4,786 matches
-
Biserica Răzvan Vodă din București și Biserica din Negoiești. Prin ajutorul pe care l-a avut din partea lui Petrache Poenaru, Lecca a făcut copii după fresca portretelor ctitorilor de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate a muzeelor bucureștene. Astfel, pictorul Lecca a fost la Slatina și a făcut portretele lui Ionașcu Cupețu și ale soției lui Neaga, a fost la Craiova și a făcut portretul ctitorului Constantin Obedeanu al bisericii Obedeanu. Petrache Poenaru a spus vis a vis
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a poeziei române de azi - este imposibil să nu îmi revină în memorie silueta subțire a adolescentului venit cu un tren de noapte din Moldova, îmbrăcat în uniformă de licean, spre a-și încerca norocul cu poezii la o revistă bucureșteană. Am avut șansa să fiu eu în acel birou la ușa căruia a bătut cu o sfială ce nu l-a părăsit nici astăzi, așa încît nu pot fi decît fericit să-l văd acum rîvnit de colecții prestigioase. Asemeni
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
Constantin (n. 31 iulie 1952) este un fost compozitor de muzică rock, cântăreț, chitarist, textier și in prezent preot român. În calitate de muzician, este mai bine cunoscut prin colaborarea alături de formațiile Sfinx și Roșu și Negru. Bădulescu este coleg la Conservatorul bucureștean cu Sorin Chifiriuc și Dan Andrei Aldea. Ajunge aici la sfatul lui Chifiriuc; va absolvi în 1975, la secția Pedagogie muzicală din cadrul Facultății de Compoziție. Își încheie studiile de licență în teologie în 1997, subiectul lucrării de diplomă fiind „Muzică
Dan Bădulescu () [Corola-website/Science/312457_a_313786]
-
1972 apare în cadrul formației Modern Grup, pe care o părăsește cu puțin timp înainte de desființare (în anul următor). În continuare, se alătură formației Chromatic Grup, cu care cântă în vara lui 1973 la Mamaia. În 1974, Bădulescu intră în formația bucureșteană Sfinx, la acea vreme reunindu-i pe Dan Andrei Aldea (chitară), Corneliu „Bibi” Ionescu (chitară bas) și Mișu Cernea (baterie). Și-a adus o contribuție în partea de compoziție, cât și cu intervenții vocale și la chitara a doua; formația
Dan Bădulescu () [Corola-website/Science/312457_a_313786]
-
de ani. Floarea Călin cunoscută cu pseudonimul Florine Călinescu (n. 6 aprilie 1878, Racovița, Sibiu - d. 1966, Paris) a fost cântăreață româncă de operă la Paris. Cariera artistică la București, unde își schimbă numele în Florine Călinescu. Lucrează în colective bucureștene și la Galați. Pleacă în Franța, stabilindu-se la Paris, unde ajunge cântăreață de operă. După pensionare ține o pensiune pentru studenții din apropierea Sorbonei. Înfiază o nepoată din Racovița, căreia îi dă numele Flora Călinescu, și care va urma studii
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
născut la Chiajna, se leaga și parcursul actual al Concordiei. Echipa provenită din defuncta Argeșul Mihăilești care i-a cedat locul în liga a treia valorica, a cunoscut o perioadă de înflorire odată cu promovarea în Liga ÎI, în dauna echipei bucureștene Juventus, la numai un sezon petrecut în Liga a III-a. În primul sezon, anul 2007/2008, Concordia ratează la mustață promovarea în prima ligă de fotbal, la bătaie cu CS Otopeni. În echipa de atunci au evoluat nume importante
CS Concordia Chiajna () [Corola-website/Science/310909_a_312238]
-
Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat că pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedră de armonie a Conservatorului bucureștean. Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, insă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
Nicolae Bălcescu nr. 2, lângă Teatrul Național Ion Luca Caragiale În România, au funcționat companii de teatru de opereta în București și în țara încă de acum 125 de ani. Spectacolul de opereta s-a integrat firesc în viața culturală bucureșteana, meritul aparținând trupelor ce au evoluat în vestită Grădină Oteteleșanu la începutul secolului al XX-lea. În special, Companiile Grigoriu și Leonard au cultivat și au întreținut interesul publicului pentru opereta, iar legendarul Prinț al Operetei, Nae Leonard, a conferit
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
amintim și creațiile compozitorului Ion Hartulari Darclee, chiar dacă ele au fost reprezentate în străinătate, printre care se numără „Capriciul antic”, „Amorul mascat”, „Amazoana”. În perioada interbelică, este meritul Teatrului Alhambra și al directorului Nicolae Vlădoianu să readucă în atenția publicului bucureștean spectacolul de opereta. În această perioadă, au cochetat cu opereta nume sonore ale teatrului românesc: Radu Beligan, Ion Lucian, Nicolae Gărdescu, Colea Răutu, alături de care a strălucit un nou prinț al operetei, Ion Dacian. Între anii 1946 - 1950, secția muzicală
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
școlii generale, urmează cursurile secției reale a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc "Solaris", al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
două reviste: Neue Banater Zeitung (ziarul germanilor bănățeni), de limba germană, și Munkáslap (ziarul muncitorilor), de limba maghiară. În prezent, este colaborator permanent al emisiunii în limba germană de la TVR 1, unde moderează două rubrici difuzate lunar, "Bukarester Geschichten" („Povestiri bucureștene”) și "Bücher und Bilder" („Cărți și imagini”). Colaborează și la emisiunea în limba germană din București, realizată în cadrul Redacției Minorități a Societății Române de Radiodifuziune, având două emisiuni săptămânal: "Wer wir sind und was wir wollen" („Cine suntem și ce
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]
-
milițieni din Brigada Diverse care venise la căsătoria plutonierului Căpșună cu domnișoara Angela (Reka Nagy). În prima parte, "Prafuri pentru mama-mare", maiorul Dobrescu (Iurie Darie) îi trimite pe membrii Brigăzii Fapte Diverse în concediu cu familiile pe litoralul Mării Negre. Milițienii bucureșteni trebuie să participe la o acțiune comună dirijată de conducerea Miliției Constanța. Lor li s-au reținut trei camere într-un hotel din stațiunea Venus. În concediul lor pe litoral, milițienii de la Brigada Diverse se întâlnesc iarăși cu cei trei
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
cărora li se alătură locotenentul major Paula Deleanu și locotenentul Pârvulescu de la București, trebuie să descopere și să anihileze o bandă de traficanți de stupefiante ce urma să intre în țară prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Milițienii bucureșteni urmăresc trei mașini străine în care bănuiesc că se află drogurile, asistă la ridicarea unei serviete de către un complice care aștepta pe marginea drumului, dar nu reușesc să găsească drogurile. Bănuind că este urmărit de miliție, complicele român dă pachetul
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
de la o redecorare efectuată câțiva ani mai târziu, o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a fost executată, în 1908, de Francisc Vodak - semnatarul multor decorații murale din locuințe bucureștene între anii 1920-1930 ,cu scăderi în privința desenului, coloritului și perspectivei. În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în societate anonimă pe acțiuni sub denumirea de Societatea de Credit, din consiliul de administrație al Băncii făcea parte și
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
a avut loc în sediul multifuncțional Palazzo Grimaldi, a citit balada "Miorița", tradusă de el însuși în limba italiană. Aplauzele publicului modican au confirmat frumusețea poetica și spirituală a celui mai vechi text din folclorul românesc. Criticului literar și poetului bucureștean i s-au decernat o diplomă semnată de Primarul orașului, Antonello Buscema, de Asesoarea pentru cultură, dott-ssa Annamaria Sammito și de Președintele Cafenelei Literare "Salvatore Quasimodo", prof. Domenico Pisana, precum și un medalion omagial "Caffé Letterario Salvatore Quasimodo". Cu prilejul călătoriei
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
acest boicot, inclusiv cele mai importante 2 asociații - cea a răniților și familiilor îndoliate și cea a arestaților. Ulterior, la acest boicot al revoluționarilor timișoreni a aderat și Laszlo Tokes. Vă mărturisesc scârba pe care mi-a provocat-o mass-media bucureșteană care îl ataca pe Laszlo Tokes pentru refuzul său de a depune mărturie în fața comisiei senatoriale, trecând complet sub tăcere boicotul declarat de revoluționarii timișoreni. Laszlo Tokes nu făcuse decât să adere la un boicot inițiat de alții. Văzând înjurăturile
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
comisiei senatoriale, trecând complet sub tăcere boicotul declarat de revoluționarii timișoreni. Laszlo Tokes nu făcuse decât să adere la un boicot inițiat de alții. Văzând înjurăturile la care era supus Laszlo Tokes pe acest motiv, simțeam că nemernicii de ziariști bucureșteni mi-au răpit ceva ce mi se cuvenea, fiindcă înjurăturile mi se cuveneau mie"". După apariția, în 1994, a raportului Serviciului Român de Informații cu privire la evenimentele din decembrie 1989, Mioc a ținut o conferință de presă în numele asociației 17 Decembrie
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
se înfățișează cu un „binom "a-spațial"“, Cosmia - Zoria, încât "Cosmia" se constituie în limb pentru "Zoria", și invers, "Zoria" devine limb pentru "Cosmia;" „cartografierea“ primului „spațiu” relevă: Într-o cronică de întâmpinare, publicată în 27 septembrie 1980, în revista bucureșteană "Luceafărul" (anul XXIII, nr. 39 / 961), criticul Paul Dugneanu evidențiază: Primul teritoriu imaginar simbolizează natura edenică, aflată în starea de puritate originară, caracterizată prin lumină și strălucire, iar cel de-al doilea, natura erotizată, pătrunsă de taina creației, pregătindu-se
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
Corneliu Ionescu (n. 2 martie 1945), zis „Bibi”, este un basist și om de afaceri român. Membru fondator (1962-3) al formației rock bucureștene Sfinx, Ionescu a fost singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei, la începutul anilor nouăzeci. Aportul lui „Bibi” Ionescu la formația Sfinx a fost unul însemnat. Deși priceperea sa ca instrumentist reprezintă un subiect controversat, prin posibilitățile tehnice
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
film cu scurt-metraje mai vechi). Pe parcurs, însă, proiectul filmului a primit noi fonduri, totuși modeste, astfel încât actorii și o parte din realizatori au acceptat să presteze gratuit. Filmările au fost făcute tot în 2005, în apropierea pieței din cartierul bucureștean Rahova. Au fost întâlnite dificultăți din pricina nesiguranței aduse de zona aleasă. Totuși, unele aspecte au avut de câștigat prin pitorescul cartierului: astfel, scenografia și muzica originală pentru film au intervenit destul de puțin. Manelele omniprezente au intrat în multe scene drept
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
Zilelor filmului românesc (ediția a doua). Au fost prezenți atât români din diasporă, cât și spectatori suedezi. "Marilena de la P7" a fost judecat de jurnaliști ca un pretext de a evidenția fenomene sociale (prostituția, traiul prost în cartierele rău famate bucureștene ș.a.), unele filmări fiind considerate ca trimiteri la filmul documentar. În realitate, Cristian Nemescu a dorit ca publicul să își îndrepte atenția către povestea de iubire trăită de puștiul Andrei: "Marilena de la P7" a mai atras atenția criticii prin impudoarea
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
7 august 1987, în București. A jucat ca actor (neprofesionist) de teatru în timpul liceului. Cătălin Mitulescu l-a remarcat la reprezentarea unui spectacol-monolog în cadrul festivalului MaiArt și l-a distribuit în filmul său. Ulterior, Văraru a fost admis în Conservatorul bucureștean. În prezent, lucrează în calitate de compozitor. Rolul pe care-l interpretează în film se numește Tarzan. Stan s-a născut pe 12 mai 1996. Participarea la peliculă a reprezentat debutul lui ca actor; a fost ales pentru "casting" de către Emil Slotea
Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/309153_a_310482]
-
proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. În anul 1957 scriitorul cumpără de la un talcioc bucureștean un scrin de culoare neagră. În interiorul lui va descoperi arhiva unei familii, cea care îi va inspira personajele din romanul său. În vara anului 1954 începe să lucreze intens la redactarea sa, în paralel lucra și la definitivarea monografiilor consacrate
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
6 iulie 1944, Roseți, județul Ialomița) este un poet român. Ca absolvent al Liceului "Nicolae Bălcescu" din Călărași, urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română - Universitatea din București (1963 - 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]