4,624 matches
-
pia mater spinalis ) . Pia mater craniana Secțiunea de pia mater învăluie creierul este cunoscut sub pia mater craniene . Acesta este ancorat la creier prin procesele de astrocite , care sunt celule gliale responsabile pentru multe funcții, inclusiv întreținerea spațiul extracelular . Dr. biolog Viorel Păiș, prin studii de microscopie electronică a demonstrat că pia mater este formată din cordocite și vase de sânge. Craniana pia mater se alătură cu ependyma , care liniile ventriculelor cerebrale pentru a forma plexuri coroide care produc lichidul cefalorahidian
Pia mater () [Corola-website/Science/310711_a_312040]
-
că ideea folosirii celor două animale în cadrul sesiunii îi aparține. Organizația pentru Protecția Drepturilor Animalelor, cu care interpreta a mai avut confruntări de ordin verbal datorită faptului că purta și utiliza blană naturală în creațiile sale vestimentare, a contactat un biolog care i-a trimis artistei o scrisoare, ce avea ca temă coperta discului, el afirmând: „În calitatea mea de specialist în bunăstarea și biologia reptilelor, sunt îngrijorat de faptul că ați folosit un pui de aligator speriat în cadrul ședinței foto
Ring the Alarm () [Corola-website/Science/308945_a_310274]
-
rolul de a fixa oxigenul molecular provenit din respirația pulmonară pentru a-l transporta la țesuturile organismului, respectiv dioxidul de carbon provenit din respirația tisulara pentru a-l transporta la plămâni. Formarea eritrocitelor (eritropoieza) are loc prin acțiunea peptidei eritropoietină. Biologul olandez Jan Swammerdam a fost primul care a descris relativ amănunțit globulele roșii în 1658, utilizând un microscop. Numărul de hematii din sânge la animale se exprimă în milioane/mm, iar valorile sale normale variază în funcție de specie: 5,5-9,5
Eritrocit () [Corola-website/Science/309943_a_311272]
-
(n. 19 ianuarie 1924, Suceava - d. 10 ianuarie 2009) a fost un fizician și biolog român, specialist în lepidoptere. S-a născut la 19 ianuarie 1924, la Suceava, în familia lui Ion și Artemiza Nemeș. A urmat studii liceale la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (absolvite în 1942), urmând apoi studii superioare la Facultatea
Ioan Nemeș () [Corola-website/Science/310423_a_311752]
-
Nikolai Ivanovici Vavilov (în , n. 13 noiembrie 1887, Moscova, Imperiul Rus - 26 ianuarie 1943, Saratov, RSFS Rusă, URSS) a fost un renumit savant sovietic, genetician, botanist, biolog, geograf, membrul al Academiei de Științe din URSS, al Academiei RSS Ucraiene și al Academiei de Științe Agricole. A deținut mandatele de președinte (1929 - 1935), vicepreședinte (1935 - 1940) al Academia de Științe Agricole. A ocupat importante posturi în instituțiile ștințifice
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
Sud-Est", pentru care Elena Barulina a redactat articolul "Pepenii galbeni din Sud-Est". Peste un timp, colaborarea s-a transformată într-o idilă. În 1926 N. Vavilov s-a căsătorit pentru a două oară cu Elena Barulina. Elena Barulina-Vavilov a devenit biolog, doctor în științe agricole. Elena i-a născut un fiu, Yuri - un fizician nuclear, doctor în științe fizico-matematice. El a efectuat multe cercetări și publicații despre biografia tatălui său. Ultimii ani ai vieții lui Vavilov reprezintă un exemplu concret al
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
înalt munte din Regatul Ungariei, și din Cehoslovacia și apoi Slovacia de-a lungul a doar două decenii din secolul al XX-lea. prezintă aceleași particularități geologice și ecologice cu restul Tatrei Înalte, dar furnizează un mediu propice și pentru biologi, fiind cel mai înalt vârf din Europa de la nord de paralela care trece prin apropierea orașelor München, Salzburg, și Viena. Muntele a fost apreciat ca fiind cel mai impunător punct de ascensiune de către cehi, est-germani, maghiari, polonezi și slovaci în
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
după substanțele minerale pe care le oxidează, pot fi de mai multe tipuri: bacterii sulfuroase, bacterii nitrificatoare, hidrogen bacterii, bacterii feruginoase (ferobacterii), bacterii metanogene. Chemosinteza se desfășoară în două etape: Chemosinteza a fost descrisă pentru prima oară în 1890 de biologul ucrainean Serghei Vinogradski. Diferențele dintre chemosinteză și fotosinteză constau în următoarele: Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile, tiobacteriile) sunt bacterii chemoautotrofe, care utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea sulfului și a compușilor săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură și
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
(n. 6 februarie 1867, Focșani - d. 7 iulie 1951, București), biolog, zoolog, histolog, citolog, fondatorul școlii românești de citologie. Membru titular (din 1927) al Academiei Române. A absolvit școala primară la la Focșani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Emil Racoviță și Grigore
Dimitrie Voinov () [Corola-website/Science/305707_a_307036]
-
(n. 8 aprilie 1847, Sângeorz - d. 15 octombrie 1896) a fost un biolog și pedagog român. La Școala Trivială din Sângiorz și-a însușit limba germană, apoi se transferă la Școala Normală din Năsăud. Liceul îl începe la Bistrița, dar îl termină la Blaj , în anul 1868, și aceasta mulțumită unei burse din
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
transmitea la Viena. La gimnaziu introduce manuale școlare din vechiul regat la științele naturii. Înființează prima librărie din zonă în orașul Năsăud, numită „Concordia”. Este asociatul băncii „Aurora” din orașul Năsăud. Scrie un volum de "Poesi" cu pseudonimul Publius. Ca biolog, a studiat flora din Munții Rodnei și a descoperit o plantă pe care a numit-o "Sinedra alexiana", flora din Dobrogea , specii forestiere. A făcut pentru prima dată referiri la raportul om-natură, la necesitatea ocrotirii și conservării naturii, la importanța
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
(n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat - d. 29 martie 1963, București) a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în România flora Arabiei și Palestinei, membru și președinte al Academiei Române. A fost al treilea copil al soților Petrache și Maria Săvulescu. A urmat școala primară
Traian Săvulescu () [Corola-website/Science/305708_a_307037]
-
Groenlanda, în nordul extrem al Canadei, în arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe românești care au activat în exteriorul țării într-o structura foarte neomogenă: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc. În Groenlanda și arhipelagul Spitsbergen a călătorit de unul singur, parcurgând pe schiuri în jur de 300 de kilometri prin pustiurile înghețate. Pasiunea sa pentru expediții în mediul arctic l-a determinat însă să renunțe la o eventuală carieră
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
Stația Law-Racoviță. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviță a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană. Baza de cercetări românească din Antarctica poartă în comun numele primului cercetător australian care a cercetat Antarctica de Est, Philip Law și al primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică, românul Emil Racoviță. Ea a fost înființată de către guvernul australian în anul 1989, în prezent țara de la antipozi deținând alte trei stațiuni de cercetare în regiune. Ca urmare a posibilității folosirii acestei baze
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
2000, termenul folosit este de „nomenclatură binară”, acesta este cel mai potrivit. Sistemul de clasificare a organismelor cuprinde următoarele mari unități sistematice: regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie. Cel care a folosit pentru prima dată nomenclatura binară a fost biologul suedez Carl von Linné (1707 - 1778) în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante, iar în Systema naturae, ediția a X-a, (1758) pentru animale. Metodele anterioare de denumire a speciilor erau extrem de greoaie și erau formate dintr-o înșiruire de
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat de ea într-un vis. Echipa științifică de șase persoane care a urcat la bordul lui "Endurance" era compusă din doi chirurgi, Alexander Macklin și James McIlroy; geologul James Wordie; biologul Robert Clark; fizicianul Reginald James; și meteorologul Leonard Hussey, care mai târziu aveau să editeze cartea lui Shackleton bazată pe expediție și intitulată "Sud". Fotograful Frank Hurley și artistul George Marston aveau să se asigure că se obțin imagini din
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
adusă la cunoștința comunității mondiale pentru prima dată în anul 2006 la Congresul de la Cape Town și apoi Viena 2008, Sân Diego 2009, Los Angeles 2011 și în revistă "Chirurgia" 106 (6) 723-730, 2011. A colaborat o perioadă de timp cu biologul Viorel Păiș, care a decedat pe 2 Iulie 2014. A mai publicat pe plan internațional "Laser-induced autfluorescenec measurement on brain tissues". În revistă: The anatomical Record 292; 213-222, 2009, Laser-induced autfluorescence aș a possible diagnostic tool for use în neurosurgery
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]
-
c. 490 - 430 i.Hr.) scrie despre originea nesupranaturală a ființelor vii. Mai mult, Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful persan Ibn
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Huxley, într-un eseu publicat la recepția "Originii speciilor" precizează: Ideea că, în condiții externe diferite, pot rezulta noi specii, variație pe care numim spontană deoarece nu îi cunoaștem cauzele, este total necunoscută istoricilor științei ca făcând parte din gândirea biologilor de înainte de 1858. Tocmai aceasta este ideea de bază a "Originii speciilor" și chintesența darwinismului. Observațiile biogeografice efectuate de Charles Darwin în locuri ca Insulele Galapagos i-au stârnit îndoiala în ceea ce privește presupusa imutabilitate a speciilor. În notițele sale vom găsi
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
domeniul biologiei. Astfel, Al-Jahiz (781 - 869) este unul dintre primii care prezintă concepte evoluționiste, ca "lupta pentru existență". De asemenea, introduce ideea de lanț trofic și este susținătorul ideii de determinism geografic și de mediu, concepte avansate pentru acea epocă. Biologul kurd Al-Dinawari (828 - 896) este considerat fondatorul arab al botanicii. În lucrarea sa, "Cartea plantelor", descrie peste 600 de plante și discută amănunțit etapele creșterii vegetale. În domeniul anatomiei și fiziologiei, medicul persan Al-Razi (sau "Rhazes") (865 - 925) utilizează pe
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
din 1200, medicul (dar și istoricul) Abd al-Latif (1162 - 1231) studiază și examinează un număr mare de schelete și observă faptul că Galenus avea concepții eronate în ceea ce privește formarea oaselor maxilarului și a celui sacrum. La începutul secolului al XIII-lea, biologul andaluz Abu al-Abbas al-Nabati utilizează metoda științifică la studiul botanicii, introducând tehnici empirice și experimentale pentru testarea, descrierea și identificarea substanțelor medicamentoase. Discipolul său, Ibn al-Baitar ( d. 1248) a scris o enciclopedie farmaceutică în care a descris peste 1.400
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
d. 1248) a scris o enciclopedie farmaceutică în care a descris peste 1.400 de plante, principii alimentare și substanțe farmaceutice, 300 din acestea fiind propriile sale descoperiri. Traducerea în latină a operei sale a servit drept lucrare de referință biologilor și farmaciștilor europeni până în secolul al XIX-lea. Medicul arab Ibn al-Nafis (1213 - 1288) a promovat utilizarea disecției experimentale și autopsiei. În 1242, acesta a descoperit circulația pulmonară și cea coronară, care constituie baza sistemului circulator. A descris conceptul de
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
să se dezvăluie oamenilor de știință, comparația dintre ființa vie și o mașină rămâne o simplă metaforă. Progresele realizate în domeniul microscopiei au avut un puternic impact asupra gândirii biologice. Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, o serie de biologi și-au îndreptat atenția către celulă. Se ajunge la concluzia că acesta posedă următoarele proprietăți: Primele două concepte au fost promovate în 1838, respectiv 1839 de către Schleiden și Schwann. La a treia ipoteză s-a ajuns grație lucrărilor lui Robert
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
tipuri de cercetări se efectuează și în prezent. Biotehnologia, în sensul ei general, a fost o ramură a biologiei până către sfârșitul secolului al XIX-lea. În momentul când agricultura și industria băuturilor alcoolice au atins cote industriale, chimiștii și biologii au devenit conștienți de marele potențial pe care îl prezintă utilizarea proceselor biologice controlate. Prin anii 1970 a fost inventată o gamă largă de biotehnologii ce vizau obținerea unor substanțe medicamentoase precum penicilina și steroizii, a unor substanțe alimentare din
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]