general." Generalul: "Să fie împușcat!" Apoi, scrutînd peisajul prin binoclu, descoperă în vîrful muntelui spre care se îndreaptă divizia sa pentru a se alătura companiei, vreo zece soldați italieni cu mîinile legate, imobilizați de niște stîlpi. Acuzați de dezertare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
astfel în fața primelor linii. Lasă binoclul, expresia feței e dură, impenetrabilă. Locotenentul revine, ia poziție de drepți și salută. Generalul: "A fost împușcat? Nu, domnule general, mi s-a confirmat că cel care a strigat 'stai' era un soldat din avangardă. Ajunsese într-o zonă în care austriecii secerau totul cu mitralierele lor. Să fie totuși împușcat! Domnule general, nu pot lăsa să fie împușcat un nevinovat!" Generalul, cu o voce spartă, aproape urlînd: "Să fie ciuruit de gloanțe i-me-diat!" Fața
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 3 iulie 1922 și 7 iulie 1923, apoi lunar, între aprilie 1924 și ianuarie 1932. Redactor: Ion Vinea. C. reprezintă prima și cea mai semnificativă publicație a avangardei românești, cu un program estetic bine conturat. În primii ani, revista, eclectică, manifestă predilecție pentru articolele de orientare democratică și adesea polemică despre actualitatea politică internă și externă, pentru cronici economice, anchete sociale. Printre primii colaboratori se numără Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
spiritul epocii, definit ca „viteză, mișcare, forță”. Cristalizarea programului propriu-zis al grupării, menită să deschidă calea „unui curent salubru și înviorător”, începe cu popularizarea unor articole-manifest și cu tipărirea unor eseuri despre „arta nouă”. Înainte de a deveni o revistă de avangardă propriu-zisă și în pofida diversității de preocupări și de stiluri, C. își vădește orientarea modernistă prin atenția acordată manifestărilor culturale și artistice moderne de peste hotare. Alături de publicistica socio-politică, sunt de menționat în 1923 articolul explicativ al lui Hans Richter, Constructivismul, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
adecvate timpului decât romanul, în accepțiunea constructiviștilor, iar obiectivitatea, renunțarea la individualism și la subiectivitate ar fi o condiție a accederii la „arta integrală, pecete a marilor epoci”. Coordonatele programului formulat de C., unele trăsături comune cu alte mișcări de avangardă, antinaturalismul, antiromantismul, corelarea în formă și conținut a artei cu tehnica, aspirația către arta sintetică se regăsesc și în numeroase alte articole-program publicate ulterior aici. Într-un eseu consacrat arhitecturii, Marcel Iancu formulează astfel o definiție a curentului: „Constructivismul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, și altor orientări de avangardă, sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Șt. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini de concepție dintre grupările avangardiste românești, precum și atitudinea ponderată, neexclusivistă a revistei favorizează apropierea multor poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
și poezia, și de scriitori din afara grupării, precum Mihail Sebastian, Tudor Arghezi și, sporadic, Panait Istrati, Constantin Noica. Specificul avangardist al publicației angajate în impunerea unui nou curent artistic este mai transparent în domeniul traducerilor și al raporturilor stabilite cu avangarda străină. În scurt timp de la apariție, C. își asigură colaborarea a numeroși reprezentanți ai noii arte din Olanda, Franța, Italia, Germania, Danemarca: futuriștii Marinetti și Prampolini, expresioniștii Herwarth Walden și Ludwig Kassak, cubiștii constructiviști Theo van Doesburg, Georg Linze, foștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
futurismului, a suprarealismului și constructivismului, în dorința de a cuprinde „optimismul naturii” („Noi infuzăm atomului dinamică / elastici constructivi / plămânii orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei românești. Principala sa inovație constă în substituirea ironică a limbajului poetic tradițional cu terminologia domeniilor modernității, plus subminarea semanticii și a funcțiilor morfo-sintactice: „apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt / și probabil să ne plimbăm / bitte iubirea mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 157-160; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 148-159; Tania Radu, „Statuile de fum”, FLC, 1984, 45; Ion Bălu, „Statuile de fum”, RL, 1984, 50; Scarlat, Ist. poeziei, III, 38-40; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 349-355; Pop, Avangarda, 142-151; Negoițescu, Scriitori contemporani, 495-497; Noica, Semnele, 268-269; Ornea, Înțelesuri, 237-241; Ciopraga, Amfiteatru, 421-424; Dicț. esențial, 721-723; Dicț. analitic, III, 250-252. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar mama făcuse din palatul familiei de pe Aleegasse un centru al vieții muzicale vieneze. Oaspeți obișnuiți ai casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști tinerești și autohtonism filosofic, întrucât au meritul să ridice analiza critică din sterilul ideologism al epocii și să nuanțeze realitatea artistică a perioadei. Era totuși firesc ca această istorie literară din 1970 să nu aibă o perspectivă adecvată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
organizarea ce le permiteau exploatarea tehnologiile și noilor mijloace de producție. Revoluția industrială înceta să mai fie "un proces îndelungat", care se difuzează încet. Pe continent existau însă particularități în ceea ce privește schimbarea echilibrului de forțe, echilibru care nu avea totdeauna în avangardă economia. Emergența Prusiei, de pildă, este legată de o "revoluție militară", pentru că la început puterea sa nu a fost veritabil de tip industrial, dar era însoțită de o dezvoltare economică și de o infrastructură corespunzătoare 346. Cele câteva conflicte majore
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
evaporați rapid; noo, nici vorbă de așa ceva, e aici o rafinată gândire rizomică, o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor instituții, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri antreprenoriale în zona culturală sau a industriilor creative. Diversitatea și amploarea solicitărilor sunt cu neputință de acoperit din resursele Ministerului de Resort. Posibilitățile de finanțare sunt limitate de un buget sfrijit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
trebui să constituie pentru noi parteneri de dialog privilegiați: ei iubesc literatura, promovează deschis dreptul la exprimare liberă, fără îngrădiri de morală sau limitări naturale (de gen, de rasă, de preferințe sexuale etc.); ei citesc poezie, merg la filme de avangardă, se duc la operă sau iubesc necritic, în numele multiculturalismului și al dreptului la exotism, toate țările necivilizate ale Lumii a Treia, precum aceea în care destinul crud ne-a aruncat și pe noi. Mărturisesc că am fost șocat să descopăr
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor lăcașuri de cultură, pentru proiecte de avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri antreprenoriale în zona culturală sau a industriilor creative. Diversitatea și amploarea solicitărilor sunt cu neputință de acoperit din resursele ministerului de resort. Posibilitățile de finanțare sunt limitate de un buget sfrijit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu lancea În cumpănă, atacând de unul singur un grup de lănci pictate ceva mai la stânga, unde pe tencuiala peretelui nu se vedea decât schița În cărbune, negru pe alb, a siluetelor confuze care, În pictura terminată, aveau să fie avangarda unei oști. Modul cum Îl reprezentase pe cavalerul solitar - la Început urma să aibă o atitudine liniștită, În stilul cunoscutei Cavalerul, moartea și Diavolul de Dürer - Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
La secțiunea de filologie Al. Ciorănescu scrie articolul Începuturile filologiei românești în Franța. Secțiunea de artă și literatură abordează aspecte variate ale culturii române: Yves Auger, Se pot traduce textele lui Creangă în franceză?, L.M. Arcade, Observații asupra teatrului de avangardă, Manuel de Diéguez, Moștenirea lui Pascal în opera lui Cioran. O serie de studii este dedicată artelor plastice: Al. Busuioceanu, Pictorul Andreescu în Franța, C. L. Popovici, Arta abstractă română de la Brâncuși până în zilele noastre. Studiile despre marii muzicieni români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
de orice ființă civilizată. Compatrioții noștri merită cu mult mai mult decât acest tip lamentabil, subdezvoltat, de existență. A doua convingere fermă, care ne orientează, privește valoarea precursoare a ideilor. Ideile anticipă. Ele sunt, prin diferite forme de mediere, în avangarda istoriei. Ca să dăm un exemplu concludent, verificabil și sub ochii noștri. A existat, mai întâi, ideologia politică iluministă și apoi constituția SUA, pe care a inspirat-o în mod direct. Ea funcționează și azi. Strălucit. Un adevărat far al lumii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
liberă se făcea prin Stockholm, prin alte metropole occidentale, de predilecție Paris și New York; d. De aceeași esență inconformistă, nealiniată, evident alternativă, a fost și introducerea în discuție a cât mai multor teme literare marginale, necanonice sub nici un aspect: redescoperirea avangardei literare, de pildă, sub alibiul pretext al istoriei literare sau al literaturii comparate, făcea parte din aceeași regulă a jocului; ea includea și antologii, unele reeditări, traduceri, o primă Cronică a ideilor literare, etc.; e. Deși nu există încă nici o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale încadrării într-un partid și într-o acțiune organizată reprezintă de multe ori tot atâtea obstacole și chiar atentate la libertatea interioară a scriitorului. Acesta se vede dintr-o dată izolat, străin, alienat, victimă a propriului său angajament. în opoziție, avangarda exemplul curent este folosită pentru rolul său negativist intrinsec, elanul său revoluționar, spiritul său vizionar, chiar mesianismul său. De îndată însă ce partidul politic de avangardă ajunge la putere (vezi situația din U.R.S.S. după 1917), scriitorul se vede constrâns
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]