7,814 matches
-
Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu se lipesc cum trebuie între ele și nu sunt fixate bine, pod pe care trece un “Călăreț de Țarigrad” în galopul calului... După zece pași, calul va cădea frângându-și picioarele. Bietul călăreț ar fi aruncat din șa cine știe în care șanț! E limpede? Fiindcăăă... --Ce ai vrut să spui, mă rog frumos, cu acest “fiindcăăă?” --Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. --Ho! Moară hodorogită, că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-au făcut 35 lei, câte un leu ocă de ceară, și nedându eu nici un ban chirie... m-au apucat cu judecată ca ori să plătesc... ori să ies din dughene afară” --Și unde-i pricina de cârteală? --Păi spune bietul om: “Am deșărtat dughenile și cerând eu judecată ca să mi să prețuiască dughenile ș-au trimes în doo rânduri vornici de poartă... și neputându-ne învoi din prețul dughenilor în trii rânduri am ieșit la giudecata Divanului”. --Până aici nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mâna sfinții sale”. --Ai dreptate, dar, după patru ani doar, adică la 16 martie 1753 (7261), iese la iveală o neregulă privind o împresurare de doi stânjini cu cele două dughene și pivniță făcute pe locul mănăstirii Trei Iererhi de bietul cofetar. --Stai să judecăm lucrurile la rece... Mihălache cofetarul primește locul de la Gavriil, egumenul Trei Sfetitelor, și își face două dughene și o pivniță pe el. Cum putea cofetarul să facă construcțiile pe alt loc și nu pe cel primit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să-i ia locul”. Oare cum dormea acel biet om? Când se trezea dimineața, nu se întreba: “La noapte mă mai apucă vremea tot aici sau...?” --Pentru acele vremi, nimic nu-i de mirare, amice. --Dacă ai știut, e bine. Dacă nu, afli acum. Adică voiam să te întreb
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mi s-a părut că vrea să-mi spună ceva, dar a renunțat, făcând un gest chiar care părea să însemne: “Ce rost are?” Mă întrebam de ce nu-mi vorbește deschis? Nu este încă momentul? “Despre ce să-ți vorbească bietul bătrân, ipochimene? Să-ți spună că ți s-au cam aprins călcâiele după fată ca la un puștan? Să-ți taie elanul spunându-ți că încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ci cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește în aer, spre bucuria și deliciul privirii noastre. --Uite cine a folosit pentru prima oară forța de reacție! Un biet păianjen! A existat însă și un geniu uman cu numele de Henri Coandă, român din naștere, care pe lângă alte zeci de invenții a realizat și primul avion cu reacție. Asta a făcut-o pe când era inginer la o fabrică de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în mână. --Să-ți dau o gură de bragă, boierule, că după câtă cale ai bătut ți-o fi sete - m-a luat în primire mehenghiul. --Uite că nu mă arde setea, ci mai degrabă palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele din spate. De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal! Ai crescut în ochii mei, fiule - mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tată-mieu, Apostol, la Hăbășescul vornicul, dereptu treidzăci de galbeni”. Însă când a fost să fie înapoiați banii: „giupâneasa Hăbășeasca le-au scos la vânzare”. Biata Safta nu avea decât 15 ughi din cei treizeci datorați...Dar cu durere în suflet biata femeie spune: „Și am dat casele cu loc cât vor ști oameni buni c-au ținut tată-mieu să ție și dumiialui...însă să ne fie locul împreună cu dumiialui frățește”. Ei închipuiește-ți, ce frăție putea să simtă nefericita Safta față de cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut? Se poate să fi furat ceva de mâncare de la cine știe care negustor. L-ai văzut doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
călugărul a plecat capul, ca și cum ar fi vrut să înăbușe în el o pornire de răzvrătire. Îl vedeam că suferă pentru această scădere a mitropolitului față de menirea pe care o are prin ridicarea pe o asemenea treaptă a ierarhiei bisericești...Bietul bătrân își ia asupră-și păcatele altora. În cele din urmă se reculege și, cuprinzând într-o singură privire toată îngrămădeala de case și dughene, începe să-mi spună care și a cui au fost și sunt...Îl urmăresc cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
postelnicul...am vîndut o pivniță de piatră și cu două locuri de dugheni care iaste în Cizmărie...au vîndut-o lui Gavril Puiul cizmar”. Dar când îi să n-ai noroc, n-ai și pace. Așa i s-a întâmplat și bietului Gavril Puiul, care n-a prea apucat să atârne măcar o pereche - două de ciubote deasupra ușii dughenilor sale. A venit Toader Palade vel vistiernic care „încăpînd a o răscumpăra, fiind giupîneasa dumisale neam (cu Șerban postelnicul)...au întorsu banii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mitropolitul și am făcut schimbătură: am dat noi sfintei Mitropolii pentru...moșie de la Cicani...o pivniță de piatră...ce iaste pe Podul Hagioaiei, și cu dugheană de crîcimă și cu tot locul”. Îți place cum au mers lucrurile, fiule? Adică bieții oameni au trebuit să dea crâșma lor în schimbul moșiei lor!!! Mare lucru mi se pare și faptul că au reușit să facă măcar atâta lucru și nu au rămas păgubași de tot... Cum s-ar spune, dreptatea umblă cu capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ție. Spunând acestea, călugărul a făcut ochii mici, sfredelindu-mă plin de curiozitate, să vadă dacă mă duce gândul unde trebuie. Drep-îi că chiar după primele cuvinte am priceput unde bate bătrânul. Păi se poate, părinte, să te îndoiești de bietele mele cunoștințe? Multe n-oi ști eu, dar marele vornic despre care vorbește sfinția ta nu poate fi altul decât Ion Neculce...Nu spune el în „Letopisețul łării Moldovei”? „Acest pămînt al Moldovii n-au fost aședzat de demult de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
purtat lupte importante, în care mulți au pierdut imens. Păcat numai că am pierdut din gros și noi cei trecuți la modul perfid-diplomatic, la pierderi colaterale. Acum este un crâncen război economic, mult diferit de cele purtate până acum niște biete încrâncenări comerciale, pentru vreun petec de influență regională. Războiul acum, înseamnă că s-a ajuns la nivel mondial, printr o repoziționare globală a statelor lumii, pe fondul crizei, prin vaste manevre ce implică chiar până la modul nemilos mișcări economice, politice
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dau și dumneata jumătate. În felul acesta, nici unul dintre noi nu ar mai avea un surtuc întreg și am suferi în aceeași măsură de frig”. Întradevăr, dacă se gândesc lucrurile în acest mod, desigur socialismul pare o pacoste pe capul bieților oameni, care prin muncă își fac și ei să zicem un surtuc, dar vine comisarul comunist și haț, o jumătate de surtuc și-l dau amărâtului de peste drum. Dar nu așa a fost. În socialism erau puși toți la muncă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un “contribuabil”. Se întâmplă uneori, să aibă ca orice român neaoș vagi tresăriri de conștiință fiscală, dacă cineva îi cere mai mulți bani pentru casă, sau pentru mașină, dar, după ce se irită preț de câteva minute, țipând isteric în fața unei biete funcționare de la ghișeu, plătește și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce-i mai curios, e că îl irită mai degrabă lipsa de politețe a funcționarei de la ghișeu, sau faptul că a așteptat prea mult la rând, decât faptul că șnapanii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
va fi una din cele mai cumplite, de la anul 2000 încoace. Sătui de imensa bunătate, de care a dat mereu dovadă guvernanții, pentru confortul și bunăstarea poporului, s-au gândit că bine ar fi, să dea o reglementare și pentru bietele mașini, care se zgribulesc și ele de pe acum, simțind venirea iernii și se simt mai vioaie, doar când mai trag pe furiș câte o dușcă de antigel. Doamne, cât de rău le stă fără niște încălțări de iarnă, s-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lacrimile care mă inundă. Cred că am dat și eu în doaga lui Dickens, care râdea și plângea odată cu personajele sale, pe măsură ce le punea pe pagină, ba încă eu fiind un adevărat român, am depășit demult capacitatea sensibilă a unui biet englez și plâng pe săturate înainte de a scrie. Despre râs, nu prea poate fi vorba, decât la modul românesc de a râde, adică râsul nostru a devenit cu timpul un fel de râsu-plânsu, modalitate de manifestare complexă, care poate să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dar mă întorc în gând, în lumea oglinzilor mele paralele și văd chipuri dragi ce și arată doar pentru o secundă fața, apoi se pierd înălțându-se cât mai sus, până în locul în care mâna mea nu mai poate ajunge. Bietele chipuri pierdute. Le mulțumesc pentru că s-au depărtat, așa vor trăi veșnic în mintea mea ca niște buni tovarăși de joacă, cu care dacă vreau pot să mă joc mereu, să inventez mii și mii de jocuri... glasurile lor mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în bucătărie (să facă o ciobă pentru)...dar a avut neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe masa din bucătărie. Cum sta ea linistită și asculta melodia „Alejandro” a lui Lady Gaga, vede pe ecran
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dar o pune ea deoparte azi zece mililitri, mâine alți zece, s-o face un litru...Dar până cînd? Și-l întreabă: -Când zice statul că trebuie să-mi fac datoria? -Păi, rândul tău e pe doisprezece iunie... Dilemă pe biata femeie, pe doisprezece iunie e ziua de naștere a lui bărbată-su... dar te mai pui pentru un pahar de suc și o felie de prăjitură? Datoria e datorie... Și cam vede ea de la o vreme statul tare nemulțumit... gândește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nenăscut”, mă lămurește el.” Se odihnește doar, aici, în sufletul meu, am și eu suflet. Fiecare avem un suflet și uneoari chiar mai multe, când le furăm pe cele frumoase și le ascundem în inima noastră. Și mă gândesc la bieții oameni ce au rămas fără suflete, cum trebuie să și le strige ei în miez de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]