KorAP: Find »[drukola/base=blond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...198 >

4,944 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs și o privire clară, deschisă. Cum adică?! se miră capul blond, buclat, asigurîndu-mă din surîsul privirii că a înțeles perfect întrebarea mea. Orașul e foarte frumos. Păcat să nu-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom, ca un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Doamna Liliana? Sărut mîinile! Vlădeanu te deranjează. Trebuie să mă ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să tune și să fulgere, iar eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi strigă că s-a săturat de onorat comenzi în afara contractelor, că la sfîrșitul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de-a închide ușa liftului. Fac un semn prietenesc cu mîna și rămîn în fața liftului, pătruns de un fior de beție cum n-am mai încercat de mult. Îmi vine să iau liftul alăturat și să alerg după femeia asta blondă, care a răsturnat în mine totul doar numai în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost de-o delegație. Am numărul ei de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
delegație la București. Voi pleca la minister cu ceva fișe tehnice pentru import sau cu vreo problemă tehnică la vreuna din întreprinderile bucureștene. Iar dacă situația de la instalație n-o să-mi permită să plec așa curînd, îi voi telefona doamnei blonde în vreo dimineață, de-aici, de la combinat. Așa, un telefon de curtoazie, s-o întreb dacă nu mai are nevoie de filamente. Afară, pe aleea ce duce spre secție, gîndul unei delegații la București mă răscolește ca o dorință, că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tot ce am mai bun. Ipocrizie?! Nu! Cu mine însumi nu pot fi decît cinstit. Dar, atunci, cum se face că la numai cîteva minute după ce-mi cîntăresc iubirea pentru Livia uit totul și mă pierd în fața unei femei blonde, care îmi dă speranțe cu veșnicul ei zîmbet ironic și ucigător?!... Oare, învățat atîta timp să fiu liber, încă nu m-am deprins cu gîndul că sînt jumătatea unui întreg pe care-l formez împreună cu Livia?!... Atunci, în '70, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pic mai reținut, aș fi vorbit prietenilor despre Tamara ca despre un lucru ce crezi că trebuie să-l știe toți, cu acea revărsare a sufletului ce-o ai numai cînd iubești din toată inima... ...cînd iubești... Întîmplarea cu doamna blondă să fie oare dovada că n-o iubesc pe Livia, de vreme ce-am uitat-o la primul zîmbet străin, încurajator?!... La dracu'!... Viața de burlac pînă la treizeci de ani, cu tot cortegiul ei de întîmplări și deprinderi asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Tamara. Da, dar de-atunci au trecut atîția ani, timp în care s-au format deprinderi... Hotărît lucru: o iubesc pe Livia; ea este femeia gîndului meu intim și curat. Îmi pare rău pentru rătăcirea de-o clipă în fața femeii blonde! Voi rupe pagina cu numărul ei de telefon și-o voi arunca! Mă opresc pe marginea aleii, scot din buzunar agenda și-o deschid acolo unde-i creionul, dar nu văd nici un număr. Dau filele într-o parte și-n

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
capul. "Bine, îmi zic, dar de ce mi-a surîs încurajator?!..." Mă înfurii brusc și mă întorc spre pavilionul administrativ. Urc la etajul zece și intru în biroul Lilianei, cu agenda în mînă. Liliana stă cu telefonul la ureche, iar doamna blondă, așezată pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana. Gînd la gînd cu bucurie: tocmai te căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o întreb, punînd pe birou, în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
la ureche, iar doamna blondă, așezată pe scaun, lîngă birou, fumează. Ia te uită! exclamă Liliana. Gînd la gînd cu bucurie: tocmai te căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o întreb, punînd pe birou, în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone?! se miră Liliana. În depozit mai am doar cîteva kilograme, de-aceea te căutam. Mă uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
căutam. Ai făcut formele pentru cele două tone de filamente? o întreb, punînd pe birou, în fața doamnei blonde, agenda. Care două tone?! se miră Liliana. În depozit mai am doar cîteva kilograme, de-aceea te căutam. Mă uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se ridică. Eu am să..., începe ea, vrînd să spună, probabil, că va merge s-o aștepte pe Brîndușa, să insiste. Vă rog, vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai ai ceva să-mi spui? Nu. Asta era. Bine. Iau agenda de pe birou, mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă, privind-o lung: Spuneți-mi, vă rog: în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
agenda de pe birou, mă lovesc cu ea peste palma stingă de cîteva ori, apoi o întreb pe doamna blondă, privind-o lung: Spuneți-mi, vă rog: în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem. Drum bun la întoarcere! Pe fața doamnei blonde înflorește un zîmbet senin, cu joc de ape în privirea ațintită spre mine. Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în București, O.N.T.-ul este tot pe bulevardul Republicii? Da, îmi răspunde doamna blondă, privindu-mă senin, deschis, de data asta fără zîmbetul ironic din colțul gurii. Mulțumesc! De asta mă întorsesem. Drum bun la întoarcere! Pe fața doamnei blonde înflorește un zîmbet senin, cu joc de ape în privirea ațintită spre mine. Mulțumesc! Mulțumesc mult ! șoptește ea. Fac o mișcare lentă de înclinare a capului și zic: Sărut mîinile, la revedere! Ies din birou și cobor cu liftul pînă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
instalația de filamente. Da-da, răspund eu, rămînînd pe loc, în timp ce Marinescu a făcut deja cîțiva pași, coborînd treptele, cu capul plecat și cu palmele împreunate la spate, în care ține agenda. Sînt puțin furios, probabil de la întîmplarea cu doamna blondă, așa că nu am nici un chef să mă țin după coada lui Marinescu, să-i ascult din mers dispozițiile de lucru. Dacă are ceva de spus, învețe-se naibii să stea pe loc, să poată fi înțeles ca lumea, nu să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
contractelor! Afară!... Pentru azi, am terminat discuția! Afară! Stai, măi fată, o temperez eu, pornită mai ești, nu glumă! Un bob zăbavă, să-mi trag sufletul, îi zic și mă așez pe scaunul pe care a stat mai înainte doamna blondă. Ce mai vrei? mă întreabă Liliana. A plecat delegata? Nu. E la depozit, face formele. Bun. Ba nu e bun deloc! sare Liliana. Că dacă or să vină numai femei frumoase, pot să pun cruce contractelor... Tu te alegi cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
birou și pun dosarul în fața Brîndușei, pe mapa de lucru. Materia primă este din combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi privirea peste toată încăperea. Într-unul din cele două fotolii din fața biroului stă doamna blondă, venită după cele două tone de filamente de treizeci. Își bagă mănușile în poșetă și se așază mai bine în fotoliu, semn că abia a intrat și ea. "Te cunosc de undeva, frumoasă doamnă, și nu-mi dau seama de unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
privire. O, desigur! exclamă Brîndușa. Așa-i! Trebuia să-mi dau seama... V-am pus să faceți un drum de pomană. Vă rog să luați loc în fotoliu pînă le semnez! Cristina, zice ea, mutînd privirea de la mine spre doamna blondă, te rog să mă scuzi un pic! Trebuie să semnez hîrtiile astea, e o chestiune urgentă. Ei, cum e cu cele două tone? S-a rezolvat? Da, surîde doamna blondă. Nici nu mă așteptam să se rezolve așa repede și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
semnez! Cristina, zice ea, mutînd privirea de la mine spre doamna blondă, te rog să mă scuzi un pic! Trebuie să semnez hîrtiile astea, e o chestiune urgentă. Ei, cum e cu cele două tone? S-a rezolvat? Da, surîde doamna blondă. Nici nu mă așteptam să se rezolve așa repede și bine. Actele sînt gata. A rămas camionul să încarce marfa. Se lucrează organizat, Cristina, surîde Brîndușa. Prestigiul combinatului se ridică și se menține după cum știi să răspunzi solicitărilor beneficiarilor. Este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
conducerii. Vă rog, domnule Vlădeanu, zice, întorcînd privirea spre mine, arătîndu-mi cu mîna, luați loc în fotoliu! Nu vreau să așteptați în picioare pînă semnez atîtea hîrtii. Îmi scot casca și mă așez în fotoliu, față în față cu doamna blondă. Primul gînd care îmi trece acum prin minte este că rîndul trecut, cînd am fost aici, Brîndușa, abia venită de la sfatul tehnic, trebuie să fi fost înfuriată de ce s-a discutat acolo și s-a purtat cu mine urît sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
constat că numele meu lipsește. Strîng din umeri ca un fel de scuză că am îndrăznit să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu ochii pe ușa biroului directorului general. Peste cîteva minute, ușa se deschide, iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în mînă. În urma lui, apare directorul general, cu statura lui impunătoare de bărbat înalt, scuturîndu-și printr-un gest reflex părul blond, cu o șuviță rebelă ce-i cade mereu pe frunte. Bună ziua! îl salut, făcînd un pas spre el. Bună, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Tovarășe director general..., încep eu timid, îndrăznesc să vă deranjez cu o problemă personală... Știți... Brusc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia aceea blondă, venită în delegație, căreia i-am propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat că am fost vulgar cu ea. Cum?! Cînd?! Unde am greșit?! De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat că am fost vulgar cu ea. Cum?! Cînd?! Unde am greșit?! De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu tocmai veșnicul zîmbet încurajator al doamnei blonde mi-a dat speranțe? Pretind că măcar la atîta lucru mă pricep; în anul acela întîi de facultate, femeia de la mansarda blocului Yanis m-a învățat totul, dar mai ales dacă pot face curte femeii cu care stau de vorbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă pricep; în anul acela întîi de facultate, femeia de la mansarda blocului Yanis m-a învățat totul, dar mai ales dacă pot face curte femeii cu care stau de vorbă ori ba. Și-atunci?! Rămăsesem, după cele întîmplate cu doamna blondă, cu gustul dulce al unui joc cinstit, la finele căruia partenerii își dau mîna surîzîndu-și, dar constat că ea, prin Brîndușa, m-a lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
bal, bal să fie!", îmi zic. Dar mă opresc din căutarea mea febrilă și-mi spun în gînd că, susținut de Liliana, pot descărca mașina, anulînd formele de livrare. Bun! Și ce realizez cu asta?! Voi avea satisfacția că doamna blondă se va întoarce fără marfă. Se va înfuria, va veni aici din nou și va obține, prin Brîndușa, acordul directorului general pentru cele două tone; între timp, voi vinde întregul stoc de rezervă. Doamna blondă va crăpa de ciudă. Ba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]