5,261 matches
-
usturoi. „Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care cunoști și le știi pe toate, dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-au ascuns În păduri, alții au plecat să-și găsească adăpost și liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui Anticrist a scăldat Rusia În sânge. Icoanele au fost arse, clopotele topite, bisericile transformate În posturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alții au plecat să-și găsească adăpost și liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui Anticrist a scăldat Rusia În sânge. Icoanele au fost arse, clopotele topite, bisericile transformate În posturi de miliție, În băi publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să-l evite. Aventura își relevă miezul ei utopic. Liniștea unei comunități nu se poate fonda decât pe această alianță dintre înțelepciune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și infidel, inventând borgesian surate apocrife, politicos și nemilos, Corto este favoritul zeilor și al demonilor, în Africa lui Cush, ca și în tărâmurile celtice ale lui Merlin. Căutând să salveze pe noii Romeo și pe noile Juliete, amenințate de blestemul aurului, Corto este vizitat de îngerul căzut ce revine în paginile altor povestiri africane ale lui Pratt : demonul Shamael, a cărui suveranitate se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unui joc delicat și nu mai puțin riscant decât Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși decât învins. Ca și în textele lui Faulkner, blestemul impurității sângelui este de neiertat în societatea victoriană, obsedată de respectabilitate și atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
paranteze în acest voiaj la capătul căruia trebuie să se afle intrarea în universul de semne și de închipuiri în care Rasputin era prizonier. Din când în când, Steiner întârzia în cârciumile porturilor și beția sa se retrezea, ca un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
reacționează oamenii când li se strică televizorul. Este o adevărată tragedie. Toți sunt dezorientați și agitați. Dezorientarea este determinată de indisponibilitatea acestui punct central de raportare. Centrul universului individual (sau familial) îl constituie propriul televizor. Înainte de 1989 cel mai mare blestem era să ți se strice televizorul (mai ales înainte de Revelion). Și cum calitatea televizoarelor pe care le puteam achiziționa era destul deslabă, această catastrofă survenea destul de des. Dacă televizorul nu mai funcționează nu mai avem posibilitatea de orientare; busola nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care, se spera, putea rezolva o necunoscută veche de două milioane de ani. Parcurgând distanța fără sfârșit, ființele umane evadaseră dintr-o galaxie condamnată. Dar, din cauza naturii condamnării, plănuiseră să se întoarcă daca ar fi aflat vreodată cum să inverseze direcția blestemului; un punct aici și unul acolo. Un prezicător și un super-creier, o persoană care putea "vedea" la distanță; un sistem logic care să-i împiedice să se distrugă unul pe altul. Poate că existau asemenea grupuri răspândite pe mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
din nou, ce și-o impunea cu încăpățânare în toate încercările prin care avea să treacă. A cunoscut primele mișcări greoaie ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai plăcute văzându se că poate face primii pași singură, erau totuși obositoare și n-o scuteau de căzături. La aceste
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și al pruncului Iisus străluceau În Întuneric. Medicul rosti În gând o rugăciune și un blestem, menite să alunge gândurile rele. Ținea dreptul ochilor icoana, așteptâd ca aceasta să se destrame, evaporându-se ca o fantasmă În fața lui.. Dar icoana nu se destrămă, ci dimpotrivă, chipurile poleite cu aur fin Începură să strălucească și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor al său. Oliver avea menirea să scape noua lume de blestemul muncii vechi. Vina degenerescenței generale, după umila sa părere, n-o purtau, totuși, nici Marx, nici Engels și nici Lenin sau alți teoreticieni ai capitalului care-i căzuseră În mână aproape Întâmplător, ci apostolul Pavel, cel care avusese impertinența să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e un trântor!” „În concepția lui Oliver, munca e un păcat...” „Dar trândăveala ce-i!?” zise starețul, cu fața Înroșită de furie. „Oliver e un liber-cugetător și În același timp un om de acțiune. Învățătura sa ne va scăpa de blestemul lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moartea s-a Întins ca o pecingine În lume. Sfârșitul nu vine dinlăuntru, ci vine dinafară. Când granița dintre regnuri va dispărea și eterul va deveni atotstăpânitor, atunci și moartea va dispărea... Acum Înțelegeți de ce masterandul Oliver consideră munca un blestem și-o nebunie, nu?” Întrebă Bikinski. Și tot el răspunse: „Pentru că munca Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
te sfii...” Desigur că Bikinski nu era nici orb, nici șchiop, ci, poate, doar sărac cu duhul. Starețul l-ar fi primit la el și pe acel Oliver care, În naivitatea lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii Înrobitoare... Iată că Învierea celor drepți era aproape. Poate că Oliver și pictorul ce Îi apăruse În cale nu erau altceva decât niște mesageri, Îmbrăcați În haina bicisniciei și neputinței omenești. Oare faptul că starețul se Întâlnise cu Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zici că ai porcul bolnav? îl întreb eu. - Da, și tocmai acum când trebuia să-l tai de Ignat. Imaginați-vă cum o să mă simt eu când toți gospodarii din sat mănâncă pomana porcului și eu nu? - Este ca un blestem, zice fratele tânăr, ștergându-și fața transpirată de căldură și băutură. Întreb: - Și zici că este abătut, nu doarme și are urechile lăsate în jos? Apoi continui: - Sunt sigur că atunci când îi duci mâncarea, bagă râtul în troacă și o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și de a-l domina pe bărbat. Om împlinit Cine nu a cunoscut dragostea adevărată și nu a strâns la piept rodul iubirii împărtășite nu se poate socoti om împlinit. Blestem Dragostea pătimașă, măcinată de gelozie morbidă, este mai curând blestem decât fericire. Familie Într-un cuplu familial nici unul dintre parteneri nu poate avea toate calitățile dorite de celălalt. Menire Când părinții săvârșesc erori grave în creșterea și educația copiilor uită că menirea lor este de a face din propriile progenituri
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
o floare mulțumim! Pentru joc și voie bună, Pentru țară, mulțumim! Ție-Ți închinăm de toate, Viața noastră 'a tuturor și te mai chemăm o dată: Dă ne, Doamne, ajutor! Maică bună, Tu, Stăpână, Ne desfă pe noi și prunci De blesteme, făcătură, De ochi răi, de proști și slugi! Dă-ne Maică, Tu, puterea Toate să le dezlegăm; Să învingem și durerea Ne 'mplinirii ce-o purtăm! Dă-ne tot! Cerem de toate, Să-i putem iar învăța Statul drept, gândul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de blestem Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]