6,215 matches
-
erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul lui de moș Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne cu mîna, În timp ce domnul Maxted Își bea paharul cu whiskey lîngă piscina goală, iar scamatorii chinezi se cățărau pe scările lor și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casa paznicilor. Jim părăsi balconul și se strecură În jos pe scară. — SÎnt aici, doctore Ransome. Cred că era să fiu omorît. A murit cineva? — Să sperăm că nu. Doctorul Ransome se aplecă peste balustradă și Își scutură praful din barbă cu pălăria de hamali, Împletită din paie. Deși tulburat de raidul aerian, Îl privea obosit pe Jim, dar cu Înțelegere. După raiduri, cînd paznicii japonezi Începeau să se poarte rău cu deținuții, adesea era furios pe Jim, de parcă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe cer, dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bucătarului din Amherst Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei culi cu bețe alții În uniforme naționaliste și ale regimului marionetă, cu puști și harnașamente. Ceilalți erau europeni sau americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte noi - Belsen, von Rundstedt... 39 Bandiții Mașina goni de-a lungul malului unei lagune plină de petrol, pe lîngă carcasa ruginită a unui torpilor naufragiat. Înghesuit Între Basie și francezul cu barbă, pe banca din spate, Jim urmărea stropii aruncați de roțile Buickului. Curcubeele lugrube deschise ca niște cozi de păun, transformau Îndepărtatele blocuri de birouri ale Shanghai-ului În turnuri ale unui oraș de culori. Aceeași lumină orbitoare Înfășura vasul torpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În ascunzătorile lor din locuințele din Orașul Vechi, adunîndu-se din nou a doua zi dimineață ca muncitorii la fabrică. Jim dormise În Buickul parcat În cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă. Asta putea să ne lase, spuse Basie, dezgustat. De ce oare nu vin chinezii Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jos cu exploatarea omului de către om. Trăiască Republica Populară Română (pe soartă stăpână), În frunte cu eroica noastră clasă muncitoare. TU, clasă nemuncitoare. Stai culcat pe spate cu fața spre tavan. De sus te privește, blând, chipul unui bărbat cu barbă frumoasă, cu privirea tristă dar plină de lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-un semn de binecuvântare. Mâini care te poartă, te scufundă Într-o apă ostilă, dar călduță. Simți că te sufoci. Și mai simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
49 este bine doar vara, primăvara și toamna. Iarna Îngheață țeava de la chiuvetă și trebuie aprinsă o hârtie de ziar ca să curgă apa. Înainte să te viziteze scarlatina, În Ilarie Chendi te-au vizitat: Stalin, Lenin, Marx și Engels (cu bărbile lor mari), Ianoș Kadar, Wladislaw Gomulka, Vasile Luca, (să păstrăm bănuțul poporului!), Ana Pauker, Petru Groza (Prin țara celor șase sute de milioane), Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, (cu chelie), Hrușciov (tot cu chelie), Fidel Castro, Sukarno, etc. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândit că tu mai vii pe vremea asta rea?” și s-a Îmbolnăvit de spaimă și a zăcut de frică până după Crăciun. Era o lege care spunea că toți popii care au făcut țidulă falsă să li se taie barba și să-i dea afară din Biserică și un om a găsit un cal și a venit cu el la popa și l-a rugat să-i facă țidulă, el a vrut să-i facă un bine și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
laboratorul lui foto, Îl iubești pe Păsărică pentru că plecați Împreună la facultate și Îți ține de urât până la Operetă și la el acasă mănânci mereu cartofi prăjiți făcuți de bunica lui, Îl iubești pe Noni cu mustăți à la Stalin, barbă de țap ca a lui Voitec și păr vâlvoi à la Jimmy Hendrix, pentru că umblă Încălțat În bocanci, pe cap poartă melon, iar caietele și le duce Într-o paporniță de rafie. Ăsta, de câte ori Îl Întâlnești, Îți povestește Întâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun Te aștept cu dor fierbinte Moș Crăciune, Moș Crăciun Moș Crăciun cu barba albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun Te aștept cu dor fierbinte Moș Crăciune, Moș Crăciun Moș Crăciun cu barba albă Și la anul să mai vii Și pe tata și pe mama În viață să Îi ții Se caută de urgență medicamentele: Albumină umană și Aminosteril L 400, Brulamicin, Clostilbegyt, Dusodril, Enzaprost F, Ferro-Gradumet, Goopen indonyl, Humulin profil H
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nepoliticoasă cu Stella. Înțelesese că acest lucru ar putea afecta relația lui Ruby cu Stella. Și-apoi, Ruby n-ar mai fi avut de ales și ar fi trebuit s-o concedieze. Așa că, zâmbind plină de amabilitate și mormâind În barbă cum că era „țurțurele“ la telefon, Îi pasa receptorul lui Ruby. Și se ducea tiptil să aranjeze hainele pe rafturi. —Ete, na! zise Ruby ca răspuns la propunerea lui Chanel de a-și injecta colagen În punctul G. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să cânte cântecele publicitare sau să joace pe mafiotul sau pe vânzătorul suspect de kebab. —Poate Încearcă să-și schimbe imaginea brandului, spuse Ruby, Încercând să pară optimistă. Poate vor un tip mai atrăgător și mai aventuros. Cu recenta lui barbă neagră și părul lung - special pentru rolul din Hamlet - Saul era foarte atrăgător. Râse, ridică de pe jos coiful minuscul de pirat al lui Ben și și-l puse pe cap. Cu un gest flamboaiant luă sabia de plastic de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și frece spatele și umerii de husa cu mărgele. Ah, ce bine e, spuse el făcând mișcări circulare și cu capul În timp ce vorbea. E atât de important să ai un sprijin lombar adecvat. Ruby se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai devreme. Bietul băiat avea spatele-n piuneze. —Trebuie să fie oribil să ai mereu dureri de spate, spuse ea. — Nu mă doare spatele deloc. N-am nici o problemă cu spatele... Încă. Își flutură un deget prin fața ei. Dar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mașina de mai puțin de cinci minute - Sam avea cam 25 de mile pe oră - când altă mașină, un 4 x 4 cât un munte, se postă paralel cu ei pe contrasens. Ruby Îl auzi pe Sam bolborosind ceva În barbă și Încetini ca să lase mașina să-l depășească. Dar Porscheul Cayenne negru - pe care Ruby și-l imagina mașina de serviciu pentru un Gestapo al zilelor noastre - se Încăpățână să nu-i depășească. De fiecare dată când Sam ridica piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zece minute, atunci suni la poliție, bine? —OK. Aproape că puseră o frână ca-n filme În fața blocului lui Sam. Ruby intră În clădire și a Început ascensiunea Înceată și dureroasă până la etajul doi. De-a lungul anilor râsese În barbă la sute de filme cu polițiști și eroi de film care făceau ceva ce n-ar fi făcut În viața reală - se băgau Într-o situație periculoasă singuri. Acum și ea era În aceeași postură. Doar că asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese, căștile walkman-ului îți alunecaseră în păr. Bărbatul din mașină a lăsat portiera larg deschisă și a venit spre tine, ți-a privit fruntea pe care ți se deschidea o rană, a căutat în buzunar telefonul celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bătaia vântului. Fețe bronzate îmi ieșeau în întâmpinare, dinți albi în întuneric. Eram îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
soare, se ridica un albastru intens. În claritatea aceea totul era extrem de vizibil. Dacă noaptea mă protejase, ziua redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am întins gâtul spre micul dreptunghi al oglinzii retrovizoare și mi-am regăsit chipul. Barba îmi crescuse fără să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-am așezat la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i fu greu să înțeleagă că nu am dormit într-un pat. — Vrei să faci un duș? — Nu. — Vrei o cafea? — Am băut la bar. M-am trântit pe divan. Ea începu să dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fond gălbui. Era aplecată deasupra ta și tu o priveai cu ochii tăi voalați, îi supravegheai sânul ca un animal înfometat. — Plec. Ridică puțin capul. Stau în picioare la capătul patului, îmi țin cu o mână obosită, haina șifonată, am barba lungă și fața cuiva care n-a dormit. Privirea ei e gingașă, dar nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și am scuturat-o: — Grăbește-te! În scurtă vreme, căruciorul ecografului alerga spre mine, împins de asistentul cu halat scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui care a trecut brusc de la somn la trezie. — Un chirurg, am spus, fără să mă întorc măcar. Monitorul ecografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]