4,654 matches
-
atât de afectate de atacuri încât orice acțiuni împotriva lor nu se mai justifică. Harris a primit ordinul să înceteze aceste atacuri și, în schimb, să își concentreze atacurile împotriva căilor de comunicație. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut ca britanicii să participe alături de 8AF la atacarea a două dintre cele mai mari și mai depărtate obiective, Pölitz și Merseburg-Leuna. Distrugerea sistemului avansat de avertizare din vest ca urmare a victoriei ofensivei aliate în Franța și creșterea eficienței tehnicii bombardamentelor fără
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
-lea. În al doilea rând se poate percepe evoluția internă a variantei în condiții de izolare față de Franța. În al treilea rând varianta din Québec a fost influențată în oarecare măsură de limbile amerindiene locale, dar mai ales de limba britanicilor dominanți, deși de când provincia Québec a dobândit o largă autonomie, au fost adăugate la franceza standard reguli locale, în principal cu scopul înlocuirii anglicismelor. În varianta din Québec trăiesc toate opozițiile prezente în standardul general, dar care sunt, în funcție de regiune
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
de cale ferată, îngropate în poziție verticală în pământul mlăștinos, canale din beton inundate, sau tetrapozi („arici”) metalici. Linia K-W a fost un element foarte important al sistemului belgian de apărare împotriva amenințării de invazia germană din 1940. Francezii și britanicii făcuseră la rândul lor planuri pentru deplasarea în teren a forțelor proprii în cazul în care Belgia a fost atacată. Această linie a avut drept scop principal să detecteze și să raporteze fiecare tentativă de atac al frontierei. Linia de
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
de invaziei aliate - viitoarea Operațiune Overlord. Comandourile britanice au fost formate după evacuarea Corpului Expediționar Britanic (BEF) de la Dunkirk din 1940. Premierul Winston Churchill a cerut formarea și echiparea unei forțe capabile să producă pierderi germanilor și să ridice moralul britanicilor. Churchill a cerut șefilor Statelor Majore Reunite să propună măsuri pentru declanșarea unei ofensive în teritoriile ocupate de Germani și a trasat ca sarcină ca acești unități „... să fie pregătiți cu trupe special antrenate din clasa vânătorilor, care să dezlănțuie
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Otoman mai bine de 400 de ani, rămânând sub suzeranitatea otomană în ciuda faptului că a fost sub ocupație britanică începând cu 1882, în urma războiului Anglo-Egiptean, devenind eventual un protectorat britanic. Canalul Suez a fost de o importanță strategică vitală pentru britanici, reducând timpul de navigație din India, Noua Zeelandă și Australia în Europa. Ca urmare Egiptul a devenit o bază importantă în timpul războiului, în special în timpul Campaniei Gallipoli. Pentru Imperiul German și Imperiul Otoman canalul a fost cea mai apropiată și mai
Campania din Sinai și Palestina (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333606_a_334935]
-
evenimentele hotărâtoare ale cuceririi Belgiei. În timpul luptelor pentru eliberarea Belgiei de către Aliații din septembrie 1944, Divizia a II-a canadiană a fost prima unitate aliată care a traversat canalul. Divizia a II-a a fost parte a Armatei I canadiene. Britanicii au traversat de asemenea canalul în timpul marșului spre Olanda, iar americanii au intrat în Belgia mai spre est, acționând pentru eliberarea Belgiei și Luxemburgului. Belgia a fost eliberată de trei armate aliate, dintre care două au traversat Canalul Albert.
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de timp. În pofida acestui fapt, în anul 1917, britanicii au reușit să cucerească Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de timp. În pofida acestui fapt, în anul 1917, britanicii au reușit să cucerească Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Mondial din timpul Bătăliei Angliei, care a avut loc pe 18 august 1940 și care a implicat "Luftwaffe" și Royal Air Force (RAF). În iunie 1940 Aliații fuseseră înfrânți în Europa Occidentală și Scandinavia. În loc să cadă la înțelegere cu Germania Nazistă, britanicii au ales să respingă orice propunere de negociere ceea ce l-a făcut pe Adolf Hitler să ordone conceperea unor planuri pentru invadarea Regatului Unit de către "Wehrmacht" - Weisung Nr. 16 über die Vorbereitung einer Landungsoperation gegen England ("Directiva nr. 16 cu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
s-a dovedit mai profitabilă, fiind scufundate vase cu o capacitate de transport de 38.000 t. Pierderile suferite Fighter Command au fost minime. Au fost uciși 74 de piloți de vânătoare și 48 au fost răniți în iulie, dar britanicii au reușit să crească efectivele la 1.429 de piloți până pe 3 august. Pe 3 august, efectivele mai trebuiau completate cu doar 124 de piloți. Cu toate acestea, atacurile germane i-a forțat pe britanici să oprească transporturile maritime prin
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost răniți în iulie, dar britanicii au reușit să crească efectivele la 1.429 de piloți până pe 3 august. Pe 3 august, efectivele mai trebuiau completate cu doar 124 de piloți. Cu toate acestea, atacurile germane i-a forțat pe britanici să oprească transporturile maritime prin Canal și să redirecționeze convoaiele spre porturile din nord-estul insulei. După obținerea acestui succes parțial, "Luftwaffe" a declanșat a doua fază a ofensivei aeriene, atacând aeroporturile RAF și instalațiile care sprijineau aviația britanică din interiorul
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
RAF au fost reduse până la cel mult 300 de avioane în stare de funcționare. Au fost luate în considerație victoriile revendicate de piloții germani și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de zbor distruse a industriei aeronautice britanice. În realitate, britanicii dispuneau de 855 de avioane gata de luptă, 289 de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că britanicii dispuneau de fapt de două ori mai multe avioane decât la începutul lunii iulie 1940. "Luftwaffe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de zbor distruse a industriei aeronautice britanice. În realitate, britanicii dispuneau de 855 de avioane gata de luptă, 289 de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că britanicii dispuneau de fapt de două ori mai multe avioane decât la începutul lunii iulie 1940. "Luftwaffe", bazându-se pe informațiile eronate obținute, a pregătit o acțiune de amploare pe 18 august împotriva stațiilor de sectoare ale RAF. Planul de atac
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
18 august 1940: Până la sfârșitul primăverii anului 1940, Fighter Command se pregătea de respingerea unui posibil atac aerian german venit doar din est. Posibilitatea înfrângerii Franței și a continuării războiului de unii singuri nu fusese luată în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în accepțiunea tacticienilor britanici, să împiedice implicarea avioanelor de vânătoare în luptele aeriene unu-la-unu. Principala amenințare la aderesa avioanelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Cea mai mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton. Împotriva țintelor aeriene care zburau la joasă altitudine, britanicii foloseau tunul automat Bofors 40 mm, care avea o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană ar
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
AA se aflau în jurul orașelor-port Dover, Folkestone, Harwich, Ipswich, Portsmouth și Southampton. Împotriva țintelor aeriene care zburau la joasă altitudine, britanicii foloseau tunul automat Bofors 40 mm, care avea o cadență de 120 de poiectile 1 kg pe minut. Totuși, britanicii nu dispuneau de suficiente astfel de arme. De exemplu, pentru apărarea aeroporturilor RAF Kenley și Biggin Hill, apărarea antiaeriană ar fi avut nevoie de un număr dublu de tunuri automate, față de cele pe care le aveau în dotare. Pentru acoperirea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din "9 Staffel" se aflau la jumătatea distanței dintre Dieppe, Seine-Maritime și Beachy Head și încercau să se strecoare sub altitudinea de intercepție a radarelor britanice. În total, la raidul german participau 108 bombardiere și 150 de avioane de vânătoare. Britanicii țineau sub observație avioanele inamice care se îndeptau spre obiective, cu excepția bombardierelor care zburau la joasă altitudine din "9 Staffel". Radarele din regiunea Dover au identificat și raportat formarea valurilor de atac a bombardierelor din zona Pas-de-Calais. Această activitate a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul JG 3 zburau la o altitudine mai mare și i-au luat pe britanici prin surprindere. Aceste avioane asigurau protecția a 12 avioane Ju 88s și 27 de avioane Do 17s din cadrul KG 76. Germanii au reperat avioanele escadrilei RAF 615 și le-au atacat de sus în jos. Lothar Keller, Helmut Meckel și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au atacat în picaj aeroportul, care era un obiectiv alternativ. Între timp, bombardierele germane He 111 din KG 1 au avut cale liberă spre țintă. Luptele aeriene cu bombardierele din KG 76 atrăseseră patru-cinci escadrile RAF. Pentru respingerea KG 1, britanicii au trimis Escadrile Nr. 615 cu 15 avioane Spitfire. Bombardierele He 111, care zburau în formații etajate între 12.000 și 15.000 ft, erau escortate de o formație puternică de avioane de vânătoare Bf 109, care au reușit să
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost uciși, unul rănit, unul luat prizonier și unul a fost dat dispărut. Un pilot german a reușit să se întoarcă cu avionul avariat la bază, unde a aterizat forțat. Germanii au pierdut opt bombardiere, altele zece fiind avariate. Și britanicii au avut pierderi la rândul lor. Escadrila 17 a pierdut un avion Hurricane, iar pilotul a fost ucis. Escadrila 32 a pierdut un Hurricane. Escadrila 65 a pierdut un Hurricane, pilotul fiind dat dispărut. Escadrila 111 a pierdut un Hurricane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
foarte grav afectate de bombardamentul extrem de precis. În timp ce stația radar Ventnor fusese deja scoasă din funcțiune, atacul bombardierelor în picaj a demonstrat că germanii erau capabili să lovească punctele de comandă ale Fighter Command și sistemele de control al zborului. Britanicii instalaseră echipamente pentru cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult mai puțin precise. Poling a fost de altfel atât de grav afectat, încât nu a mai putut fi folosit de-a lungul întregii luni august
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult mai puțin precise. Poling a fost de altfel atât de grav afectat, încât nu a mai putut fi folosit de-a lungul întregii luni august. Din fericire pentru britanici, ei dispuneau de o rețea de radare mobile, unul dintre acestea fiind pe Insula Wight. Un alt radar mobil avea să fie pus în funcțiune lângă stația Poling, lanțul de radare rămând astfel în fucnțiune. Până la urmă, distrugerile înregistrate la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în niciun fel de avioanele de vânătoare RAF. În timp ce formațiile de Ju 87 atacau țintele de la sol, avioanele Spitfire din Escadrila No. 234 intraseră în luptă cu escorta germană formată din 25 de Bf 109 de sub comanda căpitanului Karl-Wolfgang Redlich. Britanicii au reușit să doboare trei Bf 109. În timp ce trei dintre cele patru grupuri de Ju 87 și-au atins obiectivele fără să fie interceptate, cele 28 de "Stuka" ale I./StG 77 au fost atacate de escadrile RAF 43 și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
echipate în schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața era atent lustruită pentru reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor sau germanilor, fiind capabile să atingă 640 km/h. Misiunile lor se desfășurau la altitudini de peste 10.000 m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-au întors la bază. La
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]